12,993 matches
-
pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
brusc și m-am grăbit să zic „da”. Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
intru. Mi-a barat calea. Am crezut că nu m-a recunoscut, am încercat să trec pe lângă el, însă o mână cu degete puternice mi s-a înfipt în umăr, trăgându-mă îndărăt. Bruta m-a privit cu ochi de gheață, neînduplecați, de parcă nu mă văzuse niciodată. Am vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugându-mă să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! „Ai răbdare!” Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tratate cu formalină“. Simțeam În nări un miros de morgă. „Trebuie să fie o muncă pasionantă“, am spus. Și În acest timp mă gândeam la lucrul acela viu care palpita În vintrele Liei. M-a străbătut un gând rece ca gheața: dacă acel Ceva ar muri, mi-am spus eu, vreau să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea să-l simt că e viu... Mi-am alungat gândul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
domn al celor șase locuri sacre ale celor care fuseseră cei Treizeci și Șase de Invizibili, ultimul dintre ultimii Templieri și Superior Necunoscut al tuturor Superiorilor Necunoscuți, ar trebui s-o iau de nevastă pe Cecilia, androgina cu ochii de gheață, de care acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo al speluncilor, apare o altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și acolo, În fața altui altar, stă Îngenuncheată Cecilia, alături de ea - o sudoare de gheață Îmi perlează fruntea, părul mi se ridică măciucă pe cap - pe cine văd arătându-și batjocoritor cicatricea? Pe Celălalt, pe adevăratul Joseph Balsamo, pe care cineva l-a eliberat din celula din San Leo! Iar eu? În acest moment, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
măsuțele de la Pilade Îi arătam lui Belbo dovezi peste dovezi, pe care el le parcurgea cu o privire din ce În ce mai Încețoșată, aprinzând țigară de la țigară, Întinzând la fiecare cinci minute brațul În afară, cu paharul gol, doar cu un rest de gheață pe fund, iar Pilade se grăbea să i-l umple din nou, fără să mai aștepte vreo comandă. Primele izvoare erau chiar cele În care apăreau primele povestiri despre Templieri, de la Gérard de Strassbourg până la Joinville. Templierii intraseră În contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la munte, copilul s-a tot vânturat de colo-colo pe pajiște, Lia a pregătit cina și mi-a spus să mănânc, fiindcă eram slab ca un cui. După cină mi-a cerut să-i prepar un whisky dublu cu multă gheață și puțin sifon, și-a aprins o țigară, cum face numai În momentele importante, mi-a spus să iau loc și mi-a explicat. „Fii atent, Pim, fiindcă am să-ți demonstrez că explicațiile cele mai simple sunt Întotdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate cu mentă, „verzi ca niște experiențe chimice“. Gheața aluneca dintr-o dată pe gât și-ți dădea dureri În mijlocul frunții, de parcă aveai sinuzită. Pe urmă urcaseră din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Zamyatin la Cercul Polar, la stația de cercetări de la Outpost Mountain, unde fusese să trimis să scrie un articol pentru National Cartographic despre echipa internațională care petrecea acolo șase luni, efectuînd un studiu de fezabilitate privind viața și construcțiile pe gheață. Zamyatin era unul dintre cei doi arhitecți ruși, ăla nostim. Celălalt era un abstinent absolut care nu vorbea niciodată cu nimeni. Din fericire, Zamyatin compensa această lipsă umplînd nesfîrșitul apus arctic cu povești extravagante. La venirea iernii, unul dintre membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plastic, dar vînturile au smuls folia aia de plastic și aproape ca au luat leșul pe sus. După asta, au băgat trupul Într-un sac de dormit, l-au legat bine cu funii de nylon și l-au priponit de gheață. VÎntul a smuls și sacul de dormit, și toate celelalte Învelitori ulterioare, așa că primul om care se ducea dimineață la latrină trebuia să acopere din nou leșul cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu l-ar fi deranjat nici să se culce cu ea. Dar asta era În afara oricărei discuții. Continuîndu-și evoluția, Zelda devenise o „saphistă“ dedicată, cum le spunea Ivan lesbienelor. Partenera ei de viață era o tipă frumoasă dar rece ca gheața, specialistă În boli infecțioase la spitalul universitar din oraș. Vizitau Împreună tot felul de locuri spirituale și părți de lume uitate de timp În care bîntuiau cele mai rare boli infecțioase. CÎnd Zelda sună din nou, răspunde. Ia ceva călduros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport Încrustată În gheață, planează ca În vis prin preeria albă. Ea Îi Înmînează programul. Astă seară este liber. MÎine la amiază, prînz cu barosanii, la Începutul după-amiezei - vizită la sediul Companiei, plecarea spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În mod deliberat. În orice caz, așa ar fi academic. Nu a auzit Încă