6,379 matches
-
al regelui Carol I, pentru a cărui detronare se stârnise, cu ani în urmă, la Ploiești, după ce jucase o seară întreagă cu amicii "la kilometru" (un soi de beție fără de sfârșit). Ei bine, Candiano Popescu a fost încercat și de "fiorul poeziei", astfel încât, la 1866, a dat la iveală o culegere de versuri, al cărei titlu (genial!) este "Când n-aveam ce face". Candiano Popescu, avansat spre sfârșitul vieții la gradul de general de brigadă, îmi pare a fi o chintesență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
al ciel per mille strade: quai fien, che possan mal tante, doti vostre cantor prose, nè versi? In voi solo (e son parca) può vedersi giunta a sommo valor, somma bontade. Voi Saggio, voi clemente, voi cortese onde nel primo fior de' più verd' anni vi fu dato da Dio si grande impero, per ristorar tutti gli andati danni: e, con potere eguale al bel penssero, por sempiterno fine a tante offese 4. Veronica Franco (1546-1591) De la mama ei, și ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tradiției, purtau nume metaforice (pe unele le-a schimbat, după starea ei sufletească): Pavilionul priveliștii îmbătătoare, Lăcașul brocartului imprimat, Lăcașul parfumurilor discrete. Inspirată, a scris versuri precum acestea: În munți o volbură e apa, Ca lângă noi ea și apare Fior al gândului ascuns. Vreme n-a curs îndeajuns Pământ și Cer - o panoramă Desfășurată peste toate Priveliștile încântătoare. Și cei dragi s-au întrecut în a-i compune versuri, i-au plăcut în special cele create de Baochai: Spre-apus de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o sală de conferințe cu aer condiționat, luminată perfect. Semnul este chiar sub nasul meu, la o distanță ideală pentru a fi contemplat, imprimat foarte bine pe hârtie o scumpă și excesiv de prelucrată de profesioniști. Prin toată sala trece un fior. „- Nu știu ce să cred”, răspund eu. Priviri îngrijorate mă fixează din toate părțile. Nu sunt îngrijorați de ceea ce le spun, sunt îngrijorați pentru le spun. „- Ce vrei să spui cu asta?” întreabă designerul. „Se presupune că tu știi.” Și abia atunci
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
muzicală și de ritmul sonor. Dar acesta apare numai la auditorii sensibili la muzica însăși. Firește, aceștia, fiind muzicieni cel puțin ca potențial, sînt în același timp oameni, la fel ca muzicienii care compun și care execută. Este natural ca fiorul comunicat lor prin suitele și alăturările de sunete să se traducă uneori, în mintea lor, în sentimente și concepții umane comune artiștilor muzicieni, celorlalți artiști și chiar totalității oamenilor, sensibili la artă sau nu. Să recitim ce scria pe această
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
multe pricini. Dacă cu două - conținutul interesant și redactarea literară - ne-am mai întâlnit, citindu-i celelalte cărți, pe care ni le-a oferit până în acest moment, în cea de față mai apare o a treia: poezia. Mai precis spus, fiorul poetic, care conferă prozei autorului valențe poematice. Așa stând lucrurile, cartea de acum te ispitește nu numai la lectură, dar și la cutezanța de a hălădui tu însuți pe traseele bătătorite de autorul drumeț, în descoperirea cu priviri proprii a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
să adăugăm de la noi 100 de stupi... În afară de aceasta, am dat Mitropoliei noastre via care se află între Socola și Bucium... Aceasta să-i fie neschimbate și neclintite niciodată, în vecii vecilor...” Iubite prieten, îți mărturisesc că m-au trecut fiorii, transcriind aceste cuvinte. Întâi pentru limpezimea și apoi pentru tăria lor. Peste toate acestea, însă, pentru că ele vin de la voievodul neasemuit Ștefan cel Mare și Sfânt! Să nu crezi, dragă prietene, că nu ți-am auzit întrebarea - firească dealtfel. De unde
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
