5,767 matches
-
fanfara militară și populația ovaționau inițiativa patriotică a celor închiși în vagoane. La declararea războiului în 1941, Eugen Radțibar se afla la regimentul 39 infanterie, departamentul aruncător de flăcări. A fost participant la luptele de la Cotul Donului, unde cu toată nenorocirea a salvat un batalion de pușcași italieni ai căror comandanți căzuseră în lupte. Pe front s-a întâlnit cu soroceni și a fost numit comandant de detașament. În cursul retragerii s-a reușit o regrupare la Vasilevsco, unde Eugen cade
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Nu arăta cu degetul o casă străină, să nu îndrepte alții furcile spre casa ta. 2. În Anglia se interzice indicarea cu degetul nu numai a unei persoane, ci și a corăbiilor care plecau în larg, de teama abaterii unor nenorociri asupra lor. 3. Considerate drept adevărate protuberanțe a energiilor emanate de persoana umană, dar și antene de contact cu lumea înconjurătoare, degetele, în general, iar degetul arătător în mod special, participă la procesul cunoașterii și asimilării lumii din jur. Valențele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
îl săpase pe dinăuntru trecerea vremii". Tim îi dă din puterea lui. Are tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care ne duce cu gândul la Peter Ackroyd însuși. Romanul se unduiește ca o apă stătătoare. Nu curge nimic, dar suprafața se agită. De-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care se concretizează în indiferența lui Robyn. Robyn recunoaște: "În noaptea aia chiar mi-a plăcut de el". Și pe bună dreptate, dar nici ea nu realizează încă de ce trebuie să-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
2000) În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea să se concentreze asupra politicii. În 1999 el a condamnat intervenția NATO în criza din Kosovo, susținând că nu va face decât să "agraveze nenorocirea și ororile și să devasteze țara". În 2001 s-a alăturat comitetului internațional care-l apăra pe Slobodan Milosevici. În noiembrie 2002 s-a opus așa zisului război preventiv împotriva Irakului: Bush a spus: Nu vom permite ca armele cele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În 2001 Pinter însuși se explică: propaganda orwelliană e o realitate a zilelor noastre. El spune următoarele în interviul cu Anne-Marie Cusac: Cred că ni se spun numai minciuni. Propaganda democrațiilor noastre este pur și simplu ipocrită. Pe cine prostim? Nenorocirea este că chiar prostesc o mulțime de oameni. Tata, care a murit la nouăzeci și șase de ani, a fost un tip extraordinar. Era un bărbat viguros. Mi-aduc aminte că zicea, "Dar așa zice în ziar. Îți spun fiindcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
respinsă, dată la o parte păcălită, fără minte, penibilă atunci când la a doua ori a treia întâlnire e evident că nu mai avem ce ne spune. Mă întreb care dintre ei, în autobuz ori tren, dacă s-ar întâmpla o nenorocire, s-ar gândi să mă salveze. Străini. Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
constatând apariția unor puternice scântei electrice la la capătul frânghiei izolate de pământ. Pe 7 iunie 1753 Romas a executat primele experiențe publice în fața unei mulțimi formate din peste 200 de persoane. Experiențele s-ar fi putut termina cu o nenorocire pentru că Romas a suferit o comoție din care și-a revenit repede. Tensiunile electrice erau de ordinul milioanelor de volți. După ideea dată de Franklin în 1750, preotul ceh Prokop Divis a construit și instalat la Znaim în Moravia primul
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
controla atent, se îmbrăca elegant când fura, să nu dea de bănuit, umbla uneori în travesti, simula cu dibăcie nevinovăția. În cele din urmă, pentru niște tacâmuri, Molly a fost denunțată și închisă la Newgate. S-a simțit în culmea nenorocirii. Era disperată. S-a rugat lui Dumnezeu s-o ierte. Detenția și frica de moarte au determinat-o să se căiască. Se autoconfesa: Vreme de 40 de ani, drumul vieții fusese o împletire groaznică de ticăloșie, dezmăț, adulter, incest, minciună
