5,886 matches
-
undeva din colț. Și vibrații ușoare produse de metrou. Trecea pe deasupra capetelor noastre. Vibrațiile au durat zece sau cincisprezece secunde. S-au stins treptat, de parcă s-a închis robinetul chiuvetei. Nu mai aveam nici o îndoială. Aceea era ieșirea. Am ajuns! exclamă ea, sărutându-mă pe gât. Cum te simți? — De ce mă-ntrebi așa ceva? Nu-mi dau seama. A scos capul și-a intrat în deschizătura aceea pătrată. Cum a dispărut, am urmat-o și eu. Conducta cea îngustă mergea drept înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
place să i se înghită sperma. Este semn că femeia l-a acceptat în totalitate, dar și un fel de ceremonial în același timp“. Nu prea înțeleg. — Ție ți s-a întâmplat așa ceva vreodată? — Nu-mi amintesc. Probabil nu. — Aha! exclamă fata văzându-și mai departe de articol. M-au preocupat apoi pozițiile ocupate de Liga Centrală și Liga Pacificului. Au sosit sandvișurile și supa. Le-am mâncat cu o plăcere nebună. M-am șters la gură cu șervețelul și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mi-ar plăcea și mie să lucrez la o bibliotecă, am zis. Cred că ar fi fost cel mai bun lucru pentru mine. Am mâncat tot. Simțeam în sfârșit că nu mai aveam gaură în stomac. A fost grozav bibanul! exclamă ea încântată. — Mie mi-a plăcut mult sosul cu unt. E o adevărată tehnică la mijloc... Tai ceapa subțire de tot, o amesteci cu unt și o prăjești la foc potrivit. Dacă-ți iei mâna de pe ea în timp ce se prăjește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cleștele pentru cărbuni din sacoșă și am lovit ușor craniul. A scos același sunet sec ca și înainte. Ce s-a auzit? întrebă fata. — Fiecare craniu scoate un sunet aparte. Un specialist în cranii poate citi amintiri în funcție de sunete. — Grozav! exclamă ea. A luat cleștele și l-a lovit și ea. Nu cred că e replică. Este opera unui bătrân excentric. — Craniul soțului meu s-a spart, așa că nu cred că mai scoate sunete corecte. Nu știu ce să zic. A pus craniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dispoziție extraordinară. N-am mai avut probleme cu erecția. Ba dimpotrivă, a fost perfectă ca piramidele din Egipt. Părul ei mirosea a proaspăt și arăta minunat. Canapeaua - frumoasă și solidă. Ca pe vremuri, când canapelele erau canapele. — Grozavă canapea! am exclamat. — E veche și jerpelită. Tocmai mă gândeam să-mi cumpăr una nouă. — N-o să mai găsești una ca asta. — Bine, nu mai cumpăr. Am cântat apoi Danny Boy împreună cu Bing Crosby. — Îți place melodia asta chiar atât de mult? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
neapărat cântec. Vrei să încerci niște note? — Da, bineînțeles. Am scos armonica din buzunarul paltonului și m-am așezat iar lângă ea. Am băgat mâinile printre curele și am tras de burduf, apăsând în același timp diverse butoane. — Superbe sunete! exclamă ea. Sună ca un fel de vânt? — Da, chiar așa. Prin apăsarea butoanelor, produc niște curenți care răsună diferit și apoi îi combin. A închis ochii și asculta fascinată. Am încercat mai multe note. Le-am luat la rând, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o singură nară”. Toată cartea este un strigăt de suferință după „anii furați”, după jocul interminabil de-a compromisurile cu cenzura, cu Dulea, Suzana Gâdea și armata de gudurăi, cu „vizionări” și „comisii ideologice”. „A venit ceasul să rup pisica”, exclamă personajul când i se cenzurează filmul Croaziera. „Marele Timp al ruperii Marii Pisici”, exclamă el când este lăsat să concureze peste hotare: „Abia în momentele astea simți că ești de-aici și cari în spate, ca un melc blestemat, toți
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
jocul interminabil de-a compromisurile cu cenzura, cu Dulea, Suzana Gâdea și armata de gudurăi, cu „vizionări” și „comisii ideologice”. „A venit ceasul să rup pisica”, exclamă personajul când i se cenzurează filmul Croaziera. „Marele Timp al ruperii Marii Pisici”, exclamă el când este lăsat să concureze peste hotare: „Abia în momentele astea simți că ești de-aici și cari în spate, ca un melc blestemat, toți turcii, rușii, ceaușeștii, țiganii, toți minerii și hoții”. Odată cu Marilena și câteva voluptăți (1999
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
