8,611 matches
-
purtat de reverii sterile În loc să acționezi. Opoziție sau careu Dispoziție: Similară cu cea În conjuncție, cu un strop de exaltare În plus. Individul se poate simți Învestit cu o misiune sacră, sau poate avea impresia că se află pe calea mântuirii. Simțindu-se purtătorul unei cunoașteri ineabile, poate avea mari dificultăți de comunicare. Orb față de tot ce e legat de propria persoană și de obiectivele sale, refuză să asculte și cel mai mic sfat. Un alt inconvenient este acela că are
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
iluziilor, unde se află Cerberul, Furiile și morții fără mormânt. După aceea, urmează Infernul propriu-zis: este un loc al ispășirii păcatelor, dar În scopul unei evoluții ulterioare, și nu al pedepsirii. Individul trebuie Într-un fel să se străduiască pentru mântuirea sa. Tartarul este dincolo de Infern. Aici se găsește palatul lui Pluto. Este un Infern mai „snob”: aici nu sălășluiesc decât VIP-urile Olimpului, precum Titanii. După ce străbate aceste trei etape inițiatice, sufletul mortului va ajunge În Câmpiile Elizee. Suntem destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
din fostul județ Tutova în condiții grafice excelente. Revista, așa cum s-a prezentat și cum își propune să se prezinte din nou publicului cititor, tratează subiecte din universul teologic, capitole și subcapitole din: eclasiologie (doctrina despre biserică), soteriologie (doctrina despre mântuire), eshatologie (doctrina despre sfârșitul lumii), morala creștină, datini și obiceiuri la români, arheologie biblică etc. Așadar, această revistă, pe care ne place s-o intitulăm „Flacăra 396 ortodocsiei” , în țara berladnicilor are nevoie de sprijinul moral și material al tuturor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sentimentele de iubire și adâncă venerație față de mamă.” „O mamă, dulce mamă, din negura de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” Spun alte versuri: „O mamelor, în mâinile voastre, mai mult ca în oricare altele, este mântuirea lumii.” - spune un alt gânditor. Am în față și situația căminelor de orfani înai nte de 1989, dar și cea de după 1989 cu instituția... asistenț ilor maternali... Iată și cea de a treia ipostază oferită de o pa rte a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
contrastul între brutalitatea lor și trăirea lor rece fără participare emoțională, cu o detașare bizară și în același timp sugestivă pentru schizofrenie. 9 Ar fi cazul să ne întrebăm asupra enigmaticului și bizarului Selivanov întemeietorul sectei "scopiților" care propăvăduiau găsirea mântuirii prin castrare. Scoși în afara legii și urmăriți de poliția țaristă o parte și-au găsit refugiu și în Iași, pe strada Sărăriei... nici o prevedere: furturi absurde și inutile, tâlhărie asupra unui trecător, scandal aparent nemotivat într-un local public, fugi
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia cultul datorat?». Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se înfigă sub unghiile degetelor de la mâini
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
datoria de a cinsti pe zei, cei ce conduc toate. De aceea vă sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în timpurile de pe urmă pentru mântuirea noastră și spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului; iar acestor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc acestora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
VII, p. 532. footnote>. Celor care îl sfătuiau pe fericitul Gordie să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: „«Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire». (Rom. 10, 10)”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 531. footnote>. Celor care îl jeleau, Gordie le spunea cuvintele Domnului: „«Nu mă plângeți pe mine (Lc. 23, 28), ci plângeți pe dușmanii lui Dumnezeu, care îndrăznesc unele ca
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
taina pe care o trăiesc martirii, căci nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei (Gal. 2, 20). În lumina sa, martiriul dobândește un sens nou: este urmarea deplină a lui Hristos, participarea desăvârșită la mărturisirea Sa și la mântuire. Îngerii îi priveghează și Duhul Domnului e alături de ei și lucrează în ei. Din moment ce Hristos suferă în martir, acesta din urmă participă la patimile lui Hristos. El, Care suferea în ei, împlinea mari minuni. Astfel, martiriul este un gest de