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cavaler în stare de disperare din cauza geloziei. Ceda însă de fiecare dată la mângâierile și jurămintele ei, ceda mulțumit că totuși este în inima ei, că se simțea iubit. Îl dezmierda cu cele mai dulci cuvinte și se învinovățea de nenorocirile pe care i le aducea aceasta era tactica atenuării conflictelor. Des Grieux a intrat în posesia averii ce i se cuvenea din partea mamei dar, curând, a irosit-o, oferindu-i iubitei noi prilejuri de distracții. Amândoi au fost din nou
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
morții mele și al pedepsei ce mă așteaptă pe lumea cealaltă. Mi-e foarte necaz c-o să ajung în iad, aș fi vrut să dau ochii cu îngerii, ca să văd dacă-ți seamănă... Adio, iubitule, adio! Te binecuvântez pentru toată nenorocirea mea. Până în mormânt voi fi a ta, Esther. Lucien, bolnav de anevrism, moare. Și-a lăsat ca testament banii pentru abatele Herrera, pentru baronul Nucingen, pentru autorități în scopul construirii unui azil consacrat femeilor de stradă care vor să părăsească
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
clientului său, Quintilian, care a practicat el însuși ca avocat, îl citează drept model pe actorul care, deși pronunță cuvinte fictive, iese uneori din scenă tulburat, furat de jocul său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne convingem că așa este. Trebuie să ne identificăm cu cei pe care îi plângem că au suferit nenorociri nemeritate, amare, să nu le pledăm cazul ca pe o afacere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne convingem că așa este. Trebuie să ne identificăm cu cei pe care îi plângem că au suferit nenorociri nemeritate, amare, să nu le pledăm cazul ca pe o afacere străină, ci pentru un timp să ne asumăm această durere: în felul acesta vom spune ceea ce ar fi trebuit să spunem, dacă ne-am fi aflat într-un caz
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic rușinos să aplauzi și să compătimești pe cel ce-și zice om de bine și care varsă lacrimi când nu se cuvine, că dimpotrivă, crede că din asta scoate profit, plăcere, și că n-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exemplu omorurile înfăptuite pe scenă, marile dureri, rănile și toate lucrurile de acest gen". (cap.11) Mila (eleos) se naște direct din spectacolul evenimentului dureros. Cât despre teamă (phobos)23, ea provine mai întâi din surpriza încercată de spectator în fața nenorocirii neprevăzute care-l lovește brutal pe erou, apoi, într-un al doilea interval de timp, din ideea că el însuși ar putea fi atins de o lovitură a sorții analogă. Chiar prin acest mijloc se realizează fenomenul de identificare. Cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest mijloc se realizează fenomenul de identificare. Cele două afecte sunt îndreptate, unul în afara eului, spectatorul simțind milă pentru erou, celălalt către eu, în măsura în care spectatorul se teme pentru el însuși. "Mila este adresată omului care nu a meritat o asemenea nenorocire, spaima față de nefericirea semenului". (cap. 13) Această introducere în joc a milei și a fricii creează catharsisul. Termenul grecesc, compus din prepoziția cata (în vederea) și din verbul airo (a lua, a ridica, a exalta), îmbracă trei accepții. Conform primului sens
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
răni necicatrizate încă. "El (Frinicos) a scris și a pus în scenă o piesă despre cucerirea Miletului: a făcut să izbucnească în plâns publicul teatrului; a fost condamnat la o amendă de o mie de drahme pentru că a amintit despre nenorociri atât de apropiate și i-a fost interzis oricui ca pe viitor să reia această dramă". Din cauza acestei interdicții, Eschil situează Perșii în tabăra dușmană și nu la Atena. Piesa, creată în 472, evocă, la numai opt ani de la evenimente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în timp ce astăzi cele mai frumoase tragedii sunt compuse despre istoria unui mic număr de case, de exemplu cea a lui Alcmeon, Oedip, Oreste, Meleagru, Thyeste, Telep și toate celelalte personaje cărora li s-a întâmplat să sufere sau să provoace nenorociri îngrozitoare." Tocmai aceste relații de alianță vor fi exploatate fără încetare de către teatrul occidental. Numai ele pot trezi interesul spectatorului. Să remarcăm că și Nathalie Sarraute care, în romanele sale, ca și în piesele sale radiofonice, face portretul unor personaje
