6,343 matches
-
anumitor clienți, dar și emergența unui pattern al relațiilor stabile Între actori (organizații). Capitalul social disponibil prin consolidarea Încrederii În situații interacționale concrete și scăderea oportunismului În relațiile implicate În rețele este complementat de difuziunea unor modele mentale Împărtășite care legitimează configurația structurală a câmpului. Structura de roluri emergentă este rezultatul implicării tranzacțiilor În relații sociale stabile ceea ce determină o probabilitate obiectivă de apariție a unui anumit comportament considerat prosocial (bazat pe considerarea intereselor celuilalt, Încredere strategică și reciprocitate). Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
simultan o viziune asupra lumii ce permite actorilor să interpreteze acțiunile celorlalți și o reflecție (socială - M.P.) a felului În care este structurată piața. (1996:658)” Ea poate fi Înțeleasă ca o „cunoaștere locală” (Geertz, 1983). O concepție asupra controlului legitimează raportul de forțe pe respectiva piață, producând conformare cognitivă la nivelul câmpului organizațional. Ea constă Într-o instituire a mediului la nivelul organizației prin care anumite grupuri preiau controlul organizației sub pretextul deținerii informației strategice pentru supraviețuire, dar difuzează la
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
locală. Instituirea câmpului echivalează cu stabilizarea acestuia, reducerea incertitudinii În privința controlului intern și extern al resurselor și creșterea șanselor de supraviețuire a organizațiilor existente. Stabilizarea presupune structurarea unui set de relații, susținute de o ideologie prin care relațiile respective sunt legitimate. Organizația poate fi În același timp considerată ca sistem atunci când ne referim la procesele interne ale sistemului organizațional, dar și ca subsistem atunci când ne referim la câmpul organizațional mai larg În a cărui structură se găsesc organizațiile ca actori colectivi
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Astfel, organizația reușește să mențină stabilitatea coaliției de interese, insularizându-o de informația destabilizantă și competiția internă. Pe de altă parte, pentru a controla relațiile dintre organizații, În special, competiția, o concepție a controlului instituie la nivel cultural-cognitiv câmpul organizațional, respectiv legitimează și stabilizează relațiile dintre actori, dar și logica strategiilor folosite de aceștia, „rețetele sociale” disponibile În câmpul respectiv. Firmele constituind câmpul organizațional „funcționează ca un soi de comunități cognitive care sugerează un grad de convergență tot mai ridicat În percepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
muncă, administratori și clienți) generând strategiile practice ale acestora; ea emerge inițial din acțiunea strategică (politică - Holm, 1995 - vezi capitolul V.4) ce reflectă raporturile de putere dintre actori, dar, odată instituită, devine luată ca atare de către actori. Coerența câmpului legitimează o anumită structură socială a relațiilor dintre actori. Avem de-a face cu o dialectică acțiune - instituții, În care structura, raporturile de putere, instituie strategii practice care, la rândul lor, legitimează structura. Porac și Thomas (1990) consideră că structura unui
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituită, devine luată ca atare de către actori. Coerența câmpului legitimează o anumită structură socială a relațiilor dintre actori. Avem de-a face cu o dialectică acțiune - instituții, În care structura, raporturile de putere, instituie strategii practice care, la rândul lor, legitimează structura. Porac și Thomas (1990) consideră că structura unui câmp influențează concepțiile managerilor, dar este În același timp modelată de respectivele concepții (de capitalul cultural sau simbolic, bunăoară). În același sens, logica câmpului este instituită de către actorii sociali ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
astfel au anumite strategii și orientări practice. Pentru ei, relațiile externe reprezintă resursa strategică În afaceri și o astfel de concepție a difuzat la nivelul Întregului câmp organizațional. O astfel de instituire a mediului nu este neapărat eficientă, dar este legitimată la nivel cognitiv; ea se poate Însă dovedi dăunătoare pe termen lung, În contextul schimbărilor de politică economică ale statului ce determină modificări ale avantajelor competitive tradiționale ale României. Partenerii străini și contractele furnizate de aceștia sunt factori strategici În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social instituite. Yang (1989, p. 28), cu referire la economia „cadourilor” În China etatistă, vorbește, de asemenea, de un sistem de interpretare a valorilor, derivat din discursul public, pe baza căruia nevoile sociale sunt „obiectiv” stabilite. Discursul poate prioritiza și legitima anumite nevoi și poate construi criterii pentru a atribui anumitor indivizi și grupuri drepturi speciale de a Își satisface nevoile. Vezi Vintilă Mihăilescu, 2004, „Porcul de piață. Discuție cu Sorin Minea” În Societatea reală, Vol. 1: 27 - 34. North consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
