7,948 matches
-
care le găseam din abundență în lecturile mele („Taina exis tenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce să trăiești“ - Frații Karamazov ; „Adam și Eva : El creat pentru contemplare și curaj - ea pentru huzur și grație ispititoare“ sau „Să renunț la servitutea pe care o constituie atracția feminină“ - Camus, Caiete ; „Ori cîte definiții se pot da artei, ea e totuși, în ultimă analiză, expresia unei reacții specifice la problemele existenței, mărturie semnificativă a participării la ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă am rămas gravidă, ce ?“. „Cum ? Așa, de prima dată ? Mamă, ce ghinion !“ ...și m-a ținut așa cîtva timp, după care mi-a zis că nu mă credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care mă simțisem în sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu, iată, eram socotit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sau mică, poate deveni o mină de aur pentru un director întreprinzător, cu idei și cu inițiative profitabile. Prima calitate de care trebuie să dea dovadă un director descurcăreț este abilitatea de a-și crea relații, de a intra în grațiile șefilor administrativi și politici sensibilizând-i față de problemele unității pe care o conduce. După această operație de cointeresare a celor de care depinde stabilitatea scaunului său, directorul s-a asigurat de fonduri, de mobilier și aparatură performantă, de protecție împotriva
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
împrejurările evocate în aceste pagini, apar acum într-o cu totul altă lumină, după ce s-au filtrat prin straturile temporale, care le-au erodat și distorsionat, căpătând un parfum nostalgic și provocând trăiri afective estompate. 30 de ani Anul de grație 2005 marchează împlinirea a trei decenii de la absolvirea Școlii Normale „Vasile Lupu” a promoției 1975, eveniment pe care băieții fostului an V-A au ținut să-l omagieze în chip deosebit. Adunați în număr semnificativ, absolvenții și dascălii prezenți la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
belșug cu apa rece și inconfundabilă de la bătrâna cișmea, apă pe care în anii de școală o căram cu sacaua. Fotografiile făcute cu micul grup de participanți au imortalizat prezența noastră la Șendriceni în ziua de 19 iulie, anul de grație 2003. Sigur că bucuria ar fi fost mai mare și deplină dacă toți colegii care mai fac umbră pământului ar fi fost prezenți. La ultimele două sau chiar trei reuniuni nu am putut intra în localul școlii și nici în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Ștefan cel Mare, de care toată Moldova e plină (bisericuța din Borzești sau Sfântul Ion din Piatra sau Sfântul Neculai Domnesc din Iași), toate ieșite din amestecul acestor influențe. Și spuneți dacă, prin frumusețea lor simplă, echilibrată, plină de grație, dacă, mai ales, prin noutatea și prin vioiciunea lor tinerească, ca și prin tot ce ele încântă ochiul și sufletul nostru, toate bisericile aceste, care nu mai au nici strălucirea bizantină și nici grandoarea gotică, nu ne apar ca produsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întâlniri de gradul zero, cu personalități de prim rang ale culturii românești. Tudor Octavian, ziarist binecunoscut, scria după acest vernisaj: “ Pictura e pentru el o desfătare, iar ziua în are a pus mâna pe penel a fost o zi de grație. Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de efect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment. Impresia
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
televiziune sau simpli cetățeni au apărut pe micul ecran și șiau exprimat satisfacția că ficatul lui Andrade a primit un upercut inspirat, care la lăsat pe om fără aer. Erau dea dreptul fericiți că respectivul ficat a primit lovitura de grație. Lucian Bute și ficatul maltratat au devenit un nou motiv de satisfacție națională. Ni se dă violență pe pâine, violență în loc de pâine, iar noi ne bucurăm că organele vitale ale unor semeni deai noștri se chircesc sub lovituri. Oare când
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oameni care ajung niște șefuleți pe o bucățică din peisajul acesta românesc și careși închipuie căți fac o uriașă favoare că discută cu tine - să mă scuzați, dar te duci în locul unde ești mai bine apreciat. (Un alt moment de grație din par tea moderatorului.) Înainte să plec în America, am fost tentat de mai multe persoane și personalități care miau spus «nu pleca, rămâi în România, intră în politică, poți să fii un pește mare întrun iaz mic aici»... Eu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la amintiri veștede, la învălmășagul de temeri cu care se confruntase în realizarea unor proiecte. Înzestrat cu multe calități, Alin își făcea calculele cu migală, era inventiv și un bun întreprinzător, iar buna dispoziție era adeseori starea lui sufletească de grație. Atunci îi cânta cel mai mult sufletul. Sâmburele puterii de a merge tot mai sus cu afacerile era de necontestat și se afla în interiorul lui, în creierul lui. Persoană sensibilă și plină de bunătate, puteai să te odihnești pe umărul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din E pericoloso sporgersi, aducând-o la zi în economia de piață, atunci rezultatul este, mă tem, discutabil. Nae nu s-a apropiat de Billy Wilder (modelul său), ci de Cornel Diaconu (Paradisul în direct) ; e drept, cu mai multă grație și infinit mai multă inteligență, dar Scena edificatoare este cea în care Charlotte Rampling îl învață pe celălalt Diaconu (Mircea, din fericire) pașii tangoului : este cel mai prost moment al filmului, Rampling șarjează, iar Diaconu, pierdut printre penele acelui boa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și elocvență comic înduioșătoare pe care le asociem melodramelor mute. Dacă Restul e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am fi avut poate o capodoperă ; așa, nu este decât un film bine ”servit” tehnic, ce arată bine, dar te cam plictisește. Restul e publicitate. Comisarul se-ntoarce încet. To survive, be kind