o carte de poeme în limba spaniolă, El Encanto Andaluz (1985). Poetul cultivă în Pete de lumină revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară” îl determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre În Considérations sur la France: „Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată Începută mișcarea revoluționară, Fanța și Monarhia ne puteau fi salvate decît de către iacobinism”, ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: „un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia.” Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea În partidul anti-filozofilor, și În special Împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de mai vechii minuitiști. Literatura houellebecquiană ar putea fi una de consum și, de ce să nu recunoaștem, ea poate fi citită, mult Împuținată, ca atare: o literatură pentru uzul soixante-huitarzilor ratați, aflată În metastază pornografică (“o masturbare pe fiecare pagină” exclama indignată o cronicară din Le Monde la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu În jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i mai puțin adevărat că sîntem obligați să facem ipoteza premeditării acestui stil clinic, avînd În vedere importanța cardinalăe acordată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e de schimbat (adică multe), ca o povestire filosofică În maniera celor dialogate ale lui Diderot: ”Ne aflăm cu toții În noapte, goi și singuri, lucrînd orbește pe o tapițerie al cărei peisaj nu-l vom vedea niciodată În Întregul lui” exclamă leibnizian Irène, reluînd convingerile fals fataliste ale lui Jacques. Dar tocmai recuperarea În prag de secol XXI a acestor filozofeme, cu totul altfel tratate de Diderot cu vreo două sute treizeci de ani În urmă, scade valoarea literară a unui roman
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la răspunsul negativ al inocentului iepuraș, ridică arătătorul și exclamă cool! Sleuth este un film hiperconștient de loviturile de teatru pe care le dă de-a lungul unui traseu de sens calculat În cele mai subtile detalii. De aceea Sleuth este un metafilm, afirmă naratorul, dimensiune definită ca o cenzură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lasă « să devină proastă » și nimeni n-o mai poate salva - nimeni, pentru că singura ei prietenă dispăruse. Ca și prin romanul de debut, Martin Page avertizează cititorul asupra riscurilor la care este supus trăind În societatea occidentală a spectacolului. Atenție, exclamă el, pericol de moarte! Nu vă lăsați păcăliți, nici de bani, nici de succes - refuzați mondenitatea, combateți-o cu armele fanteziei, combateți-o cu umor, nu vă lăsați mințile colonizate de idei primite de-a gata! Ușor de zis, greu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anterioare), versurile atestă o maturizare poetică implicând conștientizarea imensei semnificații a actului creator. Astfel, amenințarea iminentei morți biologice nu îi provoacă poetului stări de anxietate, de depresie, ci, dimpotrivă, o febrilitate a trăirii prin artă, menită a-l îndreptăți să exclame în final „Non omnis moriar” (Horațiană). SCRIERI: Vitralii, București, 1967; Ecourile, București, 1976; Parafă, București, 1988. Repere bibliografice: H. Grămescu, Constantin Chioralia, „Vitralii”, LCF, 1967, 36; H. Zalis, „Vitralii”, VR, 1967, 11; Matei Alexandrescu, Un dialog cu Constantin Chioralia, R
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
Abisiniei. — Dar ce, Herr Heidegger este mai simplu?! — În orice caz, nu scrie atât de dizgrațios; iar dacă a traduce filosofi este a introduce, din cinci în cinci cuvinte, croșete cu termeni în original, dați-mi și mie voie să exclam, Wozu die Übersetzung? I. e.: La ce bun tălmăcirea? La care Carmen Carpen se adumbri ușor (ca una ce știa mai bine decât Nora că a traduce nu-i același lucru cu a induce în eroare, — iar Heidegger nu-i traductibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ajunge acolo este totuși să mori"188. În fine pentru Quinet, dacă Odiseea este arhetipul poemului despre patrie și Itaca e paradisul pierdut al exilatului, o întreagă rețea de metafore țese un fel de mit personal 189. Și Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191 Aceste cuvinte reluate invariabil atestă identificarea eroului cu eroul Odiseii care simbolisează pentru Quinet răbdarea, fidelitatea nealterată față de patrie și mânia în fața "pretendenților", dușmani politici care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
