6,153 matches
-
reședința comunei fiind satul Grajduri. În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași iar în 1964, satul Sperieți a primit denumirea de "Poienile". În 1968, a trecut la județul Iași, având alcătuirea actuală. Patru obiective din comuna Grajduri sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la „Cetate”, în marginea de nord-vest a satului Poiana cu Cetate, unde s-au găsit urme de așezări din eneolitic
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
satului Poiana cu Cetate, unde s-au găsit urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A) și din perioada Latène. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (circa secolul al XVII-lea) aflate în pădurea Borosești de lângă satul Grajduri; și aflată în satul Pădureni; și (secolul al XVII-lea) din Poiana cu Cetate.
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
fânețe și terenuri agricole, valorificate complex de către populația locală. Comună Dobrovăț se află la circa 25 km de centrul orașului Iași. La sud și la vest se mărginește cu comunele Codăești și Tăcută din județul Vaslui, la nord-vest cu comunele Grajduri și Ciurea din județul Iași, înspre nord se află comună Bârnova iar spre nord-est și est se învecinează cu comunele Schitu Ducă și Ciortești din județul Iași. Între limitele astfel prezentate, suprafața comunei Dobrovăț este de 9.300 ha, situându
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
și o orientare de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, pârâul Dobrovăț și afluientul sau Poiana Lungă străbat teritoriul comunei prin mijloc pe o distanță de 24 km (pentru că pe o distanță de 3 km de la izvoare curge pe teritoriul comunelor Ciurea și Grajduri, iar 1,5 km de la vărsarea să în pârâul Rediu curge pe teritoriul comunei Codăiești). Inclinarea patului sau este mare de la izvoare până la confluiența cu pârâul Năștea, sector unde coboară 15 - 30 m/km; de aici și până la confluiența cu
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
Aceste câteva documente arată că suntem în fața unei localități vechi care este atestata documentar încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. În tradiția locală există unele legende legate de acest domnitor despre care se spune că ar fi avut aici grajdurile pentru caii folosiți în războaie. Documentul de atestare a localității datează din 10 iunie 1415 și are următorul conținut: „1415 (6923) iunie 10, Argeș. În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
acestea fiind folosite atât în medicina tradițională cât și în terapeutica modernă. În afară de aceste plante există plante melifere care favorizează dezvoltarea în zonă a apiculturii. Ciupercile comestibile întâlnite frecvent pe locuri umbroase din păduri și terenurile îngrășate cu gunoi de grajd sunt mânătarca, ciuperca de bălegar, bureții, ciuciuletele, sbârciogul. În zonă pasările și animalele sălbatice sunt numeroase, prezentând un interes cinegetic. Atrase de hrana abundentă se găsesc rațe și gâște sălbatice care iarna se retrag în Delta Dunării. Barza și cocorul
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
din cauză că nu au fost fonduri nu s-au efectuat săpături; evenimentul avea loc prin anii 1963-1964. Satul a fost colectivizat. Conacul fostului moșier Capri(?) a fost transformat în sediul primăriei și ulterior al CAP-ului. În perioada 1960 - 1963 fostele grajduri au fost transformate în școală de 7 clase, sală de cinema și cămin cultural precum și prima bibliotecă din istoria satului. Până la acea dată cei ce voiau să facă mai mult de patru clase trebuind să meargă la Trifești sau la
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
monumente de arhitectură: două case din 1920 din satul Teșila; ansamblul rural (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea); gospodăria de oier Frusina Roșca (sfârșitul secolului al XIX-lea), ansamblu alcătuit din casă și anexe (saivan, bucătărie de vară, grajd și fânar); casele Constantin Bran (1868), Ibrian Gh. Pompiliu (1928), Ion Pochișna (1900), Maria Cârstea (1928) și Luxandra Neagu (1930); și ruinele bisericii „Sfinții Voievozi” (mijlocul secolului al XIX-lea) aflat în cimitir (ultimele opt, toate în satul Trăisteni).
