6,354 matches
-
din bumbac turcoaz, obiectul tulburilor mele năzuinți cînta la pian sub ocrotirea unei adieri de lumină care se strecura prin prisma rozetei. Clara cînta rău, În contratimp și greșind jumătate din note, Însă mie serenada ei Îmi suna ca un imn de slavă, iar faptul de a o vedea Înălțîndu-se deasupra claviaturii, cu o urmă de zîmbet și cu capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
produsele au început să dispară- Și mulți au plecat, și noapte se lasă. Cu toții spun că bine le-a făcut Sau că un geniu se va naște- Iar studiul crește cu tactul tăcut... O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște. * Imn Crengi subțiri cu flori albe... Spre mai sus Mă ridică din erori, Idealuri ce-au apus... Cu flori roze crengi subțiri... Isus! Flori pe zări, în iarbă flori... Spre mai sus Am trăit de mii de ori... E destul că
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
erori, Idealuri ce-au apus... Cu flori roze crengi subțiri... Isus! Flori pe zări, în iarbă flori... Spre mai sus Am trăit de mii de ori... E destul că tu te-ai dus... Flori pe zări, în iarbă flori... Isus! * [Imn] II Să dorm... Să dorm, din ce în ce murind Deși oriunde e o reânviere... Iată sunt goale Dumbrăvile sacre- Poetul a plecat. Și dacă tu mai cauți, Pășind prin tăinuitul izvor; Pe mine nu mă vezi- Poetul a plecat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
imaginează că dacă au achitat unei companii de turism o sumă oarecare, se cuvine să bea cât mai mult și să vorbească cât mai tare, pentru ca lumea pe unde treceau să afle de existența și de importanța lor evidentă. Ecourile imnului studențesc Gaudeamus igitur, pe care îl intonară chiar în uvertura veselei manifestări, le confirmă părerea că petrecăreții nu erau altceva decât o ceată de foști colegi și de foste colege, care se întâlniseră în același oraș pentru a marca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și marțială pastișă, având doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o iotă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și marțială pastișă, având doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o iotă în plus!), o compoziție după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grătar de friptură care era într-un cerc de sticle cu șomoioage de paie... și-a dat foc la paie, pe rând, dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dar îmi rămânea, într-adevăr? De când începusem să mă închid în casă ca să-mi judec procesele, primăvara intrase, afară, bine, în drepturile ei. Numai că în loc să mă exalte ca altădată, primăvara mă umplea acum de revoltă. Ce valoare are să murmuri imnuri adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
important de povestit. Petrecuse un weekend liniștit cu sora ei, care era infirmieră la Spitalul Princess Marina. Cumpăraseră niște stofă și începuseră să croiască o rochie pentru fiica surorii sale. Duminică fuseseră la biserică și o femeie leșinase în mijlocul unui imn. Sora ei o ajutase să-și revină și-i fierseseră niște ceai într-o încăpere de lângă biserică. Femeia era prea grasă, povesti ea, și căldura o doborâse, dar își revenise repede și băuse patru cești de ceai. Era de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt, Doamne, nu-i rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un muget plăcut. Las niște urme, de nici nu vreau să-mi închipui cum arăt!... - Îți place vara? aud ca o melodie dinspre moluscă. - Nu există anotimpuri! Există doar soare, cer și imaginație! și zâmbesc... cred... Am vocea ca un imn triumfal zaharos cu mici rugozități. - Nu știu ce vorbești! revine melodia moluștei. Eu întrebam de vară-mea. Mă uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
se moare, de aceea vor să ne invadeze și să ne ocupe teritoriul ca să nu mai moară nici ei. În două zile, cu marșuri forțate și cu drapelele În vânt, cântând cântece patriotice ca marseieza, ça ira, maria da fonte, imnul cartei, nu vei vedea nici o țară, banniera rossa, a portuguesa, god save the king, internaționala, deutschland über alles, chant du marais, as stars and stripes, soldații se Întoarseră la posturile de unde veniseră, și acolo, Înarmați până În dinți, așteptară hotărâți atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care era cât se poate de contemporană și vedeam palida reflecție a unui tip diferit de ciminal, unul a cărui proastă dispozițe avea forță de lege. Nu prea am memorie pentru cuvinte. De-abia dacă pot să-mi amintesc cuvintele imnului național. Însă unele dintre aceste versuri mi-au rămas în cap precum mirosul persistent al unui amestec de mosc și smoală. În seara aceea am mers cu mașina să o văd pe Katia, văduva lui Bruno, acasă la ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hanke, care stătea pe bancheta din spate, credea că are deja răspunsul: — Nu este evident cine e răspunzător? zise ea. Fiica mea era o bună BdM, lăudată la ora de teorie rasială ca fiind exemplul perfect al tipului arian. Știa imnul și putea să citeze pagini întregi din marea carte a Führer-ului. Așa că, cine credeți că ar fi putut să o omoare pe ea, o vrigină, decât evreii? Cine altcineva decât evreii ar fi putut să-i facă asemenea lucruri? Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reușit să-i redea frumusețea de altădată. Starea ei este mediocră. Primele 12 scene reprezintă partea istorică a acatistului, după care urmează partea mistică, pe al doilea arc, tot de la nord spre sud. În succesiunea lor cele 12 compoziții ale imnului Acatist îl reprezintă pe Iisus Hristos ca Mântuitor și Creator, așezat pe tron și binecuvântând, înconjurat de apostoli și sfinți; Maica Domnului adorată de omenire, reprezentată pe tron cu Iisus prunc în brațe în partea dreaptă a tronului sunt sfinți
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
meu e realitate sau ficțiune? Nu-i oare totul un vis al lui Dumnezeu sau al cui o fi, care se va destrăma de îndată ce El se va trezi, și tocmai de-aceea îi adresăm rugăciuni și-i ridicăm cântări și imnuri, ca să-L adormim, ca să-L leagănăm? Oare întreaga liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legăna somnul lui Dumnezeu, pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca și cum ar respira. Și acuma popa din sat citește duminica la slujbă întâi din Biblie și-apoi din cărțile lui Prodan, despre iobăgia în Transilvania și despre Supplex Libellus... La nunți, noaptea, înainte de 12, când sunt serviți tăițeii, ceterașii cântă imnul lui Iancu, și bărbații, oricât de beți ar fi, își scot clopul sau basca de pe cap. În fața casei avem o cruce mare, de piatră, aproape că ajunge la acoperiș. A fost ridicată de bunicul meu și frații săi și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțializase cu primul personaj masculin tip făcut-ochi-dulci și schimbat-colecții-de-timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu disprețuiți zeii”. Bănuim Însă că nici aceasta nu e o credință, ci mai degrabă o stratagemă, ca la Euripide care Întrerupe un raționament periculos, pasibil de a fi socotit ireverențios față de zei, pentru a pune corul să Înalțe un imn lui Dionysos; iar cînd În Hipolit s-a rostit replica „Da, limba mea a jurat, dar sufletul meu a rămas liber”, autorul a trebuit să se prezinte pe scenă pentru a preciza că personajul va fi pedepsit pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Îndulcind cu dor de moarte. Poezia orfică este cathartică inițiind în nemurire. Lucrul acesta îl împlinește prezentul etern poetic. Căci scrie Pindar: Numai cele frumoase se cuvine să le arătăm oamenilor", deoarece "cine înfăptuiește frumosul, arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie". În armonia lucrurilor nepieritoare se păstrează ceea ce voi atinge cu strunele". Cugetarea înaltă își află calea în Verb și astfel devine Adevăr peren. Secvențele de prezent etern devin tezaurul Aducerilor aminte, și în felul acesta, natura "aștrii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a două purități menite să ne înalțe, și a două mistere: al devenirii muzica și al creației principiul feminin, mistere care se interferează în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumii în sublim și sacru. Și totodată transcenderea spre supremele piscuri ale gândirii. * Ca atare ochiul transcendental vede dincolo, în sfera principiilor ultime, a unei logici originare, dar poate vedea și dincolo de ea, de înțelegerea noastră, așa cum are loc în Imnul creației din Rig Veda. Acesta se termină straniu și bulversant: Cine știe care este adevărul ? Zeii s-au născut după nașterea universului. Cum s-a născut acesta ? "O știe poate el din care toată firea a luat început;/ Și fie că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transcendental. Cel de "al treilea ochi" atribuit de poet lui Oedip în finalul poemul In lieblicher Blaue, este de fapt ochiul lui Hölderlin. Cu ochiul său trans empiric a văzut Hölderlin "o lumină filozofică" la fereastra sa. Că viziunea autorului Imnurilor se află pe un plan de transcendalitate dificil de întrevăzut, se reflectă în afirmația lui Heidegger potrivit căreia, după două veacuri, germanii nu sunt încă pregătiți să-l înțeleagă pe Hölderlin. Analog, nici românii, nu sunt pregătiți să-l înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Beethoven, Schubert Aceștia au văzut că aparent paradoxal armonia, adică finitudinea cea mai perfectă, dezvoltă puterea magică de a elibera spre infinit sufletul, spiritul: un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]