122,821 matches
-
Vandervelde... Dar, revenind la ceea ce-i scria Marana lui Cavedagna, cerându-i să-l pună în contact cu scriitorul inaccesibil, ar fi fost vorba să-i propună, ca fundal pentru episoadele culminante ale viitorului său roman, Într-o rețea de linii ce se leagă, o insulă în Oceanul Indian, „care se detașează cu plajele ei de culoarea argilei pe întinderea de cobalt“. Propunerea era făcută în numele unei întreprinderi milaneze de investiții imobiliare, în vederea lansării unei oferte de parcelare a insulei, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
găsi ultima ascunzătoare a lui Ermes Marana, ca să-i smulgi adevărul, sau măcar să obții de la el urmarea romanelor întrerupte. În același timp, ai vrea să-l întrebi pe Cavedagna dacă îți poate da să citești imediat Într-o rețea de linii ce se leagă de pseudo(sau autenticul?) Flannery, care ar putea fi chiar același lucru cu Privește în jos unde umbrele se îndesesc al autenticului (sau pseudo?) Vandervelde. Abia aștepți să alergi la cafenea, unde ai întâlnire cu Ludmila, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în comun cu cititoarele întâlnite în lumea traducătorului mitoman. Ultimele două dorințe sunt ușor de realizat și nu se exclud una pe alta. La cafenea, așteptând-o pe Ludmila, începi să citești cartea trimisă de Marana. Într-o rețea de linii ce se leagă Prima senzație pe care ar trebui s-o transmită această carte e ceea ce simt eu când aud telefonul sunând; spun ar trebui, căci mă îndoiesc că vorbele scrise pot da o asemenea idee, chiar și parțială. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
succes al lui Silas Flannery“; asta explică asemănarea, dat fiind că seria de romane ale lui Flannery se prezintă într-o formă grafică specifică. Dar nu e numai forma grafică: titlul ce tronează pe supracopertă este Într-o rețea de linii ce... Sunt două copii ale aceleiași cărți! Nu te așteptai la asta. Asta e într-adevăr straniu! Nu mi-aș fi închipuit niciodată că Ludmila îl avea deja... Irnerio nici n-o atinge. — Asta nu e a Ludmilei. Cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel, până la un anume punct. Manșeta „Ultimul succes al lui Silas Flannery“ acoperă ultimul cuvânt al titlului. Ar fi de ajuns s-o ridici ca să-ți dai seama că acest volum nu se intitulează, ca celălalt, Într-o rețea de linii ce se leagă, ci Într-o rețea de linii ce se intersectează.) Într-o rețea de linii ce se intersectează Oglindire, reflectare: orice activitate mentală mă trimite la oglinzi. După Plotin, sufletul e o oglindă ce creează lucrurile materiale, reflectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui Silas Flannery“ acoperă ultimul cuvânt al titlului. Ar fi de ajuns s-o ridici ca să-ți dai seama că acest volum nu se intitulează, ca celălalt, Într-o rețea de linii ce se leagă, ci Într-o rețea de linii ce se intersectează.) Într-o rețea de linii ce se intersectează Oglindire, reflectare: orice activitate mentală mă trimite la oglinzi. După Plotin, sufletul e o oglindă ce creează lucrurile materiale, reflectând ideile rațiunii superioare. Poate de aceea eu, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ar fi de ajuns s-o ridici ca să-ți dai seama că acest volum nu se intitulează, ca celălalt, Într-o rețea de linii ce se leagă, ci Într-o rețea de linii ce se intersectează.) Într-o rețea de linii ce se intersectează Oglindire, reflectare: orice activitate mentală mă trimite la oglinzi. După Plotin, sufletul e o oglindă ce creează lucrurile materiale, reflectând ideile rațiunii superioare. Poate de aceea eu, pentru a gândi, am nevoie de oglinzi: nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt în același timp un om care gândește și un om de afaceri, plus un colecționar de aparate optice.) De cum îmi apropii ochiul de un caleidoscop simt că mintea mea, urmând adunarea și combinarea de fragmente eterogene de culori și linii în figuri regulate, găsește imediat procedeul de urmat: dezvăluirea peremptorie și labilă a unei construcții riguroase, care se desface la cea mai mică bătaie a unghiei pe pereții tubului, pentru a fi înlocuită de o alta, în care aceleași elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lentilă, apoi s-au privit unii pe alții, mi-au mulțumit și au plecat A venit să mă vadă un Cititor, ca să-mi supună o problemă ce-l preocupă: a găsit două exemplare din cartea mea, Într-o rețea de linii ce etc., cu coperți identice, dar conținând două romane diferite. Unul e povestea unui profesor care nu suportă țârâitul telefonului, celălalt e povestea unui miliardar care colecționează caleidoscoape. Din păcate, nu-mi putea povesti mai mult, nici nu-mi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care