5,845 matches
-
nivelului de generalitate la care se plasează termenul mit. În planul cel mai larg, Mihai Pop (1998) poate identifica un mit al marii treceri (sau, În versiunea lui Vasile Crețu, 1980 un mit al drumului) În care sunt incluse genuri folclorice, teme, figuri eterogene. La fel, Mircea Eliade (1991, 1995) și apoi Ion Taloș (1978) vor vorbi despre un mit al sacrificiului; O. Buhociu (1979), M. Coman (1980), I. Datcu (1999), Mircea Eliade (1995) și T. Herseni (1977) de mituri eroice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de mituri antropogonice teogonice etc. În aceste cazuri, mitul devine clasa Înglobantă, clasă În care sunt incluse narațiunile pe aceeași temă epică (indiferent de genul literar În care sunt plasate) și figurile diverse, toate risipite În texte provenind din contexte folclorice diferite, cu funcții și semnificații care, În contextele de origine sunt frecvent de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură ocurență
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolice. Dacă acceptăm faptul că mitul este un instrument de gândire a realului prin povestea concretă (și nu prin raționamentul formal al logos-ului), atunci clasificarea de față ne arată că gândirea mitică (pe care s-ar putea Întemeia mitologia folclorică) utilizează patru tipuri principale de operații pentru a ordona și semnifica lumea: actul cosmogonic, trecerea, facerea /desfacerea și Înfruntarea. Acestea generează o constelație de scheme epico-simbolice, dinamizate de operatori narativi (metamorfoza, blestemul, binecuvântarea, lupta, vânătoarea) și articulată de numeroase figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de figuri (de la divinități creștine la animale, de la plante la locuri personificate, de la stihii și astre la micii demoni benefici și malefici). Coerentă și mobilă, În ceea ce privește structurile ei profunde, gândirea mitică generează, În manifestările ei, texte, risipite În numeroase genuri folclorice și În complexe simbolice (gestuale În ceremonii, figurative În arta populară) de o mare și deseori derutantă varietate. În consecință, folosind diverse instrumente de analiză, studiile consacrate inventarului mitic românesc au tins Întotdeauna spre atingerea acestui nucleu originar. Traseul deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o mare și deseori derutantă varietate. În consecință, folosind diverse instrumente de analiză, studiile consacrate inventarului mitic românesc au tins Întotdeauna spre atingerea acestui nucleu originar. Traseul deschide Însă calea unor alte analize, dedicate „gândirilor” (sau „logicilor”) care sub creația folclorică, fie ele magice, mitice, religioase, empirice, estetice etc. Stabilirea originii miturilor autohtone a generat o bogată literatură de specialitate. Metoda comparativă, aplicată fie cu rigoare științifică, fie fără nicun fel de limite conceptuale, a permis cele mai neașteptate conexiuni, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1983 etc.), fie Într-un fond mitologic regional (P. Caraman, 1983; A. Ionescu, 1978; A. Olteanu, 1998; I. Taloș, 1978, 1997 ș.a.). Cercetătorii care au văzut În mit și mitologie realități culturale de sine stătătoare (și nu epifenomene ale genurilor folclorice) diferă sensibil În ceea ce privește plasarea lor În istorie: la un pol se află protocroniștii Înfocați precum N. Brânda, Nicolae Densusianu, Iosif Constantin Drăgan, Ion Ghinoiu, Andrei Oișteanu, Romulus Vulcănescu, care susțin că mitologia română, considerată o expresie a unei mitologii proto-tracice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Caraman, M. Coman, M. Eliade, I. Evseev, T. Herseni sau I. Taloș invocă existența unor rădăcini arhaice, fără a le plasa În mod exclusiv Într-un anume „substrat” și fără a vedea În ele unica posibilitate de explicare a faptului folcloric. Secvențele mitice din culturile străvechi alcătuiesc prundișul peste care se scurge, refractând lumina istoriei și redimensionând aluviunile venite din alte izvoare culturale, șuvoiul creației și imaginației folclorice. De-a lungul timpului s-a vorbit frecvent despre o „mitologie românească” (populară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
substrat” și fără a vedea În ele unica posibilitate de explicare a faptului folcloric. Secvențele mitice din culturile străvechi alcătuiesc prundișul peste care se scurge, refractând lumina istoriei și redimensionând aluviunile venite din alte izvoare culturale, șuvoiul creației și imaginației folclorice. De-a lungul timpului s-a vorbit frecvent despre o „mitologie românească” (populară și/sau cultă), fără ca această sintagmă să trimită la un ansamblu unitar și complet de texte sau la o exegeză integratoare coerentă din punct de vedere științific
