6,868 matches
-
stai așa. Deschid repede ochii. Pimm’s. Shit. I-am promis lui Connor că stau cu el la stand, nu ? Mă uit la ceas și-mi dau seama că am Întârziat deja zece minute. Of, la naiba. Nu-i de mirare că e atât de ofticat. Mă scuz iute față de Phillip și Katie, apoi mă grăbesc cât pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a dreptul bulversată. Mă simt Înfiorător. N-am știut niciodată că ai... asemenea sentimente vizavi de mine. — Dar nu am ! — Acum Îmi dau seama foarte bine ! M-am fâțâit pe aici prin fața ta, pe jumătate dezbrăcată, așa că nu-i de mirare că te-ai simțit frustrată ! — Nu m-am simțit deloc frustrată ! zic iute. Lissy, nu sunt lesbiană. — Bisexuală, atunci. Sau „poli-orientată“. Spune-i cum vrei. Nu sunt nici bisexuală ! Sau poli-cum vrei tu. — Emma, te rog ! Mă prinde repede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe unde m-am dus, s-a uitat cu atenție la tot ce făceam, voia să intre În viața mea ! Adu-ți aminte doar cum a venit și și-a băgat nasul la mine În dormitor. Nu-i deloc de mirare că a fost atât de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încântat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurându-mă din priviri. Ești OK? Da, sunt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer când spune asta. Pe bune acum. Ce crede ? Că am să intru la el În birou și-am să-i plâng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ai mai fost cu vre-o fată În viața ta de tocilar? Da, cu câteva! Și ai văzut tu la ele ... așa ceva? Da! Ai văzut doar sau ai mers și mai departe? Da, am mers! Fata Îl privi cu o mirare nedisimulată, apoi spuse: Să știi că nu te cred, te lauzi, așa faceți toți. Și ce mai crezi despre mine? Mai cred că În astfel de situații oferi plăcere și voluptate, mai spuse băiatul, nici el nu știa de unde-i
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era o studentă, așa cum avea să afle mai târziu, aceasta se grăbi săi facă un semn cu mâna să se așeze și analizându-l din mers, Întrebă: Îți place muzica?! Pusese Întrebarea din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
le-am citit, așa este? Sincer, da! Atunci băiatul, care era seralist În anul doi la un liceu teoretic, a Început să vorbească liniștit despre cărțile prezentate În continuare și pe care le citise. În ochii fetei se citea oarece mirare și nu se putu abține să nu-l Întrebe cu o ușoară tentă filosofică: Ce părere ai despre viață, ce ceri și ce vei face În viitor? Nu mare lucru! Vreau să culeg elemente fundamentale despre aceasta, să fiu preocupat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fată atât de frumoasă Încât bietul băiat rămase siderat și decretă În prima secundă „este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o, inclusiv În filme străine!” Imediat coborî privirea, decent și cutremurat, timp În care fata realiză fără mirare Întregul efect produs asupra electricianului Înalt și bine făcut. Spuse foarte liniștită: Am vorbit cu domnul Roman, acesta este „aparatul fără de care aș putea muri”, sunt dependentă de cafea și dacă s-ar putea repara mai repede, v-aș mulțumi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
biroul șefului și acesta Îl „certă” pentru că termoplonjonul abia reparat se defectase și doamna de la contabilitate este ofensată și Îl cheamă imediat la ea. Băiatul și-a privit șeful și a surprins În ochii săi, Încă frumoși, aceeași expresie de mirare și interes, pe care nu o putea descifra, și-și punea o serie de Întrebări, așa cum și Nelu Roman se Întreba mirat: „Măi, să fie?!”. În birou fu Întâmpinat de G, nu-i plăcea să-i spună Gertrude, care plină
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vom trece Numere din zece-n zece, Câte un zero în spinare Toți vor trebui să care: 20 intră pe scenă De nimeni nu-i este jenă, 30 sare mânios: - De ce tu? Ia dă-te jos! 40 - nu-i de mirare, Care dintre noi e mare?! 50 - hei băieți, nu vă certați Că eu vin și voi plecați! 60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre’ să stau pe ea! 70 - ce zici tinere micuț? Dispari și-am să te
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
