5,962 matches
-
Seminarului duhovnicesc. La începutul anilor 1870, Conducerea școlii a decis construcția unei clădiri proprii cu capelă și alte anexe. Uprava a dăruit Școlii un sector de pământ mărginit de străzile Reni, Livezilor și a Seminarului — teritoriul actual al complexului de edificii. În primăvara anului 1875, Secția de construcții a Conducerii guberniale a confirmat proiectul arhitectului Mihail Seroținsky și devizul de cheltuieli a construcției blocului principal al școlii și a atenansei de lângă el. Construcția bisericii de lângă școală — actualmente Biserica Întâmpinarea Domnului din
Complexul de edificii ale Școlii Teologice, Chișinău () [Corola-website/Science/336941_a_338270]
-
la capătul de sud al școlii, a fost adăugată o nouă clădire, care prin arhitectura sa făcea corp comun cu incinta construită anterior. Intrarea acesteia era din partea străzii, dar mai târziu aceasta a fost înlocuită de o fereastră. Este un edificiu construit în două etaje, cu trei rezalite la fațada principală, aliniată la linia roșie a străzii, cărora le corespund corpuri de clădire la fațada posterioară. Fațada este simetrică, cu 23 de axe compoziționale, dintre care cinci revin la partea centrală
Complexul de edificii ale Școlii Teologice, Chișinău () [Corola-website/Science/336941_a_338270]
-
o explozie nimicitoare a spulberat vârful muntelui. Norul de praf încins ce avea o temperatură de 1.200°C a izbucnit din crater, ucigând toți locuitorii din Saint-Pierre în doar două minute. Norul încins a șters de pe suprafața pământului toate edificiile, nelăsând în urmă decât ruine. Cenușa emana o căldură atât de mare încât la câteva ore de la explozie, nici vapoarele nu se puteau apropia de port. Echipele de salvatori au venit de la Fort-de-France în după-amiaza aceleiași zile. Timp de 15
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
urmau să fie înlocuite cu piețe și construcții care se doreau monumentale, inspirate din țările asiatice vizitate anterior, și care să facă din București „un oraș grandios, demn de epoca respectivă și de viziunea lui Nicolae Ceaușescu”. Cele mai mari edificii care urmau a fi realizate erau Casa Poporului (noul sediu administrativ al R.S.R.), Bulevardul Victoria Socialismului (o arteră care pornea din fața Casei Poporului și reprezenta axa longitudinală a proiectului noului centru civic comunist), Biblioteca Națională, (clădire care flanca Bulevardul Victoria
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
să se facă prin Strada Știrbei Vodă. Până în 1989, structura de rezistență a construcției era gata, dar compartimentarea interioară, lucrările de instalații și amenajare interioară nu începuseră încă. Pe 23 august 1989, Nicolae Ceaușescu a privit din balconul principal al edificiului parada de Ziua Națională, când au defilat prin fața lui armata, pionierii și sportivi celebri din vremea respectivă. După Revoluția din Decembrie 1989 lucrările au fost abandonate. În 1992, prin Hotărârea nr. Nr. 571 din 22 septembrie 1992, Guvernul Theodor Stolojan
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
apropiată a bisericii lui Le Corbusier - Notre Dame du Haut, Ronchamps. Unii comentatori au recunoscut în elementele de vocabular ale construcției fie stilul mănăstirilor pictate din nordul Moldovei, fie pălăria lui I. L. Caragiale, după dorința comentatorului și contextul lecturii acestui edificiu. Formă clădirii a fost controversată de Nicolae Ceaușescu care insistă că aceasta să fie schimbată. În 2014 Romeo Belea finalizează amplele lucrări de modernizare ale Teatrului Național din București. Este încheierea unui proiect care marchează, printr-un arc de timp
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
a participat la realizarea proiectului Teatrului Național, în 1968, care se alătură armonios în zona kilometrului zero, Hotelului Intercontinental. Teatrul Național fost clădirea de care și-a legat destinul profesional, arhitectul gândind în termenii specialistului toate etapele de transformare ale edificiului impuse de decidenții politici sau evenimente neprevăzute. Laborioasa activitate profesională a arhitectului Romeo Belea cuprinde, totodată și numeroase proiecte internaționale. Arhitectul Romeo Belea este autorul a proiecte pentru: teatre și săli de spectacole în S.U.A., Austria, Germania și Siria, hoteluri
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
și a fost inaugurat la data de 14 martie 2005. Suprafață totală utilă a palatului este de 64 000 m² în cele trei corpuri principale și holul central. Palatul este înconjurat de un parc în care, la nord, se află edificiul Teatrului Național, precum și o serie de monumente. La est de clădire află o parcare de mari dimensiuni, iar la vest se află faleză Dunării. Complexul format din cele două clădiri, împreună cu parcurile ce le înconjoară se află înglobate în zona