pistolul de start. Și tîrgul nu include partea cu „Îmi pare rău, am găsit deja viața pe care o doream, rămîn pe loc“. Mașina scîrțîie pe gheață, alunecă pe noianele de zăpadă și glisează Într-o parcare din spatele unei clădiri de cărămidă, fără ferestre, scuturată din temelii de o muzică puternică. CÎnd ies afară, pare că sînt minus treizeci de grade și cam asta este și temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la viață, dar nu-l dinamiza decît firea neliniștită a Marianei. Era la fel de neliniștită precum America. Europa era precum o bătrînă doamnă, măturîndu-și la nesfîrșit trotuarul din fața casei și călcîndu-și așternuturile. Într-o după-amiază, la Cadiz, bînd Jim Beam cu gheață - Mariana nu voia nimic altceva - Îl apucă nostalgia de propria lui țară, lipsită de nostalgie și deloc complexată de asta. CÎnd vom ajunge acasă, Își spunea În gînd, În timp ce Mariana mesteca gumă și Își flutura pletele În ritmul unei muzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să Își fixeze Întîlnirile cu gazdele sale numai după-amiaza și să-și țină prelegerile numai seara. În timpul călătoriilor deosebit de lungi, Wakefield uita ce făcea nevastă-sa și ce fel de viață ducea el acasă. Apoi a petrecut șase luni de gheață În zona arctică, trimis de National Cartographic. Într-o seară, bea vodcă cu Ivan cînd acesta l-a Întrebat dacă era Însurat și ce făcea nevastă-sa, Întrebările obișnuite pe care le pun străinii. Wakefield i-a spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că forța care Împiedică lumea să se dematerializeze este libidoul. Atracția. Maggie se linge pe buze și dorința lui crește. Poate că și atracția este tratată În vreun fel de formula asta. Peste scoicile crude așezate pe un pat de gheață și presărate cu sare din Marea Moartă, Sherrill Îl privește pe chelnerul care seamănă cu Clark Gable. — Seamănă un pic cu tipul ăla care a ajuns al doilea la Polul Sud, mereu uit cum Îl cheamă. — Sherrill are o pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Maggie, răspunde Sherrill și vocea repetă după ea, plină de Încîntare „Wakefield și Maggie! Bine ați venit În Casa Viitorului, Wakefield și Maggie!! — Du-te dracului, spune Sherrill. Niște mașinării Încep să robotească În bucătărie. Mașina de cuburi de gheață pune cuburi, Într-un pahar și Îl umple cu apă. „Cred că ți-e sete, Sherrill“ spune vocea casei. Un cuptor miniatural scoate o prăjiturică proaspătă. „Ultima rețetă a Marthei Stewart“, spune vocea casei. „Cred că o să-ți placă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
interesul cînd devenea clar că el le tăia de la rădăcină visurile și speranțele, dar spectatorii continuau să stătea cuminței În scaune, În așteptarea mesei. Uneori, cei din sală nu apreciau glumițele lui de Început pe seama profesiilor lor, menite să spargă gheața, dar alteori publicul era fascinat de această lipsă de respect și asculta fiecare vorbuliță a lui cu un soi de uimire. Wakefield Însuși era uimit cînd ecoul unor astfel de reacții Îi ajungea la urechi. „Fantastic“, "un adevărat profet“ „vizionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
erau pletoșii Împotriva Gărzii Naționale. Acum sînt mustăcioșii Împotriva celor rași la sînge. Sus, doamna Petrovici, care privise totul de la fereastra apartamentului, pregătise deja gustările pentru oaspetele lui Susan: prăjitură, roșii, lichior, brînză și o cană de apă rece ca gheața. Brînza de capră, cu un miros pătrunzător, tronează În mijlocul unui fund de lemn cu un cuțit Înfipt În ea. — Asta e mămica mea, Aleișa Petrovici. Mami, el e domnul Wakefield. Doamna Petrovici nu Întinde mîna către Wakefield, ca să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
etnice, despre Petrovicii pe picior de război, despre Susan. Ce dracu’ am să le spun eu În seara asta? La celălalt capăt al firului, Zamyatin șade la fereastra lui de la bar, Într-o dispoziție filosofică. Wakefield aude clinchetul cuburilor de gheață În pahar În timp ce vorbesc. — În primul și-n primul rînd, nici măcar să nu rostești cuvîntul „etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
neglijent de Marilyn. Wakefield nu a mai văzut-o pe-aici; nu este una dintre „statuile“ obișnuite care Își cîștigă existența stînd Încremenite În timp ce turiștii se chinuie să le facă să clipească. Se uită țintă la Wakefield, o privire de gheață. Nu ar fi surprins să afle că noul Înger are și o a doua slujbă, ca prostituată, dar privirea ei nu este mercantilă. O invită să vină la masa lui și, pentru o clipă, are impresia că a jignit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un Corbu? Barmanul toarnă coniac, Coca Cola și lapte peste cuburile de gheață dintr-un pahar lung și subțire. Lui Wakefield, vocea femei i se pare cunoscută. Se așează la bar și cere „ce beau doamnele“. — Tocmai am inventat chestia asta, spune femeia, cu engleza ei cu accent, semănînd cu cea de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]