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
cultivat ulterior în Memoriile lui Hadrian și în Piatra filozofală ieșise la suprafață aici. Dar prezen tarea a ceea ce ea numise senzualismul lui Pindar, indiferent cât de religios sau ritualistic, este mai puțin convingătoare decât evaluarea ei sumbră a posibilității mântuirii. ANDRÉ GIDE (1869-1951) a fost un scriitor francez prolific, care a abordat toate formele literare și a câștigat în cele din urmă Premiul Nobel pentru Literatură. Stilul lui a fost clasic și maiestuos. Simțându-se prins în capcana mediului lui protestant
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de la schemele de compoziție specifice romanului polițist, care se desfășoară într-o mănăstire din Nordul Italiei, în secolul al XIV-lea, se glisează cu ușurință către alte coduri hermeneutice. Unul ar fi cel filozofic (problema culpei, a crimei și a mântuirii), altul cultural (care include și numeroasele citate în limba latină, dar de multe ori parodiază fie Biblia, fie diferite opere ori motive specifice unor autori celebri 348, dar și unul pe care exegeții îl numesc semiotic și care "utilizează misterul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aflăm, cel puțin la început, că ar fi o măicuță ce-și ispășește penintența scriind această "cronică". Sora Teodora e, retoric, autoarea unor rânduri de genul " Fiecare își are aici, în mănăstire, penitența ei, felul ei de a-și dobândi mântuirea veșnică. Mie mi-a fost dată aceasta de a scrie povești: e grea, foarte grea. Afară e vreme însorită de vară, din vale îmi vine zvon de glasuri și plescăit de apă; chilia mea e sus, și de la ferestruie văd
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu ajunge, așa că ai grijă să-ți ajungă ție"353. Sunt dimensiunile jertfei, considerat aspectul cel mai important în concepția creștină, pentru că are drept model însăși jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, jertfirea de sine apare ca o condiție pentru mântuire: "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui" (Matei, 5, 7). Milostiv se dovedește, de asemenea, Alioșa baptistul. Numai că, în ochii lui Ivan Denisovici, spiritul de sacrificiu dus la extrem nu este de admirat: "Nepriceput băiatul, sare în ajutorul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
suficient întrebărilor sale esențiale despre propria soartă din viața de dincolo. Voiau să-i arate cum, dând o formă determinată vieții sale morale, ar putea să-și asigure viața pe lumea cealaltă, mai precis, cum ar putea să-și afle mântuirea proprie (veșnică), sotería. Cultele misterelor orientale au putut să-și înceapă marșul lor cuceritor prin țările lumii clasice numai atunci când elenizarea Orientului, ca urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare (336-323 a.Chr.), le-a oferit posibilitatea. Inițial, păreau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
misticul lui Attis, iar un sacerdot anunța vestea cea bună celor inițiați: Mângâiați-vă, o misticilor, căci zeului i-a fost dată eliberarea! Tot astfel și nouă, după pătimire ni se va oferi izbăvirea. În aceste cuvinte întâlnim promisiunea unei mântuiri, temă de altfel decisivă pentru aderarea la un cult ale cărui caracteristici orgiastice nu erau total străine unui grec, dacă ținem cont de procedeele de odinioară prin care fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
porunca lui Apollo îl ucide; descrierea acestui fapt este motivul central al imaginii de cult a lui Mithra și era reprezentată în toate mithreele. Sângele taurului era stropit asupra acoliților lui Mithra care astfel erau inițiați și obțineau dreptul la mântuire. Aspirantul se pregătea pentru acțiunea misterului prin diferite probe de curaj și de abluțiuni, după ce a fost primit trecea prin cele șapte grade de inițiere până la a deveni discipolul desăvârșit al lui Mithra. Așa cum Mithra a fost condus spre ceruri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care se simțeau dezgustați de viața trăită până atunci. Unele caracteristici ale cultelor misterelor ne vorbesc despre existența