8,009 matches
-
ca marea / Mă risipesc și m-adun! al cincilea și al șaselea intrînd, al șaptelea cu copil de mînă, unul lîngă femeie, mergem cu toții spre ordine cu doi agenți de pază, cei doi țigănuși care dormeau ilicit scad din efectiv, masca mea de călător sancționată așa, în treacăt, s-a cerut bilet, tot în treacăt fluturat spre vigilenți, omenesc este ce se ascunde după bucățele de carton, de aceea este grea mîntuirea, de aceea îți vine drag Mîntuitorul! INTERVENȚIE ÎN TEXT
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
spaimă, vai văi lumini în jos! perete de moment trenul de alături răstoarnă păianjenul liniilor lui de spațiu, Ruginoasa zbîrnîie în loc, cum te pui cu el, ești tu om, informație în hiperspațiu, marfă zădărnicită de comerț? pretinzi să stai cu masca recalculată în întîrziere mod artistic feroviar, numele lui acceleratul trecut pe alături, vagoane de măsurat calea autentice în alunecare, după steaua magilor fixă, ca în ceferism, egolatria pregătită de Siret pe panta văii, luminile zeci de kilometri versanți pe decinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cadre didactice contribuie foarte mult la acest lucru. Unii transformă ziua numelui, de exemplu, într-o mare sărbătoare. Se pune întrebarea: de ce aceste întâlniri trebuie să îmbrace o haină religioasă? Dacă nu ar fi permise astfel de sărbători sub o mască religioasă, s-ar explica și acest lucru. Dar, din moment ce sunt permise, această explicație este nejustificată. Alteori, sub masca petrecerilor se ascunde sentimentul religios. Mulți justifică prin nevoia de petrecere, de destindere. Dar de ce mai are loc și slujba religioasă și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Se pune întrebarea: de ce aceste întâlniri trebuie să îmbrace o haină religioasă? Dacă nu ar fi permise astfel de sărbători sub o mască religioasă, s-ar explica și acest lucru. Dar, din moment ce sunt permise, această explicație este nejustificată. Alteori, sub masca petrecerilor se ascunde sentimentul religios. Mulți justifică prin nevoia de petrecere, de destindere. Dar de ce mai are loc și slujba religioasă și apoi discuțiile ce urmează...? Se cunosc cazuri când slujbele religioase sunt frecventate de studenți și chiar de cadrele
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fi plăcut să-i știu aspirațiile, frământările, suișurile și coborâșurile, hobiurile, gusturile, slăbiciunile, unele scene amuzante din viață etc., pentru a-i face un portret ca om și coleg. Atât cât am reușit să-l cunosc, aș spune că sub masca unui om sobru, distant, deosebit de exigent, care se ia uneori poate prea tare în serios, se ascunde un om blând, cald, mânat de cele mai bune intenții, pe care te poți bizui, care acceptă opinia celuilalt fără să fie deranjat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
inamicului, nu se găsea la locul său. Lopățica era cu coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe jos. Chipiul îi venea peste ochelari și transpirația de pe ochelari îi venea peste ochi. De usturime ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să facem puțină "tactică de infanterie", Floricel oferea un spectacol pe cinste. Încălțat în niște cizme de cauciuc lungi, făcute armonie spre între picioare, pentru că el era mai mic decît standardele militare, cu mănuși pînă la umăr, tot armonie, cu masca trasă și transpirată mai ales pe lentile înspre interior, cu un furtun ca de aspirator vechi și cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
armonie spre între picioare, pentru că el era mai mic decît standardele militare, cu mănuși pînă la umăr, tot armonie, cu masca trasă și transpirată mai ales pe lentile înspre interior, cu un furtun ca de aspirator vechi și cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fîntînă, pas alergător, adunaa...rea!" Alerg la fîntînă. Aud: "la loc comanda!" și mă întorc. Apoi din nou "la fîntînă...." și iar "la loc comanda!" Uită de pauză și se ține de capul meu. Deodată îmi comandă să-mi pun masca pe figură. O pun și calvarul devine și mai urît. Colegii mei rîd la început. Apoi sînt revoltați și nu mai gustă gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
