16,377 matches
-
este noapte și doru-n chin mă roade Și sapă lungi tranșee, cătându-te-n zadar, Fărâme mii mă rup, mă schingiue, mă cade Și mor fără ca tu să ai măcar habar. Acum căzută stau cu fruntea peste rânduri Și vântul bate-n geamuri și urlă a pustiu, Iar cerul în cădere, de plumb sicriu îmi face Și mor făr' să te aflu și fără să te știu. De-ai fi dorit și tu doar eu să-ți fiu o viață Și veșnic dacă
ÎN TOI DE NOAPTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378936_a_380265]
-
A inteles din prima motivul sinuciderii, ceea ce a arătat că este inteligență. Revenind în momentul prezentului din român, ei s-au distanțat cu timpul și nici măcar nu se salutatu pe holurile școlii. Dar într-o seară ea a intrat pe geamul lui și l-a chemat într-o aventură în care ea a trebuit să rezolve problemele ce le avea(probleme cu iubitul, cu prietenele false, cu oamenii care s-au jucat cu ea) și astfel transformarea lui Quentin a început
RECENZIA CARTII PAPER TOWNS-ORASE DE HARTIE, JOHN GREEN de GABRIELA DAGMAR PREDA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378927_a_380256]
-
fiindcă știu că este înger, izvor în ochii lui mă fac. Dar a aflat pribeagul sorții că dorul meu e trădător Și c-am trădat nemărginirea, prin visele-mi de muritor. Mă iartă, tu, luceafăr rece, ce-mi bați la geam cu duioșie, Mă iartă, dar să ști că-s bine și sufletul mi-e-n armonie, Că om frumos stă lângă mine și mă-nconjoară cu tandrețe Și lumea mea e, deseori, crâmpei mâhnit de frumusețe. Mă iartă, sunt o păcătoasă, și-
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
a intra într-o aventură care friza SF-ul. Dar nu putea renunță, trebuia să știe tot. O pisica mai speriată decât ea, trecu fulgerător pe lângă picioarele ei. Răsuflă ușurată: - Potaia naibii! Se simțea miros de scorțișoară. Tavanul era din geamuri. Privi luna rotundă. Nu era prietena ei, nu înțelegea de ce toți poeții o elogiau. Doar o cățea rece. Chestie de glande. “Hmmm” ... în colț zări un scrin mare. Era plin cu poze și scrisori. Mâine va citi dar acum pozele
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
ajunsesem coborând scări interminabile era neluminată, lipsea lampa electrică și în ea mă aflam doar eu. Nu era necesară o lumină artificială. Aveam de acolo o panoramă perfectă a imensității cerului nopții, în orice parte priveam. Îmi lipisem nasul pe geamul ușii și priveam cerul fascinată, simțind un straniu impuls de a-mi deschide aripile în noapte și a mă lansa către înalt, să mă amestec printre aștrii ce clipeau a chemare spre mine, părând însuflețiți. Privirea mi se fixase pe
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
de ceară, o față ca de mort cu o expresie de tristețe de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un joc de copii. Ochii ei de foc înghețat, triști fixau intens privirea mea
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
cu o expresie de tristețe de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un joc de copii. Ochii ei de foc înghețat, triști fixau intens privirea mea hipnotizată. Îmi făcu un semn cu privirea
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
voi veni cu tine acum! Nu-mi voi lăsa copiii singuri! Am încă ceva important, o mare datorie de îndeplinit aici pe pământ! Nu-ți deschid! Nu! Pleacă! Ea mă privea lung... înțelesese. Începu să-și desprindă ușor mâinile de geam și să se înalțe lin... cu privirea ei de foc mereu înfiptă într-a mea, cu o nuanță de dezamăgire parcă în ochii săi roșii și mai încruntată decât la sosire se îndepărtă... mereu cu fața către mine, înălțându-se
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
mine De dorul meu, de pâinea de pe masă Și-aș vrea deopotrivă să te-opresc Și să te las să urci ram după ram Să crești în sus, să fugi cum e firesc Să-ntampini anii care-ți bat la geam Referință Bibliografică: Aș vrea să te feresc chiar și de mine / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Florescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AŞ VREA SĂ TE FERESC CHIAR ŞI DE MINE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379034_a_380363]
-
