7,150 matches
-
interesate de o „fisură” mai mult sau mai puțin reală În blocul comunist, dar și pe lumea a treia și imaginând o altă politică internă, bazată nu pe leninism și atașament de Moscova, ci pe un fel de național-comunism, biciuind nostalgia și frustrarea Românilor, cărora le fusese interzis câteva decenii apelul la istoria națională, la domnitori, la tradiție, În definitiv. Acest „apel la reala tradiție” s-a făcut Însă continuându-se ațâțarea „maselor largi” - a lumpenului, mai ales, tot mai numeros
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau cărți „inventate”, poeme sau așa-zise „romane”, devine, iată, azi, printr-o fantastică răsturnare a planurilor și mentalităților, un dar care, riscând să fie Înghițit sau pierdut În molozul inventiv al „noii tehnici scripturale”, ne umple nu numai de nostalgie, dar ne Învață un adevăr simplu și extraordinar de complex, de „ermetic”, asupra propriei noastre ființe; dar și asupra istoriei, căci, cum am putea-o Înțelege de la Plutarh până la Borges, de la tablele lui Hammurabi la Rilke și Blaga, fără această
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vinovat și, mai ales, sub succesorul și favoritul său, Ceaușescu - mai ales! -,după acel August ’68 și protestul său spectaculos față de invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. Și-apoi... iversiunea naționalistă,care stingea În mintea multor Români mijlocii setea, nostalgia după „mândria, istoria națională”,pe care tot comuniștii o călcaseră În picioare, a Întărit Într-un fel acest complex al sus-numitului „drăguț de Împărat”. Ca și uitarea noastră de către cei „de departe” - Americanii, În speță - și când, În decursul deceniului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de care erau legați - copilăria și adolescența lor, „erele” individuale cele mai absorbante, mai permeabile, mai vii, mai „ingenioase”, un pământ „anume” și o colectivitate, un „timp” În care-și lăsaseră ambii „oasele sentimentale”, față de care cu siguranță aveau o nostalgie, un dor de neînfrânt, chit că fiecare dintre cei doi și-l mărturiseau, lor și altora, diferit: Eliade scriind proze (romanul La forêt interdite, pe care l-am citit atunci, În franceză, apărut la editura lui Ioan Cușa, proprietarul unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la care m-a și dus Într-o seară; dar despre Cușa vom vorbi mai Încoloă, iar Cioran - da, Cioran - intrând În culoarul vehement și ciudat, aș zice poetic!, al unei rupturi violente față de origini. Violență ce ea Însăși trădează nostalgia, de parcă ar vrea cu tot dinadinsul să se convingă (pe sine, În primul rândă de „gravul inconvenient de a te fi născut” Într-o zonă umană periferică, primitivă, inaptă de orice lansare În sfere superioare ale spiritului și ale destinului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
declară anonimatul și ratarea ca forme depline, nobile, regale ale realizării, ale creației. Trebuie Încă o dată să-i aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Trebuie Încă o dată să-i aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se află „dincolo de Bine și de Rău”, Omul ce, Împins dincolo de porțile cerești de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se află „dincolo de Bine și de Rău”, Omul ce, Împins dincolo de porțile cerești de spada În flăcări