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a defini o realitate culturală considerată autonomă și de sine stătătoare, și nu secundă, derivată și subsumată altor modalități de manifestare ale culturii populare. Utilitatea acestui termen transpare și din faptul că reeditări recente ale acestor colecții de texte folclorice, coordonatorii acestor ediții folosesc În titlu cuvântul „mitologie”, chiar dacă volumele inițiale nu aveau În mod explicit această orientare (vezi S.F. Marian, 2000 și T. Pamfile, 2006). Cercetătorii mitologiei românești nu au la dispoziție un corpus propriu de studiu, ci fac
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a putea identifica elementele antice (În special greco-romane) În folclorul românesc: instrumenta lizate, acestea susțineau cauza unității, vechimii și continuității etnice a românilor. În perioada interbelică, revelația dacismului a deschis o nouă fereastră spre căutarea rădăcinilor arhaice ale mitologiei folclorice. Perspectiva dacică a fost Îmbrățișată apoi cu mult entuziasm, Începând din anii ’70, de o seamă de cercetători, care, În consens cu intențiile propagandistice ale comunismului-național, au pus În mișcare un arsenal complex de interpretări, toate având drept scop identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au pus În mișcare un arsenal complex de interpretări, toate având drept scop identificarea mitologiei populare cu una străveche, preromânească, preromană și, eventual, predacică. În felul acesta, În loc să fie studiat În modul său normal de funcționare, ca manifestare a gândirii folclorice și a unei civilizații rurale vii, corpusul mitologic a ajuns un pretext pentru un alt tip de discurs, devenind un instrument pentru construirea unor ipotetice (și nu rareori fanteziste) „mitologii”, dacice, predacice, tracice ori pelasgice. Tocmai pentru că nu are o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pelasgice. Tocmai pentru că nu are o existență vizibilă, ușor identificabilă etnografic, o mitologie trebuie descoperită, dedusă din multitudinea formelor de manifestare după care se ascunde. În ceea ce privește modul de identificare a figurilor și istorisirilor mitologice (prin decuparea lor din ansamblul manifestărilor folclorice), cercetătorii mitologiei românești se Împart În două mari familii spirituale și două școli de gândire, pe care le-am putea numi, convențional, metaforică și metonimică. Pentru reprezentanții primului curent, analogiile, oricât de superficiale ar fi, validează automat etichetarea unui element
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cercetătorii mitologiei românești se Împart În două mari familii spirituale și două școli de gândire, pe care le-am putea numi, convențional, metaforică și metonimică. Pentru reprezentanții primului curent, analogiile, oricât de superficiale ar fi, validează automat etichetarea unui element folcloric drept constituent mitologic și echivalent al unui alt fapt dintr-o altă mitologie. Analogiile sunt adeseori construite prin salturi peste milenii și meridiane, salturi care eludează funcționarea specifică a elementelor discutate În epocile și civilizațiile din care au fost scoase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puțin prăfuite și discret alterate, dar În niciun caz radical modificate ori resemnificate. Similitudinile, transformate În filiații istorice și culturale, Îi vor permite lui N. Densusianu (1986) să afirme că o colindă precum cea a „dalbei mânăstiri” este un „reflex folcloric” al legendarului templu al lui Ahile, fixat de mitologia greacă În insula Leuce, socotită de autorul român actuala Insulă a Șerpilor; că bătrânul Crăciun este Saturn Senex; că Bunul Dumnezeu este zeul grec Apollo; că vârful Omul din Bucegi este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ciobanul Dobrișan, erou de baladă, „o figură carismatică a ciobanului os de domn”, urmă a unor căpetenii mitice predacice. Toate aceste analogii facile și chiar fantasmagorice sunt susținute prin argumente cu iz de sofism și prin răstălmăcirea surselor antice și folclorice. Ele țin de gândirea poetică (În cel mai fericit caz) și nu au nicio legătură cu cercetarea științifică responsabilă. Reprezentanții celui de-al doilea curent de gândire utilizează și ei metoda comparativă și reducerea fenomenelor folclorice la „etimoane” de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răstălmăcirea surselor antice și folclorice. Ele țin de gândirea poetică (În cel mai fericit caz) și nu au nicio legătură cu cercetarea științifică responsabilă. Reprezentanții celui de-al doilea curent de gândire utilizează și ei metoda comparativă și reducerea fenomenelor folclorice la „etimoane” de tip mitologic. Dar pașii prin care ei trec de la identificarea unei note comune la stabilirea unei analogii sau a unei filiații (Între spațiul mitului și al ceremoniei, Între cultura populară românească și tradițiile populare din arealul geografic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
