5,716 matches
-
Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 162. footnote>) nu va rămâne fără ecou în sufletul și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
nopții scitice (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul Uniunii Scriitorilor din România) acreditează „lunaticia” - stare de tensiune, trăire paroxistică, „barbară” și panică (în sensul lui Lucian Blaga), poetul apărând drept un „băutor de imagini tari” în fața unei eternități dumnezeiești sau satanice. În Careul cu raci (2003), cea mai importantă carte de versuri a sa, P. se dezvăluie un neomodernist expresionist, ezitând între suferința melancolică, neputincioasă și revolta amenințătoare, între transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament (1923) Societatea Biblică (Britanică) (= traducerea Cornilescu). LXX Septuaginta (1935), ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart RG BIBLIA adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament (1938), traducere din textele originale de Gală Galaction și Vasile Radu, ed. Fundațiilor Regale, București. RSV The Holy Bible, Revised Standard Version, Ăn Ecumenical Edition (1973), Collins, New York - Glasgow - London - Toronto - Sydney - Auckland
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limpede că înseamnă iertare, cu atat mai mult cu cât, în patru locuri din Coran (3, 128; 9, 106; 33, 24 și 73), t"ba ‘al" este pus în opoziție cu ‘a::aba, „a pedepsi”. În anumite versete, aceasta iertare dumnezeiasca apare ca răspuns la „întoarcerea” omului la Dumnezeu. Acesta este sensul expresiei de la v. 40, 3/2, Q"bil al-tawb: SOI „primește căința”; ASM și GG „Primitorul căinței”, RB „accepte la repentance”, „celui qui accueille le repentir”, YA „Accepteth repentance
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YHWH Te>"’ÄÖ šemÄ (Ier 50,34; cf. Prov 23,11): „Răscumpărătorul lor este puternic și numele Lui este Domnul Savaot.” (BS) ’ereƒ"m-k" YHWH ƒizeq (Ps 18,2/17,1): „Te iubesc, Doamne, tăria mea.” (t.n.) Puterea dumnezeiasca este desemnată în diferite feluri cu referire la „mâna”, la „dreapta” sau la „brațul” lui YHWH: antropomorfisme și totodată metafore. Primele două sunt adesea însoțite de adjectivul ƒaz"q"h, în vreme ce brațul este ne”óy"h, „întins” (că al războinicului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
theótQs: „dumnezeirea” (toate traducerile românești); „divinus” (Fp 17,29), „divinitas” (Col 2,9) (Vg); „la divinité” (BJ); „the Deity” (Fp 17,29), „deity” (Col 2,9) (RSV). Primul dintre aceste nume abstracte este un adjectiv substantivat de la thežos, a, on, „dumnezeiesc”. Apare astfel, cu sensul de „divinitate”, de la Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este templu și făclie în mijlocul Noului Ierusalim, cetatea coborâta din cer. Semnificații de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Purtătorul de grija” ni se par soluțiile de traducere cele mai adecvate. 3.2.3. Nume pneumatice 3.2.3.1. tò pne¤mă: „Duhul”. Pne¤mă Kyríou, care traduce ebraicul ruaƒ YHWH, nu este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea lui Dumnezeu. În vedenia din Ezechiel 36,25, el însuflețește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zÄQÎs (3.2.2.9.1.) și hQ anástasis kaì hQ zÄe (3.2.2.9.3.), zÄe se traduce, firește, cu „viața”, dar nu se poate transfera și faptul că, în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
arabe, avec notes, commentaires et préface du traducteur, Paris. Marracci, Ludovico, 1698, Refutatio Alcorani, Patavia, Typogr. Seminarii. Masson, D., 1980, Essai d’interprétation du CORAN Inimitable, Dar al-Kitab al-Lubnani, Beirut (text bilingv arab-francez). 2. Biblia Biblia, 1795, Blaj. Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, 1938, traducere din textele originale de Gală Galaction și Vasile Radu, Editura Fundațiilor Regale, București. Biblia Hebraica Stuttgartensia, 1977, ed. K. Elliger et W. Rudolph, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart. Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bețe sunătoare”, hârâitori și alte instrumente asemănătoare, tigve, copaci scorburoși ș.a. Cea mai veche formă a acestor instrumente este așa numita zbârnâitoare, care joacă un rol deosebit de Însemnat cu prilejul ceremoniilor mistice ale australienilor, slujind drept „voce” a unor ființe dumnezeiești. Nici o femeie sau tânăr neinițiat nu are voie să vadă zbârnâitoarea. Unele triburi foloseau un lemn lung golit pe dinăuntru, care atunci când se sufla scotea un zumzet ciudat (didgeridoo), ca o chemare a spiritelor. Schimbarea sunetului ritmic se obține prin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aripi, curând. De la bețele sunătoare ale aborigenilor australieni până la bătaia ritmică a tobelor, de la cornurile Însoțite de xilofonul din Africa apuseană până la lurele și țiterele Scandinaviei vechi și ale Greciei, din toate timpurile, muzica a conferit reprezentărilor omului un suflu dumnezeiesc și a Înălțat În sfere mai curate deopotrivă pe actorii și spectatorii teatrelor din pustietate ca și pe cei ai teatrelor de operă moderne 268. MITURI ȘI LEGENDE Numeroase mituri vorbesc despre strămoșii totemici, legende mitologice despre originea lumii, a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de la cele șoptite, tremurătoare, cu iz melancolic, romantic, la tonurile Înalte, repezi pline de viață și optimism. Acest lucru Îmi sugera unele considerente generale despre rolul muzicii În deschiderea 412 drumului spre sferele mirifice, spre transcendental, conferind omului un suflu dumnezeiesc, deopotrivă actorilor și spectatorilor teatrelor din pustietatea aborigenilor, cu bețele sunătoare și bătaia ritmică a tobelor, ca și pe cei ai teatrelor de operă modernă. Ca și În alte destinații orientale, cei veniți din zona europeană sau americană trebuie să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Cuminecătură. Sfânta Împărtășanie Îi unește pe credincioși cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar Îi unește și Între ei prin aceeași credință și prin dragoste creștinească; ei sunt una și aceeași obște creștinească În fața aceluiași Sfânt Altar, Împărtășindu-se de toate darurile dumnezeiești din unul și același potir ,,căci o pâine, un trup suntem cei mulți; căci toți ne Împărtășim dintr-o pâine”(I Cor. 10,17). Sfânta Împărtășanie nu este numai o Taină, ci și o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
un mister de nepătruns În Înțelesul și În modul Înfăptuirii lui; căci mister este nu numai felul de a fi al lui Dumnezeu, ci și orice lucrare a Lui asupra creației.Săvârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor În Dumnezeiescul Trup și Sânge al Domnului Hristos, iar ca scop sfințirea credincioșilor, care, prin acestea, dobândesc iertarea păcatelor și moștenirea Împărăției cerurilor. Dumnezeu ne dă În dar toate cele sfinte, fără ca noi să-i dăm nimic În schimb, Însă El
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
I-II, București, 1976-1978; Cărți populare și cultură românească, București, 1984; Între scriere și oralitate, București, 1988. Ediții: Crestomație de literatură română veche, I-II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Cluj-Napoca, 1984-1989 (în colaborare); Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I.C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Povestea țărilor Asiei. Cosmografie românească veche, pref. edit., cu ilustrații după desene de epocă de Mihaela Dumitru, București, 1997 (în colaborare cu V. Guruianu); Fiziolog - Bestiar, introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
le avea la îndemână credinciosul era considerată o datorie de conștiință față de Hristos și față de sufletele răscumpărate prin sângele Lui590. În articolul "Duhul Apostolatului Rugăciunii" scris de Ioan Ferenț, autorul nota: "Mântuitorul nostru ne dă în chipul acesta o menire dumnezeiască, făcându-ne colaboratori ai săi în munca pentru mântuirea sufletelor"591. Ținând cont de această menire a tuturor credincioșilor, la începutul anului, se edita un calendar ce cuprindea motivele pentru care populația se ruga în fiecare lună. În anul 1930
