5,744 matches
-
Bronze Age Settlement and Cemetery, Ankara. Pecchioli Daddi, F. (1987), „Aspects du culte de la divinitéhattie Teteshapi”, În Hethitica, nr. VIII, pp. 361-379. Pecchioli Daddi, F. (1988), „A proposito di CTH 649”, În F. Imparati (coord.), Studi di Storia e di Filologia Anatolica dedicaa a Giovanni Pugliese Carratelli, Eothen, Florența, pp. 193-206. Pecchioli Daddi, F. (1991), „Recens. a A. Kammenhuber, Materialien zu einem hethitischen Thesaurus, 11, Wiesbaden 1989”, În BO, nr. XLVIII, pp. 215-222. Pecchioli Daddi, F. și Polvani, A.M. (1990), La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturi periferice ale epocii clasice, ale căror recuperări moderne s-au făcut În esență pe calea arheologiei: liniile fundamentale ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte, date iconografice desprinse din reprezentări care țin de decorațiunile de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de majoritatea textelor din culegerea avestică prin limbă, dar și prin stilul complex și tipic pentru o tradiția indo-europeană a poeziei sacre, al cărei sens și natură sunt uneori dificil de Înțeles din cauza artificiilor retorice. Deși dificil, acesta este rolul filologiei gathice, atunci când se găsește În fața unor termeni neatestați În altă parte, a unor structuri gramaticale și sintactice care pot fi interpretate În diferite feluri, a unor expresii tehnice care nu sunt clarificate de traducerile ulterioare În versiunile și comentariile din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
una dintre cele douăzeci și una de „cărți” sau nask În care a fost subîmpărțit Întreg textul care s-a păstrat integral), pe lângă diferiți Yașt (cf. infra). Pe ansamblu, se poate estima că din Avesta sasanidă s-a păstrat aproximativ un sfert. Filologia modernă distinge În Avesta următoarele părți: Yasna, Wisprad, Khorda Avesta, Sșh-r½zag, Yașt, Wid¶wd³d și diferite fragmente. Yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
europene, germanul M. Haug, care a pus În lumină importanța scrierilor G³th³, englezul E.W. West, care a studiat literatura de limbă pahlavi, și mulți alții - care a contribuit la lărgirea orizonturilor culturale ale Învățaților parsi: aceștia au Învățat metodele filologiei și ale istoriei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 1-37). Încetul cu Încetul, parsii au devenit capabili să-și Înțeleagă și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să le citească corect, după un timp Îndelungat În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Zrenjanin, secția limba și literatura română-limba și literatura sârbo-croată. Între 1957 și 1966 funcționează ca profesoară la școala elementară din Ecica și în Redacția programului în limba română de la Radio Novi Sad. În 1970 obține licența la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
funcționează ca profesoară la școala elementară din Ecica și în Redacția programului în limba română de la Radio Novi Sad. În 1970 obține licența la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, unde parcurge treptele universitare până la cea de profesor. Debutează la „Lumina” (Pancevo), în 1973, cu articolul Elemente dialectale și populare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
Este fiica lui Ion Datcu, blănar, și soția lui I.A. Rădulescu-Pogoneanu. După ce urmează Școala Normală în București, absolvită în 1899, face studii în Franța, la Școala Normală Superioară de la Sèvres, încheiate în 1901. Obține în 1904 și licența în filologie modernă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Își desfășoară cariera de profesoară de limba franceză și de limba română la Școala Normală „Azilul Elena Doamna”, apoi la Școala Centrală de Fete și la Seminarul Pedagogic Universitar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]
-
, Florin (14.IV.1943, Iași), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei Faifer (n. Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. În 1961 a absolvit Liceul „C. Negruzzi”, iar în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind repartizat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (sectorul de istorie literară), unde a urcat treptele până la aceea de cercetător principal. După 2000 devine și profesor asociat la Universitatea de Arte „George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
literar. Este fiul Margaretei Faifer (n. Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. În 1961 a absolvit Liceul „C. Negruzzi”, iar în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind repartizat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (sectorul de istorie literară), unde a urcat treptele până la aceea de cercetător principal. După 2000 devine și profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (sectorul de istorie literară), unde a urcat treptele până la aceea de cercetător principal. După 2000 devine și profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, apărută ulterior în volum. A mai activat și ca secretar literar al Teatrului Național din Iași (1991-1993), redactând aici, în colaborare, revista „Stagiunea” (după ce, între 1978 și 1983, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Ion Ciobanu, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul la Podu Iloaiei (1944-1950), continuându-și învățătura la Liceul Național din Iași (atunci Școala Medie nr. 1; 1951-1955). Tot aici, în 1958 devine student al secției de filosofie a Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza”, obținând licența în 1963. A fost profesor de latină (1963-1966), redactor la revistele „Cronica” (1966-1968) și „Luceafărul” (1968-1993), apoi la Editura Cartea Românească. A debutat în 1959 la „Iașul literar”, iar prima carte, Poziția aștrilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