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
ora 5 dimineața, s-a rupt iazul de decantare al Exploatării Miniere Certej, din Certeju de Sus, iar sute de mii de metri cubi de mâl, steril și apă au plecat la vale, măturând totul în cale. Blocuri, case, gospodării, grajduri cu animale, toate aflate în apropierea sediului exploatării, au fost rase de pe suprafața pământului. Deși la Primărie s-au înregistrat doar 82 de acte de deces, supraviețuitorii dezastrului cred că numărul real al morților este de 114 persoane. Cu toate
Certeju de Sus, Hunedoara () [Corola-website/Science/300542_a_301871]
-
de Câmpie. Este așezat în sudul comunei Sânpetru și are o veehime tot atît de mare ca și celelalte sate ale comunei (1305). Pe aceste locuri au trăit oameni din cele mai vechi timpuri. Cu prilejul construirii unui siloz lângă grajdurile fostului CAP, lângă școală (acest teren a aparținut lui Vasile Bacali), au fast descoperite două cești de culoare neagră, cu toarte. Ceștile sunt de la sfârșitul epocii bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele se găsesc
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
încă mai păstrează vechile tradiții ale satului. Localitatea se încadrează din punct de vedere tipologic între satele răsfirate. Gospodăriile au o organizare liniară. Cu construcții înșirate în lungul curții începând cu casa, care este amplasată înspre ulița și încheiând cu grajdul lângă care sunt depozitate furajelele, într-o îngrăditura aparte, înspre marginea grădinii de legume. Între cele două construcții principale se află cotețele pentru animale mai mici și alte anexe. Gardurile din fața gospodăriilor s-au diferențiat în timp datorită materialelor folosite
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Mihail și Gavriil” (1810) din Dobrogostea; gara (1880); curtea boierească (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea), formată din conac, pavilioane, anexă, grajduri, parc și zid de incintă cu poartă; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1808), ultimele trei din satul Merișani; și biserica „Sfântul Nicolae” (1868) din Vâlcelele.
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
vecine. Cei mai mulți dintre localnici sunt victime ale disponibilizărilor masive de la Platforma Petrochimică Borzești Anterior căderii comunismului, și până în anii 1992-93, în localitate funcționa fosta fermă zootehnică a CAP (Cooperativa Agricolă de Producție), însă aceasta a fost desființată, iar cele 10 grajduri au fost distruse în totalitate. În secolul al XIX-lea, mai exista un sat pe actualul teritoriu al comunei - în Hută - în care exista și o importantă fabrică de sticlă, însă, după Primul Război Mondial, a dispărut în totalitate, în
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
1848, prin anul 1857, o școală de piatră și cărămidă ale cărei temelii se văd și astăzi la câțiva metri de căminul cultural; aceasta avea 2 săli de învățământ destul de încăpătoare și două camere pentru locuința învățătorului cu dependințe (șură, grajd, etc.). În apropierea bisericii mai construiesc o casă comunală servind ca prăvălie și primărie. Între 1850-1860 s-a mai clădit de săteni un local de cârciumă, mai bine zis han compus din 9 camere, pivniță în 3 despărțituri și un
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
etc.). În apropierea bisericii mai construiesc o casă comunală servind ca prăvălie și primărie. Între 1850-1860 s-a mai clădit de săteni un local de cârciumă, mai bine zis han compus din 9 camere, pivniță în 3 despărțituri și un grajd cu șură care adăpostea până la 20 de căruțe. S-a clădit apoi localul de vamă compus din două clădiri sau cu două fațade, din care una servea ca locuință la cei doi funcționari principali iar a doua oficiilor de vamă
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
adăpostea până la 20 de căruțe. S-a clădit apoi localul de vamă compus din două clădiri sau cu două fațade, din care una servea ca locuință la cei doi funcționari principali iar a doua oficiilor de vamă. Pe lângă acestea un grajd, o șură, o fântână și separat o magazie unde se păstra cântarul pentru mărfuri grele și care, la nevoie, când nu era timp să se facă formele complete, servea ca depozit pentru marfa care rămânea în el peste noapte. Tot
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
gunoii” (îngrășa) locurile respective. În timpul iernii oile erau adăpostite de asemenea în staule, așezate în grădinile caselor, unde erau hrănite cu: fân, tulei de porumb și din când în când făină sau boabe de porumb. Bovinele se țineau iarna în grajduri care aveau iesle în care se punea hrana (fân, tulei de porumb și uneori boabe de porumb). Începând de primăvara până toamna bovinele erau duse la câmp la pășune, împreună cu celelalte animale, după următorul program: - lunile aprilie-mai pe deal, sub
