5,930 matches
-
avort este cel "provocat". Avortul provocat sau chiuretajul, se poate datora și unor accidente, situații în care gravida apare drept victimă a unor violențe, ea nedecizând asupra pierderii sarcinii. Avortul provocat se realizează prin intervenție chirurgicală specializată sau prin mijloace empirice. De modul cum se efectuează intervenția depinde starea de sănătate a persoanei care avortează; avortul constituie unul dintre factorii de risc privind îmbolnăvirile și mortalitatea maternă. În mod curent, se realizează în primele trei luni de sarcină. Intervențiile ulterioare afectează
Avort () [Corola-website/Science/302863_a_304192]
-
acest punct de vedere avortul se subordonează condiționărilor legale (dacă se realizează de către medici obstreticieni, în condiții de igienă și de siguranță, în primele 12 săptămâni de sarcină, la cererea întemeiată a mamei, etc); sau este ilegal, practicat prin mijloace empirice. Alături de graviditate, naștere, hrănire din trup (M.Miroiu, 1996: 78), avortul este una din experiențele exclusiv femeiești. Deși numai femeile pot face avorturi, se pot remarca implicații la mai multe niveluri: nivel individual, avortul implică angajarea întregii personalități, presupune luarea
Avort () [Corola-website/Science/302863_a_304192]
-
ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii"”. Majoritatea oamenilor de știință consideră că investigația științifică este cea care corespunde metodei științifice, un proces al cărui scop este evaluarea cunoștințelor empirice. În sens mai larg, cuvântul știință deseori descrie orice domeniu de studiu sistematic sau cunoștințele căpătate în urma acestui studiu. Acest articol se concentrează pe definiția cu sens mai restrâns. Domeniile științifice se clasifică de-a lungul a două mari dimensiuni
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
studiu. Acest articol se concentrează pe definiția cu sens mai restrâns. Domeniile științifice se clasifică de-a lungul a două mari dimensiuni: Există diferite înțelesuri ale "științei". Potrivit empirismului, teoriile științifice sunt obiective, verificabile empiric, și sunt predicții ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate. În contrast cu aceasta, realismul științific definește știința în termeni ontologici: știința încearcă să identifice fenomene și entități, forțele care le cauzează, mecanismele prin care ele exercită aceste forțe, și sursele acelor forțe în
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
definește știința în termeni ontologici: știința încearcă să identifice fenomene și entități, forțele care le cauzează, mecanismele prin care ele exercită aceste forțe, și sursele acelor forțe în sensul structurilor interne ale acestor fenomene și entități. Chiar și în tradiția empirică, trebuie să fim atenți asupra faptului că predicția se referă la rezultatul unui experiment sau studiu, mai degrabă decât a prezice viitorul. De exemplu, afirmația "un paleontolog poate face predicții în legătură cu descoperirea unui anume tip de dinozaur" corespunde folosirii empirice
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
empirică, trebuie să fim atenți asupra faptului că predicția se referă la rezultatul unui experiment sau studiu, mai degrabă decât a prezice viitorul. De exemplu, afirmația "un paleontolog poate face predicții în legătură cu descoperirea unui anume tip de dinozaur" corespunde folosirii empirice a predicției. Pe de altă parte, științe ca geologia și meteorologia nu trebuie neapărat să fie capabile să facă predicții exacte despre cutremure sau vreme pentru ca să poată fi considerate drept științe. Filozoful empiric Karl Popper a afirmat că unele confirmări
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
unui anume tip de dinozaur" corespunde folosirii empirice a predicției. Pe de altă parte, științe ca geologia și meteorologia nu trebuie neapărat să fie capabile să facă predicții exacte despre cutremure sau vreme pentru ca să poată fi considerate drept științe. Filozoful empiric Karl Popper a afirmat că unele confirmări ale ipotezelor sunt imposibile și prin urmare ipotezele științifice pot fi doar falsificate. Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
care pot fi testate prin experiment sau observație. O ipoteză este o afirmație care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată prin experiment. O "lege fizică" sau o "lege a naturii" este o generalizare științifică bazată pe observații empirice. Cuvântul "teorie" este înțeles greșit mai ales de către laici. În limbaj comun înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta, oamenii de știință de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la mănunchiuri de idei
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
teorie foarte fructuoasă care a supraviețuit timpului și care are o cantitate copleșitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același proces pentru a fi acceptate. Oamenii de
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
aceste conflicte se susține adesea că afirmațiile științifice și cele religioase vizează domenii diferite ale existenței sau experienței umane. În acest context, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Un alt punct de conflict între știință și religie se datorează relativei neutralități sau chiar indiferențe morale a discursului științific; această atitudine derivă din însăși obligația obiectivității (în determinarea cauzalităților, de ex.