la Universitatea din Cluj. După 1945, stabilit la Budapesta, a condus Secția de lexicografie și lexicologie a Academiei de Stiinte, al cărei membru corespondent era din 1942, si a predat la Universitatea „Eötvös Loránd”, ca profesor onorific, atât cursuri de filologie romanica, cât și de limbă și literatura română. Publicând încă de foarte tânăr (primele lucrări științifice îi apar în 1932, sub numele Göbl), G. a lăsat în urma lui o operă ce numără lucrări de valoare, caracterizate prin „rigoare științifică, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
Limba română”, „Convorbiri literare”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Limba și literatura”, „Philologiai Közlöny”, „Vasárnap”, „Apolló”, „Valóság”, „Láthatár”, „Orbiș Litterarum”, „România liberă” (Paris), „Helicon”, „Lingua Nostră”, „Cahiers de l’Association Internaționale des Études Françaises” și la actele congreselor internaționale de lingvistică și filologie romanica. În lucrările sale, G. pledează, dintr-o perspectivă interdisciplinara, pentru apropierea dintre cercetările de limbă, literatura și muzica, sub semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
BANTOȘ, Ana (7.IV.1951, Chirianca, j. Chișinău), critic literar. Este fiica Efrosinei (n. Stoleru) și a lui Anton Lisnic, agricultori. Absolventă, în 1973, a Facultății de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău, este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1998). B. este autoarea volumelor Creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
Stoleru) și a lui Anton Lisnic, agricultori. Absolventă, în 1973, a Facultății de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău, este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1998). B. este autoarea volumelor Creație și atitudine (1986) și Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia postbelică (2000). Vădind preferință pentru lirica modernă, o comentează inteligent, nuanțat, în formulă eseistică și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării „libere“, își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții se limitau la tehnicile de interpretare proprii filologiei clasice sau studiilor biblice. Sub aceeași suprafață onomastică se dezvoltă istoria unui domeniu a cărui identitate este greu de fixat în suita tuturor metamorfozelor pe care le-a suferit obiectul „științei interpretării“: de la literatura clasică sau biblică la suprafața vizată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ale țării” (Mihnea Gheorghiu), subliniindu-se mereu necesitatea și rolul unei publicații științifice într-un peisaj dominat de reviste literare. Într-adevăr, preocupările de arheologie și de istorie (colaborează Marin Nica, Gh. Popilian, Șt. Ștefănescu) se îmbină cu cele de filologie (I. Coteanu, Al. Graur, Gh. Bolocan), sociologie, filosofie, economie și uneori cu cele literare. Cu studii și articole de istorie literară sunt prezenți Ovidiu Ghidirmic (despre G. Călinescu, Mateiu I. Caragiale, maiorescianism), M. Andreescu-Schenker (Poezia lui Mircea Dinescu), Const. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
mare influență asupra formării orizontului nostru intelectual, ci oamenii pe care îi întîlnim. În cazul lui Iorga, un tînăr evreu dintr-o familie de intelectuali de formație germană. Iorga îl descrie drept "un suflet nobil și curat, pătimaș interesat de filologia română și de orice era legat de poporul nostru, (...) vorbea românește fără accentul urît al coreligionarilor lui care trăiau de generații printre noi". Tînărul Tiktin l-a introdus pe Iorga "în atmosfera Occidentului" și a abordării disciplinate și metodice a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai era și prietenul său Tiktin, bătrînul pe care Iorga voia din tot sufletul să-l ajute și în numele căruia apelase la rege. Dar, chiar dacă Tiktin avea foarte mari merite în domeniul filologiei române și vorbea perfect românește, Iorga voia să-l ducă la școala lui din Franța și nu să obțină un post pentru el în România. În iulie 1939, lui Iorga îi era imposibil să angajeze la Institutul lui de Istorie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
15.IX.1947, Lazuri, j. Sălaj), istoric literar și publicist. Este fiul Floarei Vedinaș, țărancă. Urmează școala generală în satul natal și în comuna Valcău de Jos, o școală profesională (1961-1964) și Liceul „Ioan Slavici” (1964-1968) la Arad, Facultatea de Filologie, secția română-germană (1968-1972), și Facultatea de Istorie-Filosofie, secția filosofie (1975-1981), la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Își susține doctoratul în filosofie în 1996 cu teza Structuri arhaice în cultura populară română din Transilvania. Angajat în 1972 instructor la Comitetul Județean pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
HEDEȘAN, Otilia (20.VII.1962, Pecica, j. Arad), etnolog. Este fiica Vioarei (n. Dragoș) și a lui Ioan Hedeșan, profesor. După studii liceale la Arad (1976-1980), face Facultatea de Filologie, secția română-latină, la Timișoara (1980-1984), devenind profesoară de limba și literatura română la Sânnicolau Mare (1984-1989) și apoi cadru didactic la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]