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
Demeter és Társaik Építésziroda Kft." ( "Biroul de Arhitectură Zoboki, Demeter și Asociații SRL") din Budapesta sub conducerea arhitectului șef Gábor Zoboki . Construcția și utilarea palatului s-a efectuat prin colaborarea a mai multe firme din Ungaria, Austria, Germania și SUA. Edificiul palatului este compus din trei corpuri principale. Dintre acestea partea centrală este ocupată de "Sală Națională de Concerte Béla Bartók", în partea estică se află "Teatrul Festival" iar pe latura vestică se găsesc sălile de expoziție și de conferințe ale
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
Regal ("Király-Palota") și Castelul Regal ("Királyi Vár"). Castelul a fost construit în secolul al XIV-lea pe marginea de sud a dealului aproximativ în locul unde se află astăzi, în apropiere de Sectorul Castelului ("Várkerület"), care este faimos pentru casele și edificiile publice medievale, baroce din secolul al XIX-lea. Este important de reținut că trăsăturile arhitecturale actuale sunt complet diferite de cele originale, din cauza nenumăratelor restaurări și a remodelărilor efectuate ca urmare a numeroaselor lupte de-a lungul secolelor. este înscris
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
oraș, dar, cu toate acestea, regii habsburgici care conduceau Ungaria au locuit la Viena, curtea regală rămânând în acel oraș. După recuperarea fortăreței și a orașului din mâinile turcilor, castelul a fost reconstruit și restaurat în profunzime, deoarece multe ziduri, edificii și turnuri fuseseră transformate în ruine de loviturile de tun din timpul Asediului Budei (1686). Maria Tereza a Austriei, Franz Joseph I și alți monarhi ai Casei de Habsburg au realizat schimbări profunde de-a lungul secolelor, investind cantități mari
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
revoluționară maghiară din anul 1849, artileriștii maghiari au amplasat bateriile de asalt pe platoul din fața observatorului astronomic în ciuda protestului energic a conducerii instituției și a universității. Riposta de artilerie a defensivei austriece din cetate, a dus la avarierea gravă a edificiului instituției, iar după căderea cetății unitățile revoluționare au părăsit locația, biblioteca, mobilierul și aparatele observatorului cazând pradă jafului. După înfrângerea revoluției maghiare, Consiliul de Război din Viena, folosindu-se de experiența din timpul asediului din 1849, a hotărât abandonarea din
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
cauză, Shiva a fost venerat în Kanchipuram sub numele de "Ekambareswarar" sau "Stăpânul Copacului Mango". Templul a fost construit pentru prima dată în jurul anilor 600 d.Hr, fiind unul dintre cele mai vechi temple care s-au păstrat până în prezent. Edificiul ar fi fost ridicat din ordinul membrilor dinastiei Pallava. Celebrul poet și învățat Kachiyapper, cel ce a compus "Kandapuranam", a slujit ca preot la acest templu. Locașul a fost renovat în timpul dinastiei Chola. Marele filozof și teolog Adi Shankara, a
Templul Ekambareswarar () [Corola-website/Science/336448_a_337777]
-
Rajamahendra Chola ar fi donat templului o canapea din aur cu șerpi sculptați. Dinastiile ulterioare, cum ar fi Pandya (sec.VI î.Hr-sec XVI d.Hr), Hoysala (1026-1343) sau Vijayanagara (1336-1646) s-au ocupat și ele de înfrumusețarea și renovarea edificiului. În timpul invaziei musulmane din sudul Indiei condusă generalul Malik Kafur dintre anii 1310-1311, idolul a fost furat și dus la Delhi. Adepții zeului din Srirangam au plecat la Delhi și au reușit să-l impresioneze pe sultan cu abilitățile lor
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
să în această parte a orașului datează din vremuri foarte vechi. Palatul a fost clădit într-un loc unde există anterior "Că’ Grande" (Casă Mare), care fusese construită în 1164 de Domenico Barozzi. Acest prim palat se află în fața altui edificiu, deținut, de asemenea, de familia Barozzi și care fusese distrus în 1310 ca urmare a participării a doi membri ai familiei în conspirația lui Tiepolo, care dorea să-l asasineze pe dogele Pietro Gradenigo în timpul războiului contra Papei. Planul Veneției
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
Campo Sân Bartolomeo din "sestiere" Sân Marco, în apropiere de podul Rialto și biserica Sân Salvador. Potrivit tradiției, biserica, închinata inițial Sfanțului Dimitrie de la Tesalonic (izvorâtorul de mir), a fost ctitorita în 840 și a avut de la inceput prerogative parohiale. Edificiul a fost renovat în 1170, cu acest prilej schimbându-i-se și hramul. Sân Bartolomeo a devenit biserică comunității germane din Veneția, al cărei cartier comercial se află în apropiere, la Fondaco dei Tedeschi. Din documentele, totuși, reiese faptul că