palma! Nu vreau să-l mai chinui și accept. Circulația este infernală, deși e trecut mult de amiază. - Băga-mi-aș! suduie taximetristul, evitând în ultima clipă o coliziune cu un Chevrolet Corvette. Aproape am ajuns! Îi plătesc și cobor. Geamul de la dormitorul Mariei este deschis, ceea ce înseamnă că este acasă. Urc treptele până la primul etaj în fugă, apoi sun. Femeia care apare din spatele ușii nu seamănă deloc cu Maria. Are părul complet alb, fața buhăită, ochii injectați. - De ce n-ai
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379086_a_380415]
-
Autorului Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere Se desfrunzește în clipa grea de așteptare, Sub albul nins al iernii, suflet lumină cere, Să își primenească gura de dor și nerăbdare. Se rupe ziua-n geamuri, ce stau în priveghere, Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere, Se risipește-n albul din necuprinsă zare. Astfel nimic n-atinge gând ce-și înalță vrere, Nu-i tulbură mirarea din luminânde sfere, Doar
RONDELUL LINIȘTIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379080_a_380409]
-
dorm cu capul spre nord. Valul dimineții este destrămat fir cu fir de lumina ce inundă treptat fereastra, camera în care am dormit... Mă ridic, admir florile așezate pe pervazul ferestrei în partea ce rămâne fixă, apoi deschid ochiul de geam din stânga mea lăsând să pătrundă aerul proaspăt, ozonat al pădurii. Eiberată, stau pe terasa casei situată în apropierea castelului și privesc îndelung vârful OMUL și CRUCEA din masivul Caraiman. Duhul creației se odihnește nestingherit peste toată întinderea până dincolo de marginea
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
Natura toată se-nfioară De sufletul ce-și stinge dorul, Ce-n limpezime ca izvorul Se răstignește pe vioară. Prin iarbă gâzele se sting Grăbite toate să asculte, Aroma lacrimilor sfinte Prin Obcinele în amurg. Amintire Îți las trei trandafiri la geam, Ín casă e lumină și e foc. Se-mprăștie prin noapte o clapă de pian Și curge dinspre tine miros de busuioc. Întoarce-te să te mai văd o dată Prin ceața lacrimilor care-mi curg, Văpaia flăcărilor te arată O
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
de mult o mână-ntinsă. Topește-mi de pe buze bruma, Săruta-mă si lasă-te cuprinsă De vraja ce-mi sclipește în priviri, Stropită cu arome de pian. Mă sting printre petalele de trandafiri Când vii și tragi perdeaua de la geam. Mă înfășor în mantia cu stele, Îți las la geam trei muguri de iubire Printre petale gândurile mele Și te răpesc sub pleoape... amintire. Copacii Sunt munții tunși cu securea, Gânditori cu tâmple goale În bocet șoptește pădurea, Doinindu-și
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
Săruta-mă si lasă-te cuprinsă De vraja ce-mi sclipește în priviri, Stropită cu arome de pian. Mă sting printre petalele de trandafiri Când vii și tragi perdeaua de la geam. Mă înfășor în mantia cu stele, Îți las la geam trei muguri de iubire Printre petale gândurile mele Și te răpesc sub pleoape... amintire. Copacii Sunt munții tunși cu securea, Gânditori cu tâmple goale În bocet șoptește pădurea, Doinindu-și durere în izvoare. Cu mâinile-ntinse spre cer Copacii par
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
mai gândit la apă mare..la faptul că tu luai tratament pentru plămâni acsfisiati de fun și de praf.. Și, ce parodie pe la televiziuni aberante..cică, “un jandarm sare în apă să salveze un copil, un altul scoate butelia pe geam că de la incendiu să nu explodeze”...cand de fapt soarta urâtă ți-a tot dat târcoale.. http://stirileprotv.ro/știri/șocant/tragedie-pe-plaja-de-la-navodari-un-jandarm-s-a-inecat-dupa-ce-si-a-salvat-nepotii-din-mare.html Un Salvator deplin pe langă alții egoiști, ce doar din cauza unor planuri egoistice n-au vrut să
FRATELLO… FRATELLO.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379819_a_381148]
-
pace. Dispăreți! Vă poruncesc! Nimeni nu-mi arată Mie, cum să mor ori cum să trăiesc! Mă ridic singur... greu, încet, derutat și asudat. Camera e goală, pustie și rece. Nimic, decât un alt abis. Beau apă. Mă uit pe geam, cu ochii măriți de spaime. Cum mi-ar sta, oare, sub pământul afânat? Întunericul de moarte... nu este și el un vis? *traum = vis(în germană) Timișoara,03.11.2014 Dumitrescu Ionuț-Florin, Giuriciu Ioan-Daniel, Jebelean Flavius (Colegiul Națonal „C.D.Loga