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pentru dulceață,“solvoiz” un fel de pastă și în special la prepararea țuicii de prune, mai slabă de 15-20 grade, din care se putea consuma cantitativ mai mult, iarna mai ales fiartă. Iarna ocupația de bază era îngrijirea animalelor în grajduri (hrănire, adăpare și curățire) și transportul gunoiului de la animale cu carele sau săniile pe terenurile cultivabile, pe holde. În cursul iernii femeile torceau cânepa sau lâna și țeseau la războaie pânzele, țesăturile din cânepă și lână, precum și covoare, pături, pricoițe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mică în curtea gospodăriei unde în timpul verii se prepara mâncarea pentru oameni și animale. De asemenea în această clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul pentru nutrețuri ( po-limar), magaziile pentru uneltele agricole, magazia din nuiele pentru păstrarea porumbului ( ,cotarcă” ). Olăritul era o îndeletnicire care s-a dezvoltat mult în trecut deoarece se găsea din abundență argila (materia primă) la baza dealului din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
perine, covoare frumos colorate, etc. Camera de locuit se ,văruia” de două ori pe an (la Paște și la Crăciun), care era în acelaș timp o curățenie și dezinsecție totală. Gospodăria individuală mai avea în plus construcțiile: șura cu două grajduri, iar în mijlocul curții locul unde erau parcate căruța sau batoza (pentru treierat grâul). În secolul XIX , în curtea cu pământul bătătorit a șurii se făcea ,îmblătitul” grâului, treerarea manuală a grâului. În podurile șurii și deasupra grajdurilor se introducea fânul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
șura cu două grajduri, iar în mijlocul curții locul unde erau parcate căruța sau batoza (pentru treierat grâul). În secolul XIX , în curtea cu pământul bătătorit a șurii se făcea ,îmblătitul” grâului, treerarea manuală a grâului. În podurile șurii și deasupra grajdurilor se introducea fânul, nutrețul animalelor în timpul iernii. Șura era construită la început din lemn, iar ulterior s-a trecut la cele din piatră sau cărămidă, la proprietarii mai bogați. Referitor la acoperișul șurii se știe că acesta a fost la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
arheologice, situate în zona satului Bălănești: așezarea din zona „pe poduri”, aparținând culturii Gumelnița din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.), și necropola din epoca migrațiilor (secolele al VII-lea-al VIII-lea e.n.) aflată în zona „la Făcăiana”, lângă grajdurile fostului CAP. Alte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură, toate biserici. Acestea sunt biserica „Adormirea Maicii Domnului” (cu clopotnița) din satul Bălănești (1834-1841), biserica „Sfinții Voievozi” din același sat (1841), biserica „Sfântul Teodor Tiron și Sfântul Nicolae” din
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
50 x 2 m. A fost scos la lumină material arheologic care probează că a fost locuită în evul mediu între secolele X / XI - XVI . A fost dezvelita totodată o gospodărie țărăneasca alcătuită dintr-o locuința și o anexă, probabil grajd de vite datate pe baza materialului ceramic în secolele XI - XIII. În vederea dezvelirii ei a fost deschisă C2, cu dimensiunile de 6 x 6 m. A mai fost dezvelit un complex arheologic, respectiv o groapă menajeră, conținând un bogat material
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
și cerbul carpatin. Agricultura s-a practicat încă de la întemeierea satelor comunei, pe suprafețe variabile în timp, dar în condiții grele datorită reliefului. În 1750 de pildă se ara cu pluguri trase de 4-6 boi, iar fertilizarea cu gunoi de grajd, deși nu se făcea îndeajuns din cauza dificultății de a-l transporta. Se practica în schimb târlirea (staționarea turmei de oi pe o anumită suprafață de teren, în așa numită târlă. Excrementele oilor devin un îngrășământ natural). Nevoia de terenuri agricole
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
șorecar, cucuveaua, corbul, bufnita, ursul, cerbul carpatin. Agricultură s-a practicat încă de la întemeierea satelor, pe suprafețe variabile în timp dar în condiții grele. În trecut (1750) se ara cu pluguri trase de 4-6 boi, iar fertilizarea cu gunoi de grajd, desi necesară nu se făcea din cauza dificultății de a-l transporta. Se practică în schimb târlirea. Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni sa despădurească versanții cu expunere sud-estică și declivitate
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]