suveranității acestora spre ea250. A primit, de asemenea, localitatea Brisach, un important punct strategic și de comandă pe Rin, numit și "poarta Strasburgului". Aranjamentele teritoriale ale Tratatului de la Münster deschideau drumul Franței spre o posibilă invazie în "Rhineland". Pacea westfalică legitima ideea suveranității și autonomiei dinastice, dar în acest fel se promova politica de fragmentare a Europei 251. Cu toate acestea, ideea de solidaritate și interdependență a fost susținută de către unii istorici: este ideea unei societăți a statelor, a unei politici
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o autopoziționează în economia discursului creației, nu fără a-i recunoaște și criticii ambiguitățile ce o însoțește: ""Tradițional" sau "nou", "modern" discursul critic este global resimțit, de orice cititor, ca discurs autoritar legitimat de presupoziția că el este deținătorul unui adevăr. Impus în mod deschis, explicit sau, dimpotrivă, prin strategii subtile ce pot lăsa impresia unei neutralități, acest adevăr este perceput de scriitor ca emanînd de la o instanță ce nu-i este niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematică cheia se poate găsi oricînd, pe cale de gnoză, de analiză. Cîștigarea sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare. O a doua cauză care ar legitima poezia ermetică este de natură mai misterioasă. Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămîn, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
patru ani, că va da seamă de oamenii pe care îi promovează în funcții publice) și, da, cred, la fel cu toți concetățenii mei cu simț civic, că, la conducerea filialei locale a PDL-ului, ar trebui să fie cei legitimați de oameni prin vot, cei care au adus acest partid la putere. Însă povestea începută săptămâna trecută are totuși tâlcul ei și de aceea e cazul să ne întoarcem la ea. Pe ce s-a bazat ascensiunea domnului Cârlan în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
orice structură politică. Despre domnul Cârlan circulau tot felul de legende (înțelegeri secrete cu Băsescu pe la Câmpulung, susțineri la cel mai înalt nivel în partid, eminențe cenușii sau de altă culoare care mureau de dragul lui etc.) care încercau să-l legitimeze ca lider al PD-ului ieșean. Realitatea, mult mai prozaică, este că domnia sa a reușit să găsească finanțatori dispuși să parieze pe el în contul unor beneficii viitoare. În sine, această calitate este decisivă pentru reușita în politică, și Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a pomeni doar pe cele mai vechi și influente), precum și toată pletora de fițuici și produse de nișă construite pe același calapod, ne-au otrăvit spațiul public și au generat serii de maimuțe antropoide cu drept de vot care au legitimat o clasă politică de aceeași teapă, în marea, zdrobitoarea ei majoritate. Pusă sub semnul violenței și netrebniciei faptului divers, viața noastră s-a strâmbat iremediabil și poate nu ar fi lipsit de însemnătate să ne gândim la consecințe. Distinsa mea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
semnifică el, dintr-un punct de vedere oarecum epidemiologic, pe scena publică românească. În primăvara anului 1990, din inițiativa celor care luaseră puterea în România (Iliescu, Brucan, Roman, Militaru), în condiții care au rămas tenebroase până astăzi, este lansat și legitimat discursul agresiv-contondent al presei, devenită, după scenariul obișnuit bolșevic, instrument de manipulare a maselor și de extincție a opoziției politice. Într-o veche tradiție a presei violente interbelice, pusă pe extorcare și pe asasinarea pamfletară, mincinoasă și calomnioasă, a rivalilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
impunându-se, totodată, recunoașterea unei realități prezente atunci cand ne propunem să evidențiem/analizăm efortul diplomației europene în gestionarea crizei israeliano-palestiniene începând cu perioada Comunităților Europene. Metodologia folosită se bazează, în primul rând, pe o bibliografie 2 diversificata ceea ce consider că legitimează concluziile de final; astfel, accentul principal cade pe studierea unor documente primare, documente și acte oficiale, pe realitatea istorică, pe punctul de vedere al unor specialiști în domeniul Relațiilor Internaționale, cercetători ale căror lucrări se bazează pe o documentare științifică
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
autorizată să negocieze în numele unui stat. O perioadă lungă de timp noțiunea de diplomație s-a folosit pentru documentele oficiale (de relații internaționale) încheiate în baza unor împuterniciri date de suverani, dar începând cu secolul al XIX-lea diplomația se legitimează că activitatea prin care se realizează reprezentarea intereselor externe ale statelor. Diplomația modernă și serviciile diplomatice au apărut odată cu dezvoltarea statului național, incepand cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a "accentuării pericolelor la adresa securității statelor