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
facă concluzii despre "observațiile" noastre asupra naturii. Atât oamenii de știință cât și cei care acceptă știința cred, și mai important, "se comportă", ca și cum natura "este" așa cum știința pretinde a fi. Totuși, aceasta este doar o problemă dacă acceptăm noțiunea empirică a științei. Știința nu este o sursă de judecăți de valoare obiective, deși poate să ofere răspunsuri în probleme de etică și politică publică arătând care sunt consecințele probabile ale anumitor acțiuni. Ceea ce unii derivă din cea mai rațională ipoteză
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
un corp de cunoștințe în creștere care ne permite să folosim mai eficient mediul înconjurător și să evoluăm, să ne adaptăm mai bine ca întreg social dar și independent. Individualismul este o prezumție tacită care stă la baza majorității perspectivelor empirice ale științei care privesc știința ca și cum ar fi o chestiune a unui singur individ care confruntă natura, testând și prezicând ipoteze. De fapt, știința este întotdeauna o activitate colectivă desfășurată de o comunitate științifică. Aceasta poate fi demonstrată în mai
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
până de curând în România, cum ar fi politicile comparate, politicile publice (public policy), economie politică sau psihologie politică, pe subiecte naționale sau regionale. Articolele trebuie să fie fundamentate în teoria acceptată a disciplinelor respective și să aibă o bază empirică. PolSci este citat în IPSA, CIAONET, EBSCO și CEEOL. Policy briefs pe teme de actualitate. Rapoartele anuale de analiză și prognoză ale SAR conțin analize pe teme de maxim interes și sunt lansate în cadrul unor întâlniri publice care atrag atenția
Societatea Academică Română () [Corola-website/Science/299467_a_300796]
-
a descris falsificabilitatea cu ajutorul observațiilor următoare, parafrazate dintr-un eseu din 1963 numit "Speculație și infirmare": Imre Lakatos a respins perspectiva falficaționismului naiv, conform căreia teoriile trebuie respinse în totalitatea lor, dacă sunt falsificate, adică infirmate prin rezultate experimentale sau empirice. Mai degrabă se păstrează la falsificări de obicei convingeri de bază la nivel conștient sau inconștient (care formează nucleul așa numitului program de cercetare), și numai afirmațiile din afara acestui nucleu sunt modificate. Convingerile elementare care consituie miezul unui program de
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
științifice și teoriile noastre nu reflectă cu acuratețe realitatea, ci sunt instrumente utile pentru a explica, prognoza și controla experiențele noastre. Pentru un instrumentalist, electronii și câmpurile magnetice nu există cu certitudine, deși ca idei ne sunt utile; iar metoda empirică este servește doar pentru a arăta că teoriile corespund obervațiilor. Instrumentalismul se bazează în mare parte pe filozofia lui John Dewey, și, în sens mai larg, pe pragmatism, care a fost introdus de filozofi precum William James și Charles Sanders
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
a cărui esență este perspectiva conform căreia cunoașterea decurge din experiența pe care o acumulăm în decursul vieții. În acest sens, afirmațiile științifice sunt condiționate și derivă din experiențele și observațiile noastre. Ipotezele științifice se dezvoltă și testează prin metode empirice, care sunt formate din observații și experimente. Odată ce a fost testată de nenumărate ori, informația care rezultă din observațiile și experimentele noastre este considerată a fi dovada pe baza căreia comunitatea științifică dezvoltă teorii care pretind a explica aspecte ale
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei observații sau teorii în concepte mai simple pentru a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru știință. Ar fi imposibil, de exemplu, să descriem matematic mișcarea unui proiectil fără a distinge
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
aflat sub acțiunea radiațiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită lumina ciocnesc atomii din substanța respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obținute în studiul acestui efect. Relația este cunoscută sub numele de legea lui Einstein: unde Efectul Compton se referă la împrăștierea radiațiilor Röntgen pe atomi ușori. Numele său este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul în