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai mult imaginația cinematografică erau viziunile enigmatice de vise care se transformă, printr-un miracol de inocență, în realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai scriu, în aceste condiții așa cum mi-a cerut-o Jonny Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de evident că cineaști precum Pasolini, Fellini, Antonioni
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o mișcare mai lentă, ca și cum ar fi vrut să-și lase toată durerea din palme pe luciul fin al fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă, așa cum ai tu... Îi iau mîna și i-o sărut, apoi, încet, o apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cer o dată scuze. O, Mihai, te rog!... exclamă Cristina. Nu mai spune nimic. Și așa e prea mult. O să-mi trebuiască măcar o lună să cîntăresc fiecare vorbă ori gest în parte. Cu bine! îmi întinde ea mîna plină de grație. Îți mulțumesc pentru că m-ai așteptat în fața cofetăriei! îi zic după ce-i iau mîna și i-o sărut. De ce rîzi? o întreb mirat, privind-o cum își dezgolește albul dinților într-un zîmbet larg. Știi..., rîde ea în continuare, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Abia la cîtva timp după terminarea comenzilor, Vlad continuă: M-am dus la ea cu gînd s-o bat. S-o bat așa cum n-a mai fost bătută vreo femeie pe pămînt. Dar cînd, întîmpinîndu-mă, mi-a întins mîna cu grația de odinioară, spunîndu-mi: "Bine-ai venit, Vlad", am simțit că mă topesc. A doua zi, cînd am ajuns la combinat, făcîndu-mi munca prin instalație, dar gîndindu-mă la ce mi s-a întîmplat, am ajuns la concluzia că-s un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
opt, sînt la tine!", scurt, ca un ordin. Fierbeam de furie. Mergeam pe stradă și nu puteam să-mi stăpînesc palmele. Dar a fost de ajuns să văd mîna aceea de femeie toate mîinile de femeie sînt sfinte! întinsă cu grație că m-am și topit. Apoi, de ce să n-o recunosc?! m-am obișnuit să cînt cucurigu cînd mi se cere. Alteori vreau eu să mi se cînte și nu sînt refuzat... Aș fi nedrept să vorbesc urît despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde Vlad trist, strîngînd din umeri, parcă m-am săturat să tot intru pe ușa din dos, pe scara de serviciu. Hai să închidem supapa și să trimitem azotul în rezervoare, zic, simțind că mă dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vostru? Vlad se uită mirat spre mine. E scos din priză, spun eu. Am vrut să nu fim deranjați cît am pilotat. Se lasă din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad, în timp ce-și trage încet, cu grație, mănușile de pe mînă. Are o ținută dreaptă, impunătoare, acoperită de un văl de teamă: așteaptă o vorbă din partea lui Vlad, care continuă să tacă. Am venit să te iau acasă. Și cum vrei să mă iei? întreabă Vlad. Mă faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu vii m-a apucat teama; o teamă cumplită că ți s-ar fi putut întîmpla ceva... Nu-mi puteam ierta că te-am blestemat. E încurcată și-și rotește privirea prin încăpere în timp ce brațele ei se ridică încet, cu grație, trecîndu-și vîrful degetelor peste umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a Irenei, care a plecat azi cu Călin. Să-ți vorbesc puțin de Lucia. Ciudată ființă, cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de risipire, cu o sută de popasuri inutile la toate mesele, cu cheltuiri de grații, cu pofta de a deveni centrul tuturor dorințelor. Tot criticând pe Cinci, declarându-l prea snob pentru a face sacrificiul snobismului în folosul unei realizări matrimoniale - ce va fi vrut să spună e lesne de înțeles -, mărturisia că are pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și de aerul de domnițe autentice pe care îl aveam, scoborând din caretă: Tem pus edax rerum... (Timpul care distruge totul). Am vorbit numai despre tine, despre iubirea și înțelegerea noastră adâncă; în cameră plutea, pe când vorbea, un aer de grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
disperare, îndoială și umilințe. Îmi spunea că la Diham toată lumea îți ducea dorul, mai ales doamnele, care ziceau că tu erai sufletul petrecerilor, dar că femeile, cu toată admirația lor, te și criticau: 1) inteligența îți ia o parte din grația ta feminină, îi sperie pe cei din jur (Ileana Pătr[ulescu]); 2) ai cel mai frumos corp, dar dacă ai fi avut 5 cm. în plus etc. A fost indignată de lipsa de pudoare a generației actuale. [...] M. 29/1948
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te împiedice să pleci și tu le-ai învins cu o tenacitate neînchipuită: aceasta a fost voința ta, destinul tău. Eu te iubesc, te binecuvântez și consider orice scrisoare ce-ți va veni de acum încolo de la mine ca o grație a lui Dumnezeu. Mamina ta II 13 ianuarie, marți [1948] [...] Ce faci tu cu doctoratul tău? Crede-mă, Mica, sunt îngrijorată pentru că îmi pare că tu părăsești gândul doctoratului și eu țin atât de mult la lucrul acesta, care e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amiază“ a secolului 20 în atâtea griji și sâcâieli, de nu mai sunt în stare să fiu o femeie de lume, ci doar o biată Ceres, aș fi bucuroasă să știu că fata mea dragă, în plină tinerețe, frumusețe și grație, se comportă ca mine la sfârșitul vieții mele? Nu, fetița mea blândă. Sus inima, sus fruntea, micuța mea dragă. Chiar dacă neno rocirea de care ne temem amândouă, în fond, adică... plecarea mea înaintea întoarcerii tale, ar tăia „puntea suspinelor“, cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]