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
pe teugă[ partea acoperită de la prova sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii.] stropi de stele albe ce căpătau de la razele soarelui irizări albăstrii. În comandă era timonierul și după șapcă, desigur, comandantul. Adriana având fereastra cu geamul coborât, din lipsă de ocupație, le făcu semn cu mâna, crezând că nu va fi observată, dar spre surprinderea sa, s-a auzit tifonul[ Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau aerului comprimat. [ engl. tyfon]. Aceste aparate sunt
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
viața ta îmi faci și mie țuică la el...fără plată!” Și așa a fost. Chiar după moartea șefului de post, cât a trait tata, le-a făcut și lor țuică. Mama era “birtășița” casei. Avea clienți care băteau la geam și la 1 noaptea. Pe atunci cârciumile se închideau la 22,00. Era oră la care, rând pe rând, amatorii de țuică bună veneau la geamul nostru. Le dădea mama și pe datorie. Avea un caiet plin cu datornici! Când
POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379882_a_381211]
-
a făcut și lor țuică. Mama era “birtășița” casei. Avea clienți care băteau la geam și la 1 noaptea. Pe atunci cârciumile se închideau la 22,00. Era oră la care, rând pe rând, amatorii de țuică bună veneau la geamul nostru. Le dădea mama și pe datorie. Avea un caiet plin cu datornici! Când luau banii sau făceau un ciubuc, clienții ei veneau să plătească. Mai erau și de cei care “fentau”, dar nu mai erau serviți în veci. Pe
POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379882_a_381211]
-
negură întunecoasă și vreme de ploaie, Nerun se ridică din pat, căută în sertar o daltă potrivită, apoi se strecură afară în grădină. Acolo, cu dalta, desfăcu încuietorile ferestrei de dinafara camerei unde se afla cufărul cu banii, pătrunse pe geam înăuntru, umblă tiptil prin camera știută bine de el și căută cufărul, îi desfăcu legăturile cu aceeași daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr, își puse săculețul în sân
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr, își puse săculețul în sân, încuie cufărul la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și se făcu nevăzut afară pe geam. Nici câinii, nici slugile nu bănuiau măcar că se întâmplă ceva necurat prin conac la vremea aceea. Ajuns în grădină, sări peste poartă, iar când se văzu în stradă, o luă la fugă de spaimă că slugile s-ar putea trezi
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
nici slugile nu bănuiau măcar că se întâmplă ceva necurat prin conac la vremea aceea. Ajuns în grădină, sări peste poartă, iar când se văzu în stradă, o luă la fugă de spaimă că slugile s-ar putea trezi putând găsi geamul desfăcut și ar porni în urmărirea lui. Când se văzu la marginea orașului, în drum spre satul său, se mai liniști. O luă totuși pe cărări mai neumblate, pe drumuri mai întortocheate, pentru a-și ascunde cât mai adânc urmele
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
erau trase perdelele pe prispa casei în dreptul ferestrei erau strânși câțiva tineri de prin cartier pe care George îi cunoștea, priveau foarte atenți pe fereastră și chicoteau între ei. George străbătu jumătate de curte îndreptându-se spre acei tineri de lângă geam, întoarse capul și îl văzu pe Nando frecându-și palmele că unul care a pus ceva grozav la cale. Va urma Referință Bibliografica: ORIZONTURI ÎNTUNECATE / Eugen Oniscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015. Drepturi
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
După un timp mi-am întors privirea pentru a vedea încă o dată muntele pe care am locuit un an de zile. Sus, pe culmea lui, se mai zărea puțin din acoperișul cabanei, precum și silueta albă a casei Observatorului, cu un geam care sticlea ca un diamant în bătaia luminii soarelui. Iar mai încolo, unde muchia muntelui se unea cu cerul, se vedea capul negru, cu urechile ascuțite, ale unui cal, rumegând și privind din când în când spre satul din vale
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]