se afla pe masă și i l-am dat, după ce l-am pus într-un plic, ca să nu fie tentat să-l răsfoiască și să-și dea imediat seama că nu avea nimic comun cu Într-o rețea de linii ce se intersectează și nici cu vreun alt roman al meu, apocrif sau autentic. — Știam că circulă false scrieri Flannery - a spus Cititorul - și eram convins că măcar unul din cele două era fals. Dar ce-mi puteți spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și acum fac cerc în jurul gropii deschise. În mijlocul lor își taie drum un tânăr cu gâtul lung, în cap cu o pălărie de paie ruptă, cu trăsături ca ale multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă strălucește o lamă de cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dai seama că toți ceilalți călători s-au întors către tine cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Franziska ne-am vedea mai des ar implica o relație între noi, definită cumva, eventual în vederea unei căsătorii, sau măcar în a ne considera ca o pereche, presupunând o legătură ce s-ar extinde la respectivele familii, rude în linie ascendentă și descendentă, la frați, veri; o legătură între ambianțele în care trăim, cu implicații în sfera veniturilor și a bunurilor patrimoniale; o dată dispărute, prin urmare, toate aceste condiționări, care amenință pe tăcute dialogurile noastre, făcându-le să nu dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele de referință. Iată că pe-linia dintre mine și Franziska se profilează niște umbre: sunt niște bărbați îmbrăcați în paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
explic senzația avută că mersesem mai departe ca alte dăți, făcând să dispară lumea ce mă-nconjura. Dar, spuneți-mi, nu voi susțineați că totul trebuie sporit, intensificat, multiplicat? — Ei și? Nu e nici o contradicție... totul intră în logica previziunilor... Linia de evoluție pleacă din nou de la zero... Chiar și tu îți dăduseși seama că situația ajunsese la un punct mort, se deteriora... Nu rămânea decât să secundăm acest proces... În mod potențial, ceea ce poate figura ca pasiv pe termen scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prezbit și citește cu glas tare: „Dacă într-o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii pe frunte. - Da - spune -, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii pe frunte. - Da - spune -, pot să jur că am citit un roman care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul al șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul al optulea.................................................................................168 Pe covorul de frunze luminate de lună...........................................................195 Capitolul al nouălea.................................................................................205 În jurul unei gropi goale.............................................................................215 Capitolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul al șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul al optulea.................................................................................168 Pe covorul de frunze luminate de lună...........................................................195 Capitolul al nouălea.................................................................................205 În jurul unei gropi goale.............................................................................215 Capitolul al zecelea..................................................................................227 Ce poveste își așteaptă finalul?...................................................................236 Capitolul al unsprezecelea...........................................................................244 Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
soarele începu să se ridice deasupra câmpiilor și, timp de câteva minute, întreaga lume fu învăluită într-o lumină galben-aurie - kopje-urile, coroanele copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că atârnă la linia orizontului, apoi se eliberă și pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să protestez, mă pregăteam să mut mobila și celelalte catrafuse, să mă pun și eu în acord cu ritmurile universului, să-mi curgă fluidele cum se cade prin organism. Dar nu, de data asta, Carina n-avea trepidații pricinuite de liniile, intersecțiile de unde, de mișcările tectonice sau de perturbările atmosferice, de scăderile de presiune și de evoluția astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile de tramvai și de troleu, asta înseamnă că mai bine aș fi crescut într-o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]