10,921 matches
-
uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila-i operă științifică), pentru Gide aceasta e strâns legată de procesul creator ca atare. Ficțiunea este un extract de realitate, un eșantion
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila-i operă științifică), pentru Gide aceasta e strâns legată de procesul creator ca atare. Ficțiunea este un extract de realitate, un eșantion al existentului, o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ei plasate la limita indecenței (Delta of Venus, Incest, Little Birds, A Spy in the House of Love), jurnalul e o Învălmășeală de senzații, asemănătoare celor Încercate de fumătorul de opiu care-și pregătește drogul. Ca practică a creației, jurnalul intim se debarasează de servituțile câtorva dintre genurile clasice. El e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un astfel de criteriu se motivează, pentru că identitatea artistică a jurnalului provine și din altceva decât din miza pe ficțiune. Ea provine din tensiunile nerezolvate dintre autor și realitate. Însăși această strategie - inconștientă - ascunde, poate, unul dintre mobilurile ținerii jurnalului intim. Între plăcerea de a scrie și greutatea de a scrie se interpune ceva misterios, o forță care vine dinspre realitate și vrea să acceadă la adâncimea unui adevăr ficționalizat. Ficționalizat pentru că nu i se Întrevede finalul. O avansare, așadar, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însemnările de jurnal. Important e că ei sunt conștienți de această regulă a jurnalului. Și important e că, prin omisiune chiar, ei țin seama de acest pact. Elipse și Înșurubări Pentru a rezuma, relațiile dintre ficțiune și realitate În jurnalul intim sunt relații de Întrepătrundere. Așezat la mijloc, suferind presiunea unui eu sufocat de dorința de a se exprima, dar și pe aceea a unei realități exterioare care s-ar voi transcrisă până În cele mai mici amănunte, jurnalul se dovedește un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei realități exterioare care s-ar voi transcrisă până În cele mai mici amănunte, jurnalul se dovedește un gen al elipsei. El va spune foarte mult despre autorul său, Însă nu va spune niciodată totul. Imposibilitate conștientizată Încă de primele jurnale intime, care, aparent, cel puțin, mărturisesc doar intenția de a fi un document al existenței scriitorului. La sfârșitul anilor douăzeci, Rebreanu Începe să țină un jurnal avertizându-ne: Încep acest jurnal cu gândul să-mi spun aici tot ce am În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
clauza de sinceritate: nimeni nu spune tot adevărul (cel neplăcut, desigur) dacă știe că, odată și odată, el va fi cunoscut de persoanele implicate. Într-un sens mai general, legătura dintre realitate și ficțiune se rezolvă prin Însăși existența jurnalului intim: jurnalul se adaugă realității prin materialitatea sa, pe când realitatea se transformă În ficțiune, topindu-se sub influența subiectivității creatorului. Din acest du-te-vino, din această permanentă Încălcare de competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin Însăși existența jurnalului intim: jurnalul se adaugă realității prin materialitatea sa, pe când realitatea se transformă În ficțiune, topindu-se sub influența subiectivității creatorului. Din acest du-te-vino, din această permanentă Încălcare de competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus În ce măsură ficțiunea se metamorfozează În realitate, Într-un real de grad secund și În ce măsură realitatea se „ficționalizează”. Eșecurile majorității comentatorilor de a da o poetică a jurnalului intim nu Înseamnă, automat, că aceasta nu e posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus În ce măsură ficțiunea se metamorfozează În realitate, Într-un real de grad secund și În ce măsură realitatea se „ficționalizează”. Eșecurile majorității comentatorilor de a da o poetică a jurnalului intim nu Înseamnă, automat, că aceasta nu e posibilă. Înseamnă, cel mult, că n-au fost selectate metodele cele mai potrivite. Care, În nici un caz, nu pot fi Însumarea poeticii realului și a poeticii ficțiunii (prozei) - așa cum le definesc poeticienii anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Genette și Tzvetan Todorov. Dar care poate fi o sinteză a două metode, urmărite În ceea ce ele pot să piardă, și nu În ceea ce pot să câștige. Într-un cuvânt, o poetică a renunțării. Note (1) Béatrice Didier, Le journal intime, P.U.F., Paris, 1976. (2) Michel Foucault, „L’écriture de soi”, in Corps écrit, P.U.F., nr. 5, 1983. (3) Pierre-Marc de Biasi, „Les carnets de travail de Flaubert”, in Littérature, Paris, nr. 80, 1990, p. 42. (4
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de Dan Botta, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956, p. 51. (10) Cécile Wajbrot, „Le double secret”, in Magazine littéraire, nr. 8, 1991, p. 89. (11) Mihai Zamfir, „Jurnal de criză și jurnal de existență. Tipologia jurnalului intim românesc”, in Cealaltă față a prozei, Editura Eminescu, București, 1988, pp. 104-139. (12) André Gide, Journal 1939-1949, Bibliothèque de la Pléiade, Gallimard, Paris, 1954, p. 120. (13) Witold Gombrowicz, Journal. Tome I 1953-1956, Bourgois, Paris, 1981, p. 9. (14) Jean Rousset
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Cealaltă față a prozei, Editura Eminescu, București, 1988, pp. 104-139. (12) André Gide, Journal 1939-1949, Bibliothèque de la Pléiade, Gallimard, Paris, 1954, p. 120. (13) Witold Gombrowicz, Journal. Tome I 1953-1956, Bourgois, Paris, 1981, p. 9. (14) Jean Rousset, „Le journal intime, texte sans destinataire”, in Poétique, nr. 56, noiembrie, 1983, p. 435. (15) Maurice Blanchot, Le livre à venir, Gallimard, Paris, 1959, p. 271. (16) Barbara Johnson, „My Monster/My Self”, in A World of Difference, The Johns Hopkins University Press