locurile natale pe unde am pășit pentru prima oară, aici unde am spus pentru prima dată cuvântul mamă, stăruie și azi, au rămas adânc întipărite în gând și inimă, s-au păstrat o viață întreagă, așa cum tinerii căsătoriți vor păstra fiorii primului sărut până la sfârșitul vieții, așa precum amforele păstrează mireasma întâiului vin cu care au fost umplute. Pentru mine, Horodnicul a rămas locul cel mai drag, poate pentru că acolo am deschis ochii spre viață, acolo s-au înfiripat primele vise
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
ci m-am preocupat mai mult de Bucovina și Moldova noastră, admirându-l în special pe marele Ștefan cel Sfânt. Ori de câte ori vizitez mănăstirea Putna și trec prin fața mormântului acestui mare om pe care l-a avut Moldova, mă cuprinde un fior de emoție când știu că sub acea lespede de marmură se odihnește în veci corpul acelui viteaz care a apărat cu atâta dârzenie alături de plăieșii săi hotarele întregii Moldove, de hoardele streine, spre mândria tuturor moldovenilor, în durerea și spaima
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
la Institut, intitulat Sbucium Sufletesc, sub pseudonimul Georgie Popescu Horodniceanu, prin care am dezvăluit în parte, într-o lumină vie, toate suferințele și chinurile care îl pot roade pe un tânăr necunoscut de nimeni, rătăcit printre streini, veșnic cuprins de fiorii reci ai îndepărtării, neputând fi armonizată natura din jurul său cu cerințele tinereții lui fragede. Au urmat ani de muncă duri, dar și frumoși, studenția la medicină era grea, pentru că noi, cei veniți cu buzunarele goale, în acele momente prea am
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
mai ales pomii, arborii ornamentali, florile, care în Brive la Gaillarde se găsesc din belșug și de o varietate impresio- nantă. La fel a făcut și de această dată, în dreptul unei curticele în care împărățea, gătită în haina roșie a fiorilor, o camelie de toată frumusețea. La un moment dat, s-a auzit salutată: - Bonjour, madame. - O, bună ziua, domnule... vă admiram această camelie ex- traordinară. E splendidă. Bărbatul, din spatele unui gărduț de metal, i-a mulțumit pentru bunele aprecieri și a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cu frunze date în uscat. Ceva mai sus, roșii do- lofane și bune de cules. Mai sus, roșii de un roșu palid, după care urmează fructe abia date în pârgă, fructe cât nucile, fructe abia ieșite din floare, etaje cu fiori și, sus de tot, boboci de floare. Trebuie să mai spun că recoltarea se face de la nivelul solului. Când lujerul a atins maturitatea, el nu mai este ajutat să urce, ci să coboare, tot în etape de câ-te 15-20 de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pe doicele lui Dionysos, "și toate într-un singur gest și-au aruncat la pământ instrumentele lor de cult", în timp ce zeul, "cuprins de spaimă, s-a năpustit în valurile mării și Thetis 1-a primit în sânul ei, tremurând: un fior puternic îl cuprinsese când a dat strigăt războinicul". Dar Lycurg "și-a atras mânia zeilor", Zeus "1-a orbit", și el n-a mai trăit multă vreme "pentru că ajunsese dușmănit de toți zeii nemuritori". Se poate descifra în acest episod
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin descompunerea tabloului sufletesc în cioburile unei oglinzi sparte care transmit, la infinit parcă, semnele morții ("Cu buze împurpurate, tovarăș morților, de unde vii/ În ceața fiecărei nopți, lunateco?"). Imaginea morții împurpurate amintește de Edgar Allan Poe, dar e lipsită de fiorul groazei. Cotidianul se confundă cu acest univers decadent în care sălășluiește sufletul, întunericul dominant și fantasmaticul sunt părți ale realității. Atunci când spiritul se simte copleșit de invazia umbrelor, feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