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Maroc până în Oman, din Siria până în Somalia. În acest spațiu, idea de națiune arabă și forță politică transnaționala a islamismului se combină pentru a crea o arenă politică regională puternică. Naționalismul arab și islamismul trezesc amândouă identitatea statelor locale și legitimează un grad neobișnuit de înalt de interpretare a securității".105 Pericolul terorist care în ultimele luni106 s-a resimțit tot mai frecvent pe continentul european, dar și pe întregul mapamond, constituie un argument în plus prin prisma imperativității regândirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
astfel un element de unificare a arabilor într-o națiune și un stat, unice.238 Caracteristic pentru toate statele musulmane este faptul că acestea acorda o extrem de mare importanță islamului perceput că ideologie politică, în virtutea căruia cei mai mulți lideri arabi își legitimează puterea; realitatea a demonstrat că atunci când le este amenințată existența, musulmanii (și ceea ce se numeste "alternativă islamică") devin invariabil radicali, erijându-se într-un gen de partid al carui scop este să înlocuiască regimul respectiv, fără a fi doar un
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
față de perpetuarea sistemului de valori specific, preluat și respectat de-a lungul secolelor, fiind perceput ca un pericol de distrugere a identității naționale. La nivelul întregii comunități musulmane sunt din ce in ce mai evidente încercările de delimitare a terorismului de ceea ce reprezintă rezistență legitimă armata și de luptă pentru obținerea dreptului de autodeterminare al popoarelor; se remarcă faptul că pozițiile unor țări arabe sunt strict legate de situația lor internă, de relațiile regionale și internaționale. În ultimii ani, am asistat în Orientul Mijlociu la derularea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de momentul de tranziție interioară de la israelitate la iudaitate, realizată prin intermediul asocierii sub numele de sionism religios "a ideii divine și sentimentului național".265 Noțiunii juridice de stat al Israelului i se substituie conceptul biblic de pământ al Israelului care "legitimă ocuparea teritoriilor în numele pactului dintre Dumnezeu și Poporul ales", procesul identitar de iudaizare, dezvoltat în paralel cu procesul de islamizare, justificând atât starea conflictuală, ca stare arhetipala existența între cele două comunități, cât și sacrificiul uman pe care acesta îl
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
apreciază că interesele naționale prea puternice ale unor state membre au revelat o Uniune politică incoerenta, măcinată de frecvențe blocaje interne ale acțiunii politice unitare, toate acestea, la care se adaugă limbajul diplomatic rece al comunicatelor de presă, nu o legitimează în acest conflict intractabil. Vorbind despre rolul instituțional al Uniunii Europene, în mesajul adresat la Strasbourg 1122, Prof. Jerzy Buzek, ex-Președintele Parlamentului European, aprecia că UE dorește să devină "un actor important în această regiune 1123 și nu doar un
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Accesat: 17 decembrie 2010. 978 A se vedea în acest sens Quartet Joint Statement, Press Conference (Madrid) - Press Release, http://domino.un.org/unispal.nsf/0/4808d2e68a33b35385256b970062deaf?Open Document. Accesat: 28 iulie 2010. 979 De altfel, acest plan va fi legitimat prin adoptarea Rezoluției ONU 1397 (12 martie 2002). Textul rezoluției se poate vizualiza la http://www.mfa.gov.il/MFA/Peace%20Process/ Guide%20to%20the%20 Peace%20Process/UN%20 Security%20Council%20Resolution% 201397. Accesat: 20 decembrie 2010. 980 A
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
angajată, „mereu în campanie pentru viitor”. Reacție salutară, chiar dacă, în cazul său, „ruptura” se baza, în plan epic, pe o tehnică narativă nefrecventată de romanul de tip tradițional. Fapt e că obsesia „înaintașilor” și a unei „istorii” în stare să legitimeze și să motiveze, la un moment dat, biografii și destine, se instituie ca o supratemă distinctivă a romanelor sale. Personajele de prim-plan presimt, de altfel, că faptele și gesturile lor nu își pot recâștiga sensul, coerența în afara unui trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
individualității și al mărturisirii. Persoana Întâi e, În fond, un simbol al universului, locul În care Începe și sfârșește ceea ce omul nu poate cunoaște. Prin urmare, un discurs centrat tocmai asupra persoanei Întâi este un discurs asupra universului Întreg. El legitimează, astfel, orice pretenție a acestuia de a ocupa un loc privilegiat Între simbolurile culturale ale lumii. Mai mult decât atât, fiind un apanaj al eului, autoportretul pare forma cea mai legitimă dintre toate cele produse de imaginația scriitoricească. Nici descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]