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Scopul francmasonilor era și este nimicirea Papei și a Bisericii Catolice. Capul unei societăți francmasonice din Florența a declarat că: "Înainte de toate, trebuie să stăruim din răsputeri ca să se desființeze garanțiile date papei. Pentru noi, Vaticanul nu reprezintă o religie dumnezeiască, dar este un complot vecinic împotriva Italiei și a civilizațiunii, o piedică împotriva oricărui progres"624. Ziarele catolice din Moldova au relatat conflictul deschis purtat în presa din Italia între Biserică și francmasonerie, cât și implicarea francmasonilor (denumiți "șerpii verzi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din tematica referitoare la morala creștină și la viețile sfinților a fost "Datorii părintești Înțelepciunea"711. Materialul făcea referire la o calitate pe care trebuie să o aibă sau să o dobândească părinții: înțelepciunea, însă "nu înțelepciunea omenească, ci cea dumnezeiască, învățată de Domnul Nostru Iisus Hristos"712. Textul explica datoria părintelui de a-și învăța și educa copiii în spiritul vieții creștine, dar și necesitatea determinării acestora din urmă să respecte legile lui Dumnezeu, a trăirii conform acestor legi. Această
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
prea iubiții mei fii, voi gazetarii catolici din 45 de nații ale Europei și ale Americii, din 53 de ținuturi ale Asiei, Africei și ale Oceaniei, veniți să desfășurați steagurile voastre stindarde și arme ale adevărului aici unde, prin voința dumnezeiască, este veșnic vie și grăitoare învățătura adevărului"867. În continuarea discursului, Papa a punctat absența Germaniei și Rusiei de la această importantă manifestație, cauzată fiind de regimurile politice existente în aceste state; tot el i-a felicitat pe organizatorii Expoziției, a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a lui C. se mută acum definitiv în registrul tematic național. Poetul - profet și tribun - aduce cauza românească în fața instanțelor pământene și divine, ceartă, în poemul Între Volga și Mississippi, hedonismul, inerția și nepăsarea Occidentului față de tragedia Estului, imploră grația dumnezeiască în Psalmii revelator intitulați „psalmi românești”, evocă teroarea roșie și întreține din depărtare focul vindicativ și justițiar, lansând chemări la răscoală și așteptând ceasul mântuirii. Întru realizarea acesteia, poetul convoacă figuri emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul, Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
beau porumbeii... Pentru tine am mers zi și noapte prin nisipurile populate de năluci și de vampiri... Eu te iubesc în duh și adevăr, întru Domnul Dumnezeu și pentru vecii vecilor...Ceea ce simt pentru tine se cheamă patimă adevărată și dumnezeiască dragoste... Eu îți făgăduiesc mai mult decât beții și visuri cât o scurtă noapte. Îți făgăduiesc sfinte agape și nunți cerești. Fericirea pe care ți-o aduc nu se va sfârși niciodată, ea este neauzită; cuvintele n-au cum să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Abraham o țară și o descendență numeroasă fără a-i cere nimic în schimb. Această alianță depinde numai de fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunile sale; infidelitatea lui Israel nu o poate invalida. Speranța lui Israel este fondată așadar pe harul dumnezeiesc la care răspunde credința lui Abraham (Gn 15,6). Capitolul 4 Moise: de la paladinul de dinaintea lui David la fondatorul Israelului postexilic Pentru credința poporului lui Israel exodul este evenimentul cel mai important. Israel „se naște” ca popor al lui Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu a cucerit Ierusalimul. Descrierea din 2Rg 19,35-36 nu vrea să dea un raport precis al faptelor întâmplate, ci invită mai degrabă la o încadrare a acestora într-o viziune mai amplă a istoriei care - pentru 1-2Rg - este planul dumnezeiesc revelat de profeți, în acest caz de Isaia. Pentru profet, voința lui Dumnezeu era ca Ierusalimul să nu fie cucerit, și așa s-a întâmplat. Acesta este primul obiectiv al povestirii și ea trebuie interpretată după această intenție. Referindu-ne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]