6,060 matches
-
preocupările zilnice ale poporului (să aibă recolte abundente, animale sănătoase, case curate etc) nu s-au șters de tot. Cultul lor a devenit secret, numele s-a transformat... Prin caracterul său, spiridușul poate fi comparat cu spiritul protector "genius" din mitologia romană, cu piticii Elf și Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial "lutin" de la francezi, cu omulețul "Brownie" din poveștile scoțiene, cu Leprechaun din mitologia irlandeză și cu duhul Domovoi din mitologia slavă. Legenda spune că spiridușilor le place
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
animale sănătoase, case curate etc) nu s-au șters de tot. Cultul lor a devenit secret, numele s-a transformat... Prin caracterul său, spiridușul poate fi comparat cu spiritul protector "genius" din mitologia romană, cu piticii Elf și Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial "lutin" de la francezi, cu omulețul "Brownie" din poveștile scoțiene, cu Leprechaun din mitologia irlandeză și cu duhul Domovoi din mitologia slavă. Legenda spune că spiridușilor le place să strângă aur, pe care îl păstrează într-
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
a transformat... Prin caracterul său, spiridușul poate fi comparat cu spiritul protector "genius" din mitologia romană, cu piticii Elf și Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial "lutin" de la francezi, cu omulețul "Brownie" din poveștile scoțiene, cu Leprechaun din mitologia irlandeză și cu duhul Domovoi din mitologia slavă. Legenda spune că spiridușilor le place să strângă aur, pe care îl păstrează într-o oală și îl ascund la capătul curcubeului. Dacă un om prinde un spiriduș, acesta trebuie să îi
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
fi comparat cu spiritul protector "genius" din mitologia romană, cu piticii Elf și Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial "lutin" de la francezi, cu omulețul "Brownie" din poveștile scoțiene, cu Leprechaun din mitologia irlandeză și cu duhul Domovoi din mitologia slavă. Legenda spune că spiridușilor le place să strângă aur, pe care îl păstrează într-o oală și îl ascund la capătul curcubeului. Dacă un om prinde un spiriduș, acesta trebuie să îi îndeplinească omului 3 dorințe înainte de a fi
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
Dacă un om prinde un spiriduș, acesta trebuie să îi îndeplinească omului 3 dorințe înainte de a fi eliberat. Tocmai pentru distincția realizată anterior, fiind amintite nume ale unor spirite similare din alte culturi, spiridușul trebuie delimitat ca o prezență specifică mitologiei românești. Astfel, spiridușul este clocit de un om și poate avea un posesor diferit de acela dacă este vândut unei alte persoane. El se naște dintr-un ou părăsit care a fost clocit la subsoară un timp determinat; în funcție de proveniența
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
formală (sonet, rondel, glosa ș.a.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natură obiectivata - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirica devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, si laudă obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). Parnasienii erau o grupare de poeți din Franța secolului
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
rare, podoabele de interior etc.). Parnasienii erau o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea ce și-a tras denumirea de la revista în care publicau, „Parnasul contemporan”, la rândul ei această purtând numele muntelui Parnas (casă Muzelor în mitologia greacă). Publicată între anii 1866 și 1876, a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle, Théodore de Banville , Sully Prudhomme, Paul Verlaine, François Coppée și José María de Heredia. Parnasienii erau de asemenea influențați de Théophile Gautier și de
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
le (în limba greacă veche "Γοργόνες"/"Gorgónes" sau "Γοργοῖ"/"Gorgoĩ", la singular "Γοργώ"/"Gorgố") erau în mitologia greacă creaturi feminine amenințătoare. Numele derivă de la cuvântul grec "gorgos", care înseamnă „groaznic”. Deși descrierile gorgonelor variază în literatura greacă, termenul se referă în principal la oricare dintre cele trei surori care avea părul din șerpi vii și veninoși și
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
privire îngrozitoare care îi transforma în stane de piatră pe cei ce le priveau. Deși două gorgone (Stheno și Euryale) erau nemuritoare, sora lor Medusa nu era, și a fost ucisă de semizeul Perseu. le erau o imagine populară a mitologiei grecești, apărând în cele mai timpurii consemnări ale credințelor antice grecești, cum ar fi cele ale lui Homer. Datorită privirii lor legendare, imagini ale gorgonelor au fost puse pe obiecte și clădiri pentru protecție. Medusa a fost ucisă de Perseus
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Athena și-a împodobit egida cu chipul Medusei, a cărei simpla vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia mitologiei eline reflectă un tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
o imagine cât mai tenebroasă a feminității. Gilbert Durand observa că unele populații primitive repartizează lingvistic substantivele în două genuri: andric și metandric , acesta din urmă incluzând obiectele neînsuflețite, animalele și femeile. Co-naturalitatea feminității cu animalitatea e specifică și vechii mitologii eline, care feminizează monștrii teriomiorfi ca Sfinxul sau Sirenele. Potrivit celor mai cunoscute analize simbolice, figuralitatea animală evocă teroarea în fața morții (prin devorare) sau a schimbării (prin diferența de nivel ontologic). Teriomorfia în forma ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Feminitățile monstruoase ale mitologiei eline, întruchipări ale unor instincte agresive refulate, deschid o breșă în civilizația greacă a realului, în care iraționalul se suprapune necunoscutului; nu întâmplător, Sfinxul poate fi învins numai de intelect, când enigma îi este dezlegată. Astfel de reprezentări traduc teama
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
lume închisă, așa cum și-ar fi dorit grecii, ci o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei grecești, construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:"Ἀχιλλεύς ") este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice "Iliada"), care a participat la războiul troian de partea grecilor. era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus. Se spune că Thetis
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
În mitologia greacă, le (greacă: Μουσαι, latină: Musae) erau cele 9 fiice ale lui Zeus și ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. le îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor, la
Muze () [Corola-website/Science/298347_a_299676]
-
denumirea pe care o purtau, "Pierides") și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului. Cele nouă muze surori erau următoarele: Poeții Homer, Hesiod și Pindar afirmau că muzele erau atotștiutoare, datorită simbolului mamei lor Mnemosyne, zeița memoriei. În mitologia romană muzele purtau numele de Camene.