duc la contacte neprevăzute. "La o zdruncinătură neașteptată ea mă strânse de mână, și eu, fără să știu bine cum, am luat-o în brațe." Acest moment de amețeală și tulburare permite o reflecție interesantă a unuia dintre personaje care exclamă: "Proiecte cu dumneata... ce amăgire! Vezi lucrurile mult prea departe; dar o întâmplare, o surpriză... asta se poate". Astfel totul este spus: da, vom face dragoste, dar nici dumneata, nici eu nu știm nimic, totul e o surpriză - care e
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în măsura în care face parte din sine. Și această perspectivă pigmalionescă a oaspetelui nu poate exista decât într-o relație imediată, bazată pe senzația și stabilirea unui joc de oglinzi și reflectări ale sensibilității interioare care poartă numele de prietenie. Atunci când Rousseau exclamă: "Iată-mă deci singur pe pământ... fără prieteni... doar cu mine însumi", el pare să fi atins această proximitate de sine cu sine pe care o experimentează în insula fericită "unde se leagă de sine însuși". Cel mai bun prieten
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
său mediu. Spectacolele câmpenești, ale acestei naturi în ochii săi stranie și aproape plină de violență îl stupefiau: Întârzia îndelung cu privirea asupra unor trunchiuri răsucite de măslini, acoperite de umflături, ieșituri și cioturi estropiate, noduroase și nu prididea să exclame: - Soarele ! Soarele!". Totul scapă înțelegerii sale" și se uită la lună cu un sentiment de tulburare angoasată, fiindcă ea nu pare aceeași, ea pare să vorbească un alt limbaj. "Cum se simțea încă nesigur în mijlocul acestei noi existențe, era incapabil
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
transplantase aici pentru totdeauna". Trăind în vag, în indistinct ca într-o vaporoasă sferă de vise și simțind și mai ascuțită durerea abandonului, a propriei sale izolări, el acceptă căsătoria ("cum vrei" răspunse Cleen...) spre marea mirare a unchiului care exclamă: Niște nebuni, curat nebuni! Cum au putut să se înțeleagă când nici unul nu știe o boabă din limba celuilalt?" Norvegianul nu poate să se adapteze la obiceiurile siciliene și se simte "umilit de toate aceste constrângeri care îi îngustează mintea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
338 Berchtold Jacques, "L'oeil et le vitrail. La Légende de Saint Julien a l'épreuve de la tradition médievale", în Versants, 12, 1987, pp. 29-44. 339 Astfel în versiunea relatată de Langlois, spre disperarea lui Julien după revelația tragică, ea exclamă: "Ah, frate, răspunde castelana izbucnind în lacrimi, poți să cunoști atât de puțin inima soției tale încât să o crezi în stare să te abandoneze cu lașitate sub povara răului? O! Nu, nu, niciodată! Ei bine, renunță la lume, pleacă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la această modernizare care, rezolvând multe lucruri, nu a găsit soluția multor neajunsuri ale conviețuirii... (În acest moment, câteva cărți aflate pe un raft în spatele lui Norman Manea cad cu zgomot pe podea. După numai o secundă de surpriză, N.M. exclamă: "Cărțile ne fac asta. Am început să vorbim despre ele și se revoltă, pe bună dreptate. Nu le lăsăm să doarmă liniștite acolo!" A. V.: "Cărțile nu trebuie să doarmă, trebuie citite". Și replica lui N.M.: "Nu, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
muncă, rampe pentru rachete, poligoane de testare, instalații de cercetare, uzine de tancuri, baze aeriene și așa mai departe. Mai circulau și zvonurile despre teste nucleare eșuate, accidente chimice, revolte ale grupurilor etnice. Eu eram un naiv, nu un spion, exclamă Taplin. În primele mele luni ca diplomat american la Moscova, de-abia dacă învățasem să mă folosesc de sistemul de metrou al orașului; nici nu se punea problema să sondez profunzimile secretelor sovietice. Cu toate acestea, ceea ce mă fascina și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Class and Socialist Movement in Romania (Agerpres, 1966). Asemenea reprezentări promovau astfel ideologia na-țional-comunistă a lui Ceaușescu și evidențiau tranziția de la internaționalismul marxist-leninist la naționalism ca un semn pozitiv de independență până la invenția societății multilateral dezvoltate. "Apropiindu-te de România, exclamă mai mult decât optimistul Julian Hale, descoperi mai întâi o formă pe hartă. Se află acolo, ca un pește cu cocoașă, strânsă între Bulgaria și Uniunea Sovietică, scoțându-și capul în Iugoslavia și Ungaria, cu coada desenată de canalele Deltei
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]