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
vicariala așa cum este și astăzi.. În ciuda dimensiunilor sale deloc neglijabile, biserica Sf. Bartolomeu se observă cu greutate, deoarece este înghesuita de clădiri pe toate cele patru laturi și doar campanila și intrarea laterală pot fi vizibile dinspre Campo Sân Bartolomeo. Edificiul este format dintr-o singură navă, cu o cupola la intersecția acesteia cu transeptul. Albrecht Dürer (cu "Sărbătoarea Rozariului") și Sebastiano del Piombo au executat ambii lucrări de artă pentru biserică ce sunt păstrate acum în altă parte. Interiorul conține
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
Querini (1757 - 1839), soția lui Pietro Giovanni Benzon, care, la rândul său, în perioada de la sfârșitul Republicii Venețiene (1797) și-a transformat reședința într-unul dintre cele mai renumite saloane literare ale Veneției, frecventat de mulți artiști importanți ai epocii. Edificiu fără niciun merit arhitectural deosebit, palatul are un portal către apă cu scară, un etaj principal cu o deschidere cuadriforă arcuita flancata de două perechi de ferestre monofore, toate cu balcon, Al doilea etaj a fost adăugat în 1897, ca
Palatul Querini Benzon () [Corola-website/Science/333490_a_334819]
-
prin căsătorie, în familia Contarini, care l-a păstrat până la 1830, cănd palatul a fost vândut familiei Mocenigo; apoi el a trecut la familia Ulbricht, la cavaleri și la orașul Ravenna. În prezent, clădirea găzduiește unele birouri ale Ministerului Justiției. Edificiul este construit în stilul gotic flamboyant venețian, dar prezintă la etaje diferite stiluri arhitecturale din secolele în care s-au executat lucrări de renovare. Parterul are un aspect rustic de secol al XVII-lea, cu un portal central către apă
Palatul Corner Contarini dei Cavalli () [Corola-website/Science/333491_a_334820]
-
Biserică Sfanțul Moise () este un edificiu religios romano-catolic din secolul al VIII-lea, situat în sestiere Sân Marco din orașul italian Veneția. Ea este dedicată lui Moise pe care, ca și bizantinii, venețienii tind să-l canonizeze că pe unul dintre profeții Vechiului Testament. Îl onorează
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]
-
canonizeze că pe unul dintre profeții Vechiului Testament. Îl onorează de asemenea pe Moisè Venier, care a plătit pentru reconstrucția să în secolul al IX-lea. La mică distanță se află teatrul de operă, teatro Sân Moisè. Potrivit cronicilor vechi, edificiul original a fost construită la sfârșitul secolului al VIII-lea de către familiile Artigeri și Scoparii și a fost inițial dedicat Sfanțului Victor. Sansovino consemnează anul 796, fără a se baza pe o sursă sigură. De la inceput pare să fi devenit
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]
-
Biserica Tuturor Sfinților (în sau "chiesa degli Ognissanti") este un edificiu religios romano-catolic situat în sestiere Dorsoduro din orașul italian Veneția. În 1400, pe terenul ocupat în prezent de către biserica se afla o mănăstire de călugărițe cisterciene care s-au mutat aici după abandonarea forțată a insulei Torcello, devenită insalubră. În
Biserica Tuturor Sfinților din Veneția () [Corola-website/Science/333512_a_334841]
-
Biserica Santa Maria Formosa () este un edificiu religios romano-catolic din secolul al VIII-lea, situat în sestiere Castello din orașul italian Veneția, la granița cu sestiere San Marco. Are fațada principală între campo Santa Maria Formosa. Campo Santa Maria Formosa este una dintre cele mai mari piețe
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
Marie de tole", pentru că era purtată în procesiune masa din lemn a altarului. Cupola bisericii a fost reconstruită după ce s-a prăbușit în 1688, în urma unui cutremur. Mauro Codussi a construit pe biserica originală în formă de cruce greacă un edificiu religios în formă de cruce latină cu trei nave, prezbiteriu, abside semicirculare și capele mari în navele laterale. Intrările laterale au fost deschise ulterior în capetele transeptului, obținându-se două capele și sacristia. Codussi a murit în 1504 fără a
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
Giorgio Maggiore și Il Redentore au fost avute în vedere pentru noua biserică. Fațada bisericii a fost derivată din porțiunea centrală a fațadei bazilicii San Giorgio Maggiore, în timp ce ideea de bază pentru interior a provenit de la Redentore. Dominicanii dorit ca edificiul să celebreze gloria ordinului lor și să încurajeze devotamentul față de rozariu. Sărbătoarea Sfintei Maria a Rozariului a făcut parte din calendarul general roman în 1716, după o victorie asupra turcilor. Prima piatră a fost pusă la 17 mai 1726, în
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]