niciodată. Dar dacă așteptăm doi ani? Ei, atunci... poate. Cei doi soți țin pe rînd cutia în mînă și ochii le lucesc de fericire, de bucuria începutului unei aventuri. Ramón a făcut și o ascunzătoare pentru cutie. Un fel de mască la un fel de taburet, de fapt cu un fund dublu. Erau destul de tineri și viața le sta în față. Aveau timp să aștepte și să viseze. Începînd din acea zi, Ramón lucra cu o înverșunare pe care doar credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
morile Gălății.” - Auzi colo! „Să sloboază apa pe ascuns ziua sau noaptea.” Parcă ar fi fost țara în pradă, mărite Spirit, nu alta!Am mai spus noi doar că și călugării sunt oameni...Si deci au aceleași purtări, dar sub masca cucerniciei... - Mărite Spirit, te rog să mă ierți, dar sunt nevoit să-ți amintesc despre o nouă gâlceavă între sfințiile lor egumenii Cetățuii - de astă dată - și ai Balicăi și Sfintei Vineri. - Despre ce zavistie vorbești, dragule? - Despre cea din vremea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
an să-i viziteze, iar cînd plecau luau cu ele copiii. Indigenii, disperați că își pierdeau urmașii, au obținut de la katchina ca ele să rămînă în lumea de dincolo, făgăduindu-le în schimb să le reprezinte în fiecare an cu ajutorul măștilor și dansurilor. Așadar, copiii nu sînt excluși de la misterul acestor katchina în primul rînd pentru a fi intimidați. Aș spune cu dragă inimă că sînt excluși din motivul invers : deoarece ei sînt katchina. Sînt ținuți în afara mistificării pentru că ei reprezintă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
intimidați. Aș spune cu dragă inimă că sînt excluși din motivul invers : deoarece ei sînt katchina. Sînt ținuți în afara mistificării pentru că ei reprezintă realitatea cu care mistificarea constituie un fel de compromis. Locul lor e în altă parte : nu cu măștile și cu cei vii, ci cu zeii și cu morții ; cu zeii care sînt morții. Iar morții sînt copiii. Credem că această interpretare poate fi extinsă la toate riturile de inițiere și chiar la toate prilejurile cu care societatea se
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
celui menit să-i succeadă. Răpit de duhul protector, acesta din urmă dispărea atunci în cer. În reali tate, rămînea mai mult sau mai puțin timp ascuns în păduri înainte să reapară în public, învestit cu noile sale puteri. Căci măștile simple sau articulate reprezentînd diferitele feluri de duhuri, pe care numai sculptorii aveau dreptul și talentul să le confecționeze, erau niște entități redutabile. Potrivit mărturiei unui indian cu știință de carte, datînd de la începutul secolului XX, masca unui astfel de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sale puteri. Căci măștile simple sau articulate reprezentînd diferitele feluri de duhuri, pe care numai sculptorii aveau dreptul și talentul să le confecționeze, erau niște entități redutabile. Potrivit mărturiei unui indian cu știință de carte, datînd de la începutul secolului XX, masca unui astfel de protector supranatural, denumit Vorbe-Clocotitoare, „avea un trup ca de cîine. Șeful tribului n-o purta pe față sau pe cap, fiindcă masca avea corpul ei, și era socotită un obiect foarte de temut. Era tare greu să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
entități redutabile. Potrivit mărturiei unui indian cu știință de carte, datînd de la începutul secolului XX, masca unui astfel de protector supranatural, denumit Vorbe-Clocotitoare, „avea un trup ca de cîine. Șeful tribului n-o purta pe față sau pe cap, fiindcă masca avea corpul ei, și era socotită un obiect foarte de temut. Era tare greu să-i faci fluierul să răsune, acum nimeni nu mai știe cum. Nu suflai cu gura, ci apăsai cu degetul pe un loc care era însemnat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
anumit punct, și crede) că este vizitat de protectorul său supranatural, îl smulge din corpul lui și îl aruncă cu violență în cel al novicelui întins sub o rogojină, în timp ce sună fluierul, emblemă sonoră a duhului respectiv, pînă la confecționarea măștilor articulate și a automatelor, care ar manifesta prezența și comportamentul duhurilor, și, în fine, la montarea marilor spectacole, precum cele care au fost descrise de ultimii martori. Emoția estetică resimțită în fața unui spectacol reușit validează retrospectiv cre dința în originea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tot mai multor redactori, fiecare cu specificul său; dar, În spatele stilurilor stă, mereu, același om. Care a urmărit un singur lucru: a disipa, pe orice cale, dragostea față de Natură, bazată pe cunoaștere (a acesteia). De fiecare dată am purtat o mască; dar Îndărătul ei e, mereu, grupul de inițiale CVZ. În cele din urmă (ce poți cere la o majoritate obsedată de „melodia preferată/dedicată“ și atât?), prezența mea la Radio s’a Încheiat: eram prea dur. Dar făcusem din Radio