români, slavi și alte popoare, 1983; Studii de folclor, 1987, 1988), M. Coman (Sora soarelui, 1983; Mitologia populară românească, 1986 și 1988), M. Eliade (Comentarii la legenda Meșterului Manole, 1943; De la Zalmoxis la Gengis-Khan, 1984); I. Evseev (Cuvânt-simbol-mit, 1983; Simboluri folclorice, 1987), T. Herseni (Forme străvechi de cultură poporană, 1977), M. Mesnil (Etnologul Între șarpe și balaur, 1996), Gh. Mușu (Din istoria formulelor de cultură arhaică, 1973; Din mitologia tracilor, 1979), T. Papahagi, (Mic dicționar folcloric, 1979), Gh. Pavelescu (Pasărea-suflet, 1942
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
I. Evseev (Cuvânt-simbol-mit, 1983; Simboluri folclorice, 1987), T. Herseni (Forme străvechi de cultură poporană, 1977), M. Mesnil (Etnologul Între șarpe și balaur, 1996), Gh. Mușu (Din istoria formulelor de cultură arhaică, 1973; Din mitologia tracilor, 1979), T. Papahagi, (Mic dicționar folcloric, 1979), Gh. Pavelescu (Pasărea-suflet, 1942; Mana În folclorul românesc, 1941) sau O. Hedeșan (Șapte eseuri despre strigoi, 1998) reconstituie universul mitologiei sub semnul probabilului, printr-un joc de refracții care sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor științifice. După cum am arătat anterior, faptul că mitologia nu poate fi identificată ca o evidență etnografică (de tipul unei datini sau a unui text folcloric) duce la situația (oarecum paradoxală) În care pentru o anumită cultură nu există o singură mitologie, ci mai multe mitologii, suprapuse, nu radical diferite, dar nici perfect identice, mitologii rezultând atât din modul de constituire a „catalogului” de texte și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
100 de ani de cercetare a culturii populare românești cunosc numeroase studii de referință consacrate unor figuri, teme sau zone ale mitologiei, dar foarte puține sinteze. Unele abordări construiesc o poveste unitară și coerentă, În care, din multitudinea de manifestări folclorice și variante ale fiecăruia dintre acestea, au extras notele comune și oarecum emblematice. În această categorie s-ar integra T. Pamfile cu a sa (neterminată) colecție Mitologie română, M. Beza (Paganism În Romanian Folklore, 1928), A. Cosma (Cosmogonia poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici unitară (ultima categorie introduce un nou criteriu, de ordin moral, diferit de criteriul utilizat anterior - caracterul pozitiv sau negativ al acțiunii În raport cu existența omului). Analiza lui Victor Kernbach, inevitabil sumară În contextul cărții amintite, suferă din pricina unei selecții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
figuri omogene În clase diferite (de exemplu, Sântoader și Sântilie) sau figuri eterogene În aceeași clasă (de exemplu, Tinerețe fără bătrânețe și Uriașii), dublează aceeași figură (Făt-Frumos, Agheran Viteazul), nu cunoaște frecvent nici ce reprezentare se ascunde sub o denumire folclorică (ceasornicul casei nu este un obiect!, iarba fiarelor nu este o plantă concretă din lumea reală!) și creează o listă redundantă de clase pentru același tip de fenomene (semizei, eroi arhetipali, personaje magice, personificări calendaristico-meteorologice). Ca idee generală, V. Kernbach
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și descrierea unei mitologii populare românești, ci la mitologizarea Întregii culturi populare. În ultimii ani, mai multe dicționare ale figurilor mitologice au venit să umple (parțial) acest gol lăsat de lipsa, după aproape 150 de ani de culegere de mărturii folclorice, a unei sinteze valide științific, referitoare la mitologia populară românească. Asemenea „tablete” interpretative pot fi găsite În V. Bălteanu (Dicționar de divinație populară românească, 2001), I. Evseev (Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, 1997), I. Ghinoiu (Panteonul românesc: dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alcătuit catalogul de mărturii mitologice și de metode de identificare, clasificare și interpretare a acelor texte. Mitologia populară românească este, astfel, o proiecție simbolică și un proiect științific deopotrivă: proiecție În măsura În care ea este rezultanta unor tehnici de transfigurare a fenomenelor folclorice atestate, iar proiect În măsura În care fiecare cercetare aduce o perspectivă specifică, niciodată exhaustivă și niciodată capabilă să epuizeze Întreg domeniul cercetat. Bibliografietc "Bibliografie" Abbott, Philippe; Thompson, Lyke; Sarbaugh-Thompson, Marjorie, 2002, „The Social Construction of Legitimate Presidency”, În Studies in American Political
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
of an Andalusian Pilgrimage Tradition: Debates Regarding Visual (Re)presentation and the Meaning of ‘Locality’ in a Global Era”, În Akhil Gupta, James Ferguson (coord.), Culture, Power, Place: Exploration in Critical Anthropology, Duke University Press, Durham Crețu, Vasile, 1980, Ethosul folcloric - sistem deschis, Facla, Timișoara Crivello, Maryline, 1999, „La télévision mémorielle? Jubilés historiques et récits médiatiques à la télévision française (19501999)”, În Médiatiques, nr. 17 Cruces, Francisco; Diaz de Rada, Angel, 1996, „Symbolic and Political Representation: The Meeting as a ‘mise
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]