decît bine, dacă vreau eu; căci orice întîmplare m-ar lovi știu cum s-o înfrunt și să fac dintr-însa ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lumea și-i smulge accente de disperare: „Iarbă de plumb și aer tare.../ Pudrat pe o eczemă ce fața mi-o sapă”10) etc. Pudra e unul dintre articolele cosmetice pomenite și în alte locuri din opera sa.11) Despre „fiori” Fior „este un derivat imediat de la verbul înfiorare”, care, la rîndul său, își are originea îndepărtată, spune un lingvist, întrun „infebrare” neatestat 1). înfiorarea e însă, adesea, o febră rece, o tresărire fizică și mentală ce se propagă în întreg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-i smulge accente de disperare: „Iarbă de plumb și aer tare.../ Pudrat pe o eczemă ce fața mi-o sapă”10) etc. Pudra e unul dintre articolele cosmetice pomenite și în alte locuri din opera sa.11) Despre „fiori” Fior „este un derivat imediat de la verbul înfiorare”, care, la rîndul său, își are originea îndepărtată, spune un lingvist, întrun „infebrare” neatestat 1). înfiorarea e însă, adesea, o febră rece, o tresărire fizică și mentală ce se propagă în întreg corpul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un lingvist, întrun „infebrare” neatestat 1). înfiorarea e însă, adesea, o febră rece, o tresărire fizică și mentală ce se propagă în întreg corpul. Apare spontan, la contactul cu un fenomen natural, o persoană sau cu un gînd, toate neașteptate. Fiorii surprind, trezesc, mobilizează, împrospătează. Cuvîntul se întîlnește rar la autorii vechi, neobișnuiți să privească în interiorul ființei lor. Drumul lui în poezia romînească începe de la Ion Heliade Rădulescu, care-l folosește în traducerea „Imnului la durere” de A. de Lamartine („înc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au încă lacrămă de a-ți vărsa./ Ci poate se află-n mine vro mai sonoră fioare/ Care să se zvîrcolească subt cătarea-ți cercătoare”)2), și în cea din „La amantă” de Sappho („Prin vine-mi foc ca de fiori se varsă”)3). Ulterior, fiorii fac parte din modul de a simți al celor mai mulți dintre romantici. Acțiunea lor e surprinsă atît în reacțiile individuale, cît și în cele de grup, cum se întîmplă în aceste versuri de Grigore H. Grandea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ți vărsa./ Ci poate se află-n mine vro mai sonoră fioare/ Care să se zvîrcolească subt cătarea-ți cercătoare”)2), și în cea din „La amantă” de Sappho („Prin vine-mi foc ca de fiori se varsă”)3). Ulterior, fiorii fac parte din modul de a simți al celor mai mulți dintre romantici. Acțiunea lor e surprinsă atît în reacțiile individuale, cît și în cele de grup, cum se întîmplă în aceste versuri de Grigore H. Grandea: „Dar un fior d-odată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3). Ulterior, fiorii fac parte din modul de a simți al celor mai mulți dintre romantici. Acțiunea lor e surprinsă atît în reacțiile individuale, cît și în cele de grup, cum se întîmplă în aceste versuri de Grigore H. Grandea: „Dar un fior d-odată mulțimea o coprinse./ Cum valurile mărei, de vînturi iuți împinse,/ Merg de se sparg de țărmuri, ea se-ndesă gemînd/ Spre porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iuți împinse,/ Merg de se sparg de țărmuri, ea se-ndesă gemînd/ Spre porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii în brață,/ Pe veci pierduto, vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ndesă gemînd/ Spre porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii în brață,/ Pe veci pierduto, vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6). După cei deja citați, Vlahuță dă cuvîntului o valoare psihologică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii în brață,/ Pe veci pierduto, vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6). După cei deja citați, Vlahuță dă cuvîntului o valoare psihologică, grație căreia prinde din ce în ce mai mult: „Ce dor trebui să te cuprindă/ De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuprindă/ De dragostile din povești/ Cînd te privești toată-n oglindă/ Și vezi cît de frumoasă ești!...// Cînd singură parcă te sperii/ De patima ochilor tăi,/ Ce ard de farmecul durerii,/ în spasmul visului dintîi.// Căci ești în vîrsta cînd fioruri/ Te apucă-așa, ca din senin,/ Cînd te frămîntă mii de doruri./ Și nici nu știi de unde-ți vin...” 7). în romanul Dan, fiorii ating conștiința în modul cel mai dramatic: „Toate aceste chipuri [de oameni pe care i-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]