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a Însemnat America pentru coloniștii și proscrișii unei Europe absolutiste. Dar cine s’o facă? Animalele, plantele? De nevoie mai iuți de picior, animalele Își găseau scăparea În ele Însele, evoluând și astfel luând-o de la capăt sub o nouă mască, care le oferea o libertate de moment, până la demascare. Așa au parcurs repede drumul de la ancestrala plantă- animal, Euglena, până mai-mai să ajungă pești. De altfel uscatul, complet steril, le-ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei prevalează, cu consecința degradării stâncii, Întru formarea unui sol primordial și sărac. Sărac, dar tentant pentru sclav, alga, care s’a grăbit să evadeze; ca și În ocean animalele, alga a evadat În ea Însăși, acoperindu-se cu o mască: devenise mușchi. Ce era să facă bietul stăpân, ciuperca, decât să se mulțumească cu resturile - substanța reducătoare, ca și cu părțile moarte ale fostului sclav devenind, Încetul cu Încetul ciuperca de astăzi. Ura! Libertate! Dar, năravul din născare leac nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
farmece: antocianii pot deveni albaștri, funcție de pH. doar când omul s’a folosit de câine spre a hăitui, de șoim ori ghepard spre a captura vânatul, ori de cormoran - precum chinezii - un pește. Moment În care omul Își dă jos masca, dezvăluind incorectitudinea. Dar s’o lăsăm oleacă. Tot biotehnologie e agricultura, care a Înlocuit de la o vreme culesul, În rând cu popândăul. Aparent, omul are acum mâinile curate. În realitate Însă... Prin Însăși faptul de a folosi unelte, prelungiri ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subiectul, un fel de a-i pune o pilă, căci grea viață duce acum, de când cântecul păsărelelor e acoperit de strigătul ucigaș al gaterelor. Doar că azi am să fiu mai dur, căci o iubesc mult. Și-mi iau o mască umană. Căci numai așa pot umbla cu căciula’n mână pe la casele mari ale Europei, doar-doar o pica ceva, Întotdeauna condiționat la greu, În loc să valorific ceea ce capăt pe gratis zi de zi. Adică porția de Soare pe care pisica știe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lipsa lui), inundațiile și seceta, alunecările de teren, ca să amintesc doar câteva pe care societatea, iar nu aceia, trebuie să le remedieze. Iar costul reparației e Întotdeauna mai mare decât câștigul care a provocat-o. Într’un cuvânt, și lepăd masca umană, zona de joncțiune a ecosistemului cu sursa de energie primară Soarele -, adică pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie 2000
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de mâine? Nu neapărat ucigându-l - dar ajungeți și la asta, căci vă costă 50 de mii pe zi -, ci tolerându-i prezența, dar una „cumințită“, jugănit. Zgârâi urechi fine? Urăsc eufemismele, precum eutanasiere, respectiv sterilizare, căci ele sunt o mască pentru cruzimea voastră caracteristică: vói purtați războaie... Oricum ar fi, cine hotărăște asta? Voi, față de cei de “dedesubt”. Ce-ar fi dacă cineva de deasupra voastră - să zicem dumnezeu, deși eu, ca pisică, tot “dedesubtul” vostru, Îl am prea departe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de nu se chemau toate imperii - visând la ideea intrinsecă de unic - aveau aceleași aspirații, discutând de la egal la egal, În termenii suveranității naționale. Ăsta era progresul, negentropia menită a compensa entropia fragmentării, mai bine zis a multiplicării imperiale sub masca națiunii. Pentru o vreme Însă, căci: Entropizarea continuă, rozând principiul națiunii suverane. Fragmentând statul național În favoarea altui principiu: suveranitatea etnică, prin care apar noi state În ONU: din Cehoslovacia două, din Jugoslavia cinci până la Daton. Iar uneori se sare și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]