principilor și la felul în care el trebuie respectat. Regele Ludovic a pierdut, așadar, Lombardia pentru că n-a ținut seama de regulile urmate de alții care au cucerit provincii și care au vrut să le păstreze. Nu este nimic de mirare în aceasta, ci, dimpotrivă, lucrul este foarte obișnuit și firesc. Am discutat chiar despre aceasta, la Nantes, cu cardinalul de Rouen, atunci când ducele Valentino (căci așa i se spunea de obicei lui Cezar Borgia, fiul papei Alexandru) a pus stăpânire
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
toate lucrurile converg, prin urmare, întru mărirea voastră. Restul trebuie să-l faceți Domnia voastră. Dumnezeu nu vrea să facă totul, pentru a nu ne lua nouă libertatea acțiunii și partea de glorie care ni se cuvine. Și nu este de mirare că nici unul dintre italienii numiți mai sus nu a putut să facă ceea ce putem nădăjdui că va face ilustra voastră familie, după cum nu trebuie să ne mirăm că, în atâtea răstumări câte s-au petrecut în Italia și în atâtea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își privește subalternul cu o mirare care Încet se transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trec prin inimă ropot de ploi Cu ironice zâmbete calde Înveșmântate în negru puhoi Și lacrimi pierdute-n tornade Întrebările încep să coboare Dănțuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o ușă Dar se-nchide cu semnul mirări Braț la braț urmărim alb si negru Confruntare în tainic mister La răspântii urlând negrul se stinge Însă albul iubind se ridică la cer
Lupta nev?zut? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83244_a_84569]
-
să slujească în parohii? La fel, sau poate chiar mai rău. Când am intrat în sat, într-o mică piață, la umbră, un grup mare de femei în vârstă erau așezate pe aceeași bancă lungă, și toate mă priveau cu mirare, întrebându-se cine o fi domnul acesta cu pantaloni scurți, cu maieu, cu o pălărie mare cu boruri largi și cu rucsacul pe spate. Am simțit deodată atmosfera sătească unde oamenii se cunosc toți între ei și toți vor să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ude coafura când înoată, dacă o acoperă cu o cască...telefonică ?! 10. Câte carate să aibă prețioasa Piatră...a Craiului! 11. După doi ani de calificate antrenamente, n-a învățat a prinde șoareci, banala pisică...de mare ! 12. E de mirare că n-a murit! A tras în el sute de cartușe....de țigări ! 13. A muncit o viață! Acum locuiește confortabil într-o superbă casă...a scărilor ! 14. Metropola are zeci de cartiere; el continuă să caute, cartierul...general ! 15
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
la București a fost o procesiune și s-a făcut o slujbă cu moaștele Sf. Dumitru Basarabov 140, dar dacă ea a avut loc la sfârșitul lui septembrie, atunci când epidemia era deja stinsă în Capitală, ni se pare lucru de mirare! Poate atunci s-a săvârșit doar o ceremonie de mulțumire pentru slavarea orașului sau venerabilul autor, scriind la vârsta senectuții, a mai încurcat datele calendaristice, deoarece la București nu mai mureau 100-160 oameni pe zi la începutul lui octombrie 1831
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
scria Schiffer - "care, scăpând de holeră și fiind reconvalescenți, n-aveau de mâncare altceva decât mămăligă cu fasole, căci despre agoniseală nu poate fi atunci vorbă și ajutoarele au început să vie tocmai pe la finele epidemiei. Nu este dar de mirare dacă în scurtul timp de 21 zile, adică de la 14/26 iunie până la 4/16 iulie, când boala era în culmea ei, au murit până la 7 000 de indivizi". După ce descrie natura, simptomele și "decursul" holerei, doctorul Schiffer atestă că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aproape în întregime. Doar un număr redus de militari se sustrăseseră imunizărilor, cam 5-10% din efectiv. O situație specială exista la Divizia a V-a de Infanterie, unde vaccinarea se făcuse neconștiincios, datorită și delăsării comandantului; nu a fost de mirare că, după unele marșuri extenuante, au apărut aici câteva îmbolnăviri de holeră. După ce s-a ordonat un repaus de câteva zile și s-a procedat la o vaccinare generală, nu s-a mai ivit nici o suspiciune de holeră 575. De
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în aer hohotește o mirare, din nordul înghețat ne ajunge o lingoare, în verdele nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl hrănește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]