Muze () [Corola-website/Science/298347_a_299676]
-
este o figură complexă a mitologiei grecești. s-a născut din dragostea incestuoasă a Mirrhei pentru tatăl ei, Cyniras. Legenda lui Adonis simbolizează cel mai bine trecerea la alt anotimp. S-a născut în împrejurări dramatice, mama sa fugind până în Arabia de blestemul tatălui ei. Acolo
Adonis () [Corola-website/Science/298354_a_299683]
-
(sau Gaia) era în mitologia greacă personificarea Pământului. Considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toți ceilalți zei. s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munții) și pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Demeter, fie cu cel al Cybelei. Din unirea Geei cu Poseidon s-a născut Anteu. În mitologia romană Geea poartă numele de Tellus.
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
(cunoscut și sub numele de Hercule în limba română, sau Hercules) este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. Grecii antici sărbătoreau festivalul "ea", care comemora moartea lui Heracle, în a doua zi a lunii "Metageitnion" (sfârșitul lunii iulie sau
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
doua zi a lunii a Metageitnion ( sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Un templu egiptean a lui Heracle a fost construit în Oaza Bahariya in 21 î.Hr.. Prin intermediul culturii elenistice , simbolismul Heracleean a fost transmis către Orientul Îndepărtat. In mitologia japoneza exista gardianul Nio în fața templelor japoneze budiste. Herodot l-a conectat pe Heracle atât cu zeul fenician Melqart cat si cu zeul egiptean Shu. Temple dedicate lui Heracle s-au înmulțit de-a lungul țărilor mediteraneene. De exemplu, templul
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
ul este magicianul (vrăjitorul) despre care se credea, în mitologia românească, că poate controla norii și ploaia. îi sunt cei care controleaza mișcarea balaurilor norilor, pot aduce grindină și vindeca boli. Asemenea unor asceți, solomonarii trăiesc departe de lume, pe Tărâmul Celălalt, dar mai coboară prin sate pentru a cerși
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
a provenienței mitului, cele mai multe legate de preoții geto-dacilor "Kapnobatai" sau "Ktistai", peste care s-au adăugat și numeroase influențe creștine și nu numai, rezultând un produs sincretic de mituri și credințe. În Țară Moților sunt cunoscuți că Solomonari sau Zgrimințieș. „Mitologia populară spune că solomonarii au o anumita carte, în care se cuprinde toată știință și puterea lor. Cartea această o învață solomonarii în școala din cetatea Babariului, si nu fiecare iese solomonar, ci numai din 7 unul.”(conform "Literatura populară
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
vorba de "Salomea", "Hercule și hidra din Lerna", "Viziunea (Salomea cu capul lui Ioan Botezătorul)" și "Sfântul Sebastian", apreciate de critică drept tablouri vizionare. Decorat, artist recunoscut și deosebit de apreciat, Moreau lucrează fără odihnă. Pictează tablouri mari cu teme din mitologia greco-romană, desenează flori tropicale în serele Muzeului de Științe Naturale. La Expoziția Universală din 1878 de la Paris prezintă aproximativ zece tablouri și este distins cu o medalie. Colecționarii îl asaltează cu oferte, în special Charles Hayem, care achiziționează în 1879
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
în 1895, tratează o pierdere. În mai 1895 se apucă să realizeze ultimul său proiect de anvergură: își transformă casa în muzeu. Cele din urmă străduințe sunt dedicate unui tablou rămas nerealizat, "Lirele moarte", prin care tinde să creeze o mitologie personală, corelată miturilor antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre. Una din temele mitologice la care Moreau a lucrat toată viața, executând
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]