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
crimele sale oribile, cum este Goliath "dușman al lui Israel și al religiei noastre", nu inspiră nicio compasiune, ci mai degrabă "ușurare și mulțumire"; cea a celui drept, cum ar fi moartea lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care nu se produce, ca sacrificiul lui Avraam "în care această prefăcătorie de a ordona sacrificarea lui Isaac, prin care Dumnezeu îl pune la încercare pe Avraam, nu aduce nicio nenorocire la sfârșit", nu s-ar spune că provoacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care nu se produce, ca sacrificiul lui Avraam "în care această prefăcătorie de a ordona sacrificarea lui Isaac, prin care Dumnezeu îl pune la încercare pe Avraam, nu aduce nicio nenorocire la sfârșit", nu s-ar spune că provoacă nici ea emoții tragice. Deosebit de novator, el fixează regulile tragediei, enunțând, deși foarte pe scurt, unitățile de timp și de loc: "Trebuie reprezentată întotdeauna întâmplarea sau jocul în aceeași zi, în același
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai departe: "Dacă un Templu sau un Palat trebuie să reprezinte decorarea Teatrului, trebuie ca cineva dintre Actori să ne-o spună. Dacă se reprezintă un naufragiu pe Scenă, trebuie câțiva Actori pentru a-l explica, pentru a vorbi de nenorocirea celor care pier și de eforturile celor care se salvează. Dacă apare vreun Personaj într-o îmbrăcăminte și o stare extraordinare, trebuie introduse altele care să-l descrie, dacă acesta nu o poate face el însuși." D'Aubignac atacă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un subiect cunoscut, împrumutat fie din mitologie, fie din istorie, în timp ce comedia inventează o situație nouă în limitele verosimilului. Cele două genuri diferă și prin stil, ales, sau simplu și mediocru. "Tragedia nu este decât reprezentarea unei întâmplări eroice în nenorocire, scrie Mairet. Comedia este o reprezentare a unui noroc personal fără niciun pericol pentru viață. Tragedia este ca oglinda fragilității lucrurilor omenești, cu atât mai mult cu cât aceiași regi și aceiași prinți pe care îi vezi acolo la început
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și ea îndeajuns pentru a se ridica până la înălțimea tragediei. Demnitatea ei cere un interes important de stat sau vreo pasiune mai nobilă și mai bărbătească decât dragostea, cum sunt ambiția sau răzbunarea, și vrea să dea temeri pentru niște nenorociri mai mari decât pierderea iubitei. Este potrivit să găsim aici și dragoste, pentru că este totdeauna plăcută și poate servi ca fundament acestor interese și acestor alte pasiuni despre care vorbesc; însă trebuie să ne mulțumim ca ea să fie de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și teama. Corneille, prin această greșeală de interpretare, adaugă o dimensiune morală catharsisului poate în scopul de a-i îmbuna pe docți și pe Părinții Bisericii, ostili teatrului -, total absentă la Aristotel. Spectatorul, văzându-l suferind pe erou din cauza unei nenorociri nemeritate, se teme, după părerea lui, să nu i se întâmple ceva asemănător. Plasat în fața ravagiilor pe care le produce pasiunea la protagonist, el va încerca de acum înainte să-și domine pasiunea care, la el, ar risca să provoace
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le produce pasiunea la protagonist, el va încerca de acum înainte să-și domine pasiunea care, la el, ar risca să provoace aceleași efecte. "Ne este teamă, spune el (Aristotel), de cei pe care îi vedem suferind o nenorocire pe care nu o merită, și ne temem să nu ni se întâmple una asemănătoare, când îi vedem pe semenii noștri că suferă din cauza ei. Astfel, mila îmbrățișează interesul persoanei pe care o vedem suferind, teama care urmează o privește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]