unei dorințe profunde de răscumpărare a omenirii din acel timp, care trebuie să-și fi plecat auzul atunci când i s-a oferit mântuirea veșnică din partea unui Mântuitor care, despuiat de orice măreție pământească, era superior din acest motiv oricărui salvator imaginat sau predicat de religiile antice și care putea să ofere chiar și o izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un stat în care legea nu s-ar mai aplica prin constrângere, ci ca urmare a unei raționalități individuale. Astfel, Biserica tindea să demitizeze statul ca pe o realitate de contingență, ce trebuia privită și depășită în vederea scopului ultim (al mântuirii). Această idealizare nu anula ideea inițială potrivit căreia creștinii nu ar fi avut conștiința de a fi inserați politic în Imperiu, cu atât mai mult cu cât intenția de a se înstrăina de Roma era absentă anterior anului 70. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra ciclului anotimpurilor, în raport cu parcursul soarelui și al vegetației, devine în mod clar expresia misterului destinului uman. Adeziunea la cultul misterelor era prezentată celui credincios, de către ierarhii acestui cult, ca o garanție de mântuire ce se putea dobândi doar prin anumite rituri, ce tindeau spre asimilarea celui inițiat cu zeul însuși. Fascinația exercitată asupra maselor populare de mărturia primilor creștini, nu a scăpat atenției ierarhiei acestor culte care au căutat să prezinte adepților lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luptă pentru Israel. Ideea de război sfânt, prefigurare a judecării popoarelor la sfârșitul lumii, provine din concepția monoteistă israelită, potrivit căreia Dumnezeu trebuie să se îngrijească de toate: un război purtat în favoarea și cu ajutorul lui Jahve. Prima parte a istoriei mântuirii se dezvoltă lent, cu o dinamică destul de vizibilă în care, Dumnezeu, deși acționează în istorie, nu înlătură condiționările situațiilor socio-culturale care puteau să aibă o anumită influență asupra vieții poporului său. Dacă, pe de o parte, se preamărește îndrăzneala semiților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ideilor antiromane, de factură iudaică extremistă care puteau persista chiar și printre cei convertiți la creștinism. Noul Testament produce o răsturnare completă a valorilor virtuților tradiționale, care nu aveau ca obiect precis vreo structură bine determinată ci individul însuși, a cărui mântuire se afla la baza construirii Împărăției și a incidenței omului nou în societate. Legea talionului antico-testamentară, care prescria împotrivirea la violență prin violență, este acum depășită de legea iubirii: mesajul păcii nu se poate răspândi decât prin pace. Violența își
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celei a iubirii. În versetul următor: Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? - manifestă toată libera conștiinciozitate a lui Isus, despre planul de mântuire al lui Dumnezeu. Lui Cristos nu-i sunt necesare legiunile pentru a-și manifesta Adevărul, fiind Adevărul întrupat. Când Isus își afirmă propria persoană: Eu sunt!, dușmanii săi cad la pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (lui Dumnezeu) (Rom 13, 12); le atribuie simbolul virtuților teologale: Iar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire (1Tes 5, 8), și cel al virtuților morale: Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efes 6, 14-17). Platoșa, destinată să protejeze pieptul și spatele soldatului, a fost aleasă de Apostol pentru a simboliza credința și dragostea care apără inima creștinului de orice afecțiune păcătoasă; coiful, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în mentalitatea păgânilor și cea în viziunea creștinilor care o vedeau ca pe o luptă orientată spre proclamarea și victoria Evangheliei, cu ajutorul armelor păcii și ale unei armate nesângeroase. Bătălia păcii, strict unită idealului de dreptate, se inserează în dinamica mântuirii. Reluând limbajul militar paulin, autorul îi confirmă acestuia valoarea pozitivă, total diferită de cum era percepută la păgâni, distingând modul sonor și războinic de a trăi al acestora, de cel simplu și pașnic al creștinilor. Aceștia din urmă, după cum citim în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]