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
24) Jacques Neefs, loc. cit., p. 63. (25) Liviu Rebreanu, Jurnal, I, text ales și stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu, addenda, note și comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, București, 1985, p. 18. (26) Jean Rousset, Le lecteur intime. De Balzac au Journal, Librairie José Corti, Paris, 1986, p. 157. (27) Condiție discutată atât de către Maurice Blanchot (op. cit., p. 274), cât și de către Jean Rousset, În Le lecteur intime, p. 158. (28) Liviu Rebreanu, op. cit., p. 1. Cutia neagrătc
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Minerva, București, 1985, p. 18. (26) Jean Rousset, Le lecteur intime. De Balzac au Journal, Librairie José Corti, Paris, 1986, p. 157. (27) Condiție discutată atât de către Maurice Blanchot (op. cit., p. 274), cât și de către Jean Rousset, În Le lecteur intime, p. 158. (28) Liviu Rebreanu, op. cit., p. 1. Cutia neagrătc "Cutia neagră" Parafraza utopică Triada timp-persoană-subiectivitate cuprinde, in nuce, Întreaga istorie a jurnalului intim. O posibilitate de definire unitară prin intermediul a trei concepte ce nu se lasă ușor aduse la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
discutată atât de către Maurice Blanchot (op. cit., p. 274), cât și de către Jean Rousset, În Le lecteur intime, p. 158. (28) Liviu Rebreanu, op. cit., p. 1. Cutia neagrătc "Cutia neagră" Parafraza utopică Triada timp-persoană-subiectivitate cuprinde, in nuce, Întreaga istorie a jurnalului intim. O posibilitate de definire unitară prin intermediul a trei concepte ce nu se lasă ușor aduse la același numitor. Dar nu putem miza decât pe ele, chiar dacă, Într-o necontenită mișcare centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
posibilitate de definire unitară prin intermediul a trei concepte ce nu se lasă ușor aduse la același numitor. Dar nu putem miza decât pe ele, chiar dacă, Într-o necontenită mișcare centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a jurnalului intim. Confruntarea cu structurile abstracte ale operei, cerută de către poeticile normative, se vede redusă la o simplă, insuficientă, imperfectă aproximare În câmpul supoziției și al prejudecății. Nu interpretarea, nu exegeza, nu comentariul sau explicația de text vor arăta unicitatea și caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o atrage prin simpla sa existență. O existență Încă insuficient probată, dar evidentă - structură dedusă din oglinda unei imagini, din săgețile de sensuri trimise dincolo de granițele sale. Altfel spus, din imposibilitatea de a rămâne la bariera individualului. Tautologic vorbind, jurnalul intim s-a născut odată cu scrierea primului jurnal. O apariție instinctivă, nemotivată, surprinzând și intrigând, ca orice sosire fără preaviz. Ca orice logos boètikos, armată miraculoasă, Însumare de glasuri care, Înălțându-se, fac să amuțească pasiunile. Cuvinte recuperate, stârnite de suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de suflet și reîntoarse la el, devenite el Însuși, devenite mișcări firești ale acestuia. Mișcări greu descifrabile, ascunse, un balet cu gesturi agile, În stare să cuprindă inflexibilitatea de adâncime a celui care scrie. Omul biografic Din această perspectivă, jurnalul intim nu mai reprezintă astăzi o surpriză. Nu reprezintă nici măcar o noutate. Poate doar nuanța introdusă odată cu noțiunile de intimitate și subiectivitate să fie contribuția vremurilor noi. La rândul lor, aceste necesare concepte s-au constituit pentru a Înlătura ambiguitatea: pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitate și subiectivitate să fie contribuția vremurilor noi. La rândul lor, aceste necesare concepte s-au constituit pentru a Înlătura ambiguitatea: pentru a desface omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare confirmă ironia unei dogme ce se vrea recuperatoare. Omul biografic al antichității, de la Seneca, Plutarh, Marc Aureliu sau Epictet, insistând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a Înlătura ambiguitatea: pentru a desface omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare confirmă ironia unei dogme ce se vrea recuperatoare. Omul biografic al antichității, de la Seneca, Plutarh, Marc Aureliu sau Epictet, insistând, cu toții, asupra exercițiului personal 3 al scrisului, până mai târziu, la Cassian, cu Îndemnul de a releva toate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Desigur, prin adevăr Înțelegem transcrierea veridică a realului: aflându-ne În câmpul de acțiune al mecanismelor de creație literară, semnificațiile nu se restrâng neapărat la zona eticului. Larg răspânditele hypòmnemata nu diferă, din punct de vedere tehnic, de modernele jurnale intime. Existența și utilitatea lor nu constituie nici un secret, fie că e vorba de simple carnete de socoteli ori de complicate ghiduri de comportament. Oscilând Între caracterul de memorie materială 6 și de Îndreptar etic, dar Înglobându-le pe amândouă, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
șir de note, numite Apomnemoneumata, care vor să redea imaginea evenimentului printr-o descriere exactă. Tot apomnemoneumata Își numeau apologeții creștini din secolul al II-lea Însemnările evanghelice, În opoziție cu cele mincinoase, ale păgânilor. În punctul În care jurnalul intim se leagă de o realitate istorică precisă, el se Întâlnește cu toate aceste scrieri vechi. Indecisul cumulează atât funcțiile biografiei, cât și pe cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]