6,786 matches
-
vacile odată... Îți mai amintești, Ioane? Ce vremuri!... Dar și ce vaci!... Ca să nu mai vorbim de boi... Ion stă cu privirea în pămînt, iar obrazul i se face tot mai palid, parcă l-ar decolora prezența mea. Ușa de la dormitor se deschide și iese băiatul cel mare al lui Ion, frecîndu-se la ochi cu dosul pumnilor mici și fragezi. Nenea Mihai, nenea Mihai! se bucură el, recunoscîndu-mă. Cînd mai vin cu tăticu la tine, că vreau să scriu iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spunîndu-i ceva în franceză, care, atît cît înțeleg eu, ar însemna: "Cum e posibil să nu dormi, dragul meu?! Copiii cuminți dorm la ora asta". Hai la culcare, spune soția lui Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cuminți dorm la ora asta". Hai la culcare, spune soția lui Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine să nu-l mai inviți! Auzi!, a fost și copilul la tine... Mă mir că nu mi-a venit bolnav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Eram în halat, cu picioarele goale în papuci. Le am spus: „Trebuie să mă îmbrac“. „Nu, nu-i nevoie, rămâneți așa.“ „N-am obiceiul să primesc străini, bărbați, ca și cum ar fi din familie.“ Atunci s-au postat în ușa dintre dormitor și sufragerie; și, cum ultimele zece scrisori de la tine erau în dulapul dinspre baie, mi le-am strecurat repede între cordon și chilot; pe urmă, foarte calmă, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat repede și m-am întors în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile tale, uitându-se în fiecare cutie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clipă, îmi vine în minte imaginea apartamentului minimalist, imaculat pe care Luke l-a avut în Londra. — Păi... zic în cele din urmă. Un pic din amândouă... Ceea ce e destul de adevărat. Vreau să zic, doar Luke își ține laptopul în dormitor. — Ideea e că nu există nici o fricțiune între noi, continuu. Gândim ca unul. Suntem o singură persoană. — Super, zice Danny, luând un măr din castronul de fructe. Aveți noroc. — Știu. Mă uit la el cu nevoia bruscă de a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe care ai văzut-o vreodată, închei penibil. Foarte bine, zice Luke, aruncându-mi o privire mirată. Ce surpriză! Ei, păi am să intru doar un pic să schimb două cuvinte cu ea. Ne vedem mai târziu. Pornesc prudentă spre dormitorul mamei lui Suze și bat încet la ușă. — Daaa? tună o voce drept răspuns, și ușa e deschisă larg de către Caroline, mama lui Suze. Are peste un metru optzeci și picioare lungi și zdravene, părul alb strâns într-un coc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îngrozită. Nu e bine pentru... Mă opresc exact la timp. Că poți să dai scrum pe rochie? sugerează Luke, foarte săritor. — Da. Și... să ți-o arzi cu țigara. Când ajung înapoi în hol, după ce mi-am recuperat florile din dormitorul lui Suze, mi-am împrospătat rujul și am coborât, îl găsesc pe Luke singur. — Părinții tăi au plecat deja, spune. Suze zice să mergem și noi, iar ea va veni cu tatăl ei cu trăsura. Și ți-am găsit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu? Cel mai important lucru este promisiunea pe care o faci, pentru tot restul vieții. Faptul că mirele și mireasa își jură credință unul altuia. Mă opresc cu crema hidratantă în mână și îmi privesc reflexia în oglinda veche din dormitor. — Eu, Becky, murmur solemn. Eu, Rebecca, te iau pe tine, Luke. Cuvintele astea arhicunoscute parcă te iau cu fiori pe șira spinării, nu-i așa? — Să-ți fiu... să-mi fii... soț legiuit. La bine, în bogăție... Mă opresc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și pe urmă și eu aș face la fel, și totul ar fi foarte tragic, și toată lumea ar spune că am făcut-o din dragoste și toată lumea ar învăța din exemplul nostru... — Karaoke? Glasul lui Luke de dincolo de ușa de la dormitor mă readuce cu picioarele pe pământ. Ce să zic, e și asta o posibilitate... Ușa se deschide și el îmi întinde o cană de cafea. După nunta lui Suze, am rămas la părinții mei acasă și când m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi găsi nici cel mai mic defect. N-o să mai am nici o ațișoară rătăcită și nici o încrețitură suspectă pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am ajuns la noi în apartament acum o oră și Luke citește corespondența. — N-ai văzut extrasul de cont, nu? O să-i sun să văd ce se întâmplă. — A, a venit. Scuze, am uitat să-ți spun. Mă reped în dormitor și iau extrasul din ascunzătoarea lui, cuprinsă de un ușor val de panică. Dacă stau să mă gândesc bine, a fost și o întrebare legată de bani în testul respectiv. Cred că am bifat (b) „Avem acceași viziune asupra cheltuielilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i pun doar câteva întrebări de control, pline de tact, și am să-l ghidez cu blândețe să o ia în direcția cea bună. Așa cum trebuie să facă o viitoare soție. În cele din urmă îl găsesc la etaj, în dormitorul mamei lui, așezat pe un scaun, privind în gol. — Luke, am vorbit cu Michael! exclam. Mi-a spus că ai trimis niște angajați de la Brandon Communications să lucreze pentru operele de binefacere ale mamei tale! Ai înnebunit, ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plec, zic într-un final. Suze nu cunoaște pe nimeni aici. — Cât stă la New York? întreabă Luke, ridicând privirea. — Doar câteva zile. Iau o gură de șampanie și privirea îmi zăbovește leneșă asupra camerei. N-am mai fost niciodată în dormitorul lui Elinor. E la fel de imaculat ca și restul casei, cu pereți în culori pale și mobilă foarte scumpă, făcută la comandă. — Hei, ghici, spun, amintindu-mi brusc. Mâine mă duc cu Suze să-mi aleg rochie de mireasă! Luke se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