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
fasciculului incident, apare și o componentă cu lungimea de undă mai mare (un "satelit roșu"). Experimental, rezultă că aceasta nu depinde de lungimea de undă a radiației incidente, ci doar de unghiul de împrăștiere formula 17 Compton a obținut următoarea lege empirică ce exprimă dependența lungimii de undă a satelitului în raport cu unghiul formula 17 Acest rezultat nu era în concordanță cu teoria clasică asupra undelor electromagnetice, potrivit căreia radiația împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași lungime de undă cu cea incidentă. Efectul
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
să interogheze experiența, să cunoască esența pentru a deduce existența ființei infinite din esențele lucrurilor naturale. În cele două Summe se găsesc cinci „căi” ale argumentării existenței lui Dumnezeu, cinci probe construite pe o schemă similară care pornesc de la evidențe empirice și ajung la afirmarea ființei absolute. Nu este vorba deci de o analiză conceptuală, în plan pur logic, ci de argumente care pornesc de la existențe percepute și ajung la o existență inferată, adică de argumente în plan ontologic. Prima cale
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
de John Dewey, Ernest Nagel și Roy W. Sellars ca opus al "supranaturalismului"). "Epistemologia naturalizată", de pildă, este un "capitol al psihologiei" prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor noastre de convingeri trebuie să facă uz de rezultatele investigațiilor empirice ale psihologilor și neurofiziologilor, și mai puțin de metodele tradiționale ale filosofiei (în speță, analiza conceptuală și raționamente "a priori"). Similar, metafizica naturalizată ar trebui să țină cont de teoriile științifice cele mai bune ale momentului mai mult decât de
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
primei clase. Enunțurile clasei a doua se reduc la enunțuri logice datorită definiției termenilor. Dar definiția este fie consemnată în dicționare, fie definiție explicativă, fie stipulată (introducerea convențională explicită a unei notații noi). În primul caz, dicționarul consemnează o realitate empirică și definiția se bazează pe sinonimii neclare ale limbajului comun. În cel de al doilea caz, filosoful sau omul de știință își definesc termenii pornind de la sinonimii preexistente, cu scopul de a rafina și suplimenta sensul. Doar stipulația este o
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
acest caz, putem afirma că enunțurile analitice sunt cele care au componenta factuală nulă, dar aceasta nu face distincția între enunțurile analitice și cele sintetice. Teoria verificaționistă a sensului: „sensul unui enunț este constituit de metoda de confirmare sau infirmare empirică a lui. Un enunț analitic este acel caz limită care este confirmat de orice stare de lucruri.” Această teorie ar salva analiticitatea. Reducționismul radical: „Orice enunț cu sens se consideră că este traductibil într-un enunț (adevărat sau fals) asupra
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
lingvistică și despre o componentă factuală a adevărului oricărui enunț individual. Luată colectiv, știința are o dublă dependență de limbaj și de experiență, dar această dualitate nu poate fi trasată semnificativ pentru enunțurile științei luate unul câte unul.” „Unitatea semnificației empirice este știința întreagă.” „[D]evine lipsit de sens să căutăm o graniță între enunțurile sintetice, care sunt valabile contingent pe baza experienței, și enunțurile analitice care sunt valabile în general. Orice enunț poate fi făcut valabil ăn general dacă facem
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
a-și depăși complexele și de a deveni asemenea altor oameni care îi sunt superiori din vreun punct de vedere oarecare. Adler vede ca forță motrice în om voința de putere. Spre deosebire de predecesorii săi, Frankl arată și susține cu dovezi empirice, faptul că forța motrice și motivația supremă în om este voința de sens, principiul logosului. Introducând în cercetarea psihicului uman metoda propusă de existențialism (să nu uităm că într-o vreme Frankl a folosit pentru logoterapie numele de “analiză existențială
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]