există... Ia sticla de Martini și toarnă o bună parte din ea în shakerul de cocktail. Tare? Foarte tare? — Danny, pe bune, chiar trebuie neapărat să dau telefonul ăla. Mă întorc imediat. Scot telefonul din priză și îl duc în dormitor, apoi închid ușa și încerc să-mi adun iar gândurile. — Așa. Pot să fac asta. Fii calmă și stăpână pe tine. Formez numărul alor mei și aștept, cu ușoară spaimă, în clipa în care începe să sune. — Alo? se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o conversație rațională și matură, eu am să-mi expun punctul de vedere foarte clar, și toată situația asta îmbârligată va fi tranșată odată pentru totdeauna. Doamne, cât de ușurată mă simt! O s-o sun chiar acum. Dau iama în dormitor, îmi trântesc geanta pe pat și formez numărul. — Bună, tati, zic, în clipa în care îmi răspunde. Mami e acasă? Vreau să vorbesc ceva cu ea. Ceva important. Îmi surprind chipul în oglindă și mă simt ca o prezentatoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
repede. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Totul e... perfect. Ce mă fac? — Știi... cred că mai bine mă duc să despachetez, zic și mă sforțez să zâmbesc. Să mă liniștesc un pic. În clipa în care închid ușa de la dormitor în urma mea, încă mai am același zâmbet firav pe față, dar inima îmi bubuie nebunește. Ce se întâmplă aici n-are nici o legătură cu planul meu. Nici cea mai mică legătură. Tapet nou? Fântână arteziană? Focuri de artificii? Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
strânge ușor de braț. Așa. Fii atentă, am ceva pentru tine, scumpa mea! Îmi întinde o hârtie. Ce părere ai? Despăturesc hârtia și mă holbez la ea ca la mașini străine. E schița unei case. A unei case cu patru dormitoare, în Oxshott, ca să fiu mai exactă. — E drăguță, nu? Mama strălucește de încântare. Și ce frumos sunt desenate toate detaliile! Sper că n-aveți de gând să vă mutați! — Nu e pentru noi, prostuțo! Și ați fi chiar aici, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încântare. Și ce frumos sunt desenate toate detaliile! Sper că n-aveți de gând să vă mutați! — Nu e pentru noi, prostuțo! Și ați fi chiar aici, la o aruncătură de băț de noi! Uite, are și grătar zidit, două dormitoare cu baie... — Mami, noi stăm la New York. — Acum stați la New York. Dar n-o să stați acolo toată viața, nu? Pe termen lung. În glasul ei surprind o notă de îngrijorare și, în ciuda faptului că zâmbește, îi citesc încordarea din ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
OK? Și, înainte să mă întrebi, nu, nu e vorba nici despre droguri. Atunci despre ce anume voiai să vorbim? Își pune cafeaua jos și mă privește îngrijorată. Ce era atât de important că trebuia să bați atâta drum? În dormitor se așterne liniștea. Îmi încleștez degetele pe cană. Acum e momentul. Introducerea a fost făcută. Asta e șansa mea de a mărturisi totul. Să-i spun lui mami despre Plaza. Dacă o fac, acum trebuie să o fac. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi dau seama brusc că așa e, că abia aștept să vină ziua. Abia aștept să văd grădina plină de baloane colorate. Și s-o văd pe mami la patru ace și fericită. Și să mă pregătesc în vechiul meu dormitor, la vechea mea măsuță de toaletă. Să-mi iau rămas-bun de la vechea mea viață, așa cum se cuvine. Nu într-un apartament lipsit de personalitate dintr-un hotel... ci aici. La mine acasă, acolo unde am crescut. Când eram la New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
retragă. Te... cred pe cuvânt la faza asta. Becky, cred că e timpul să te culci. — Da. Așa cred și eu. Ne vedem mai târziu. Intru clătinându-mă în apartament, arunc toată corespondența pe canapea și mă duc direct spre dormitor, la fel de hotărâtă ca un drogat care tânjește după doza lui. Somn. Am nevoie de somn... Luminița de la robotul telefonic începe să pâlpâie și, în timp ce mă lungesc în pat, mă întind și apăs pe buton. — Bună, Becky! Robyn sunt. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
are nimic de-a face cu nunta! Are un taior ultramarin și pantofi de lac și în brațe are o tavă cu micul dejun. Poftim, iubire! Bea niște cafea ca să te trezești! Oare visez? Ce caută Robyn la mine în dormitor? — Vin imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o fi cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a răspuns la invitație? Rahat. Credeam c-am trimis un răspuns ca din partea lui Elinor. — Ai mai văzut-o în ultimul timp? zice mami. — Ăă... nu, zic. Nu prea. Luăm cu noi o tavă cu cafea și ne ducem în dormitorul lui mami. În clipa în care deschid ușa, îi văd pe Suze și pe Danny stând pe pat, cu Ernie întins lângă ei și dând din piciorușele rozalii. Și, agățată de ușa de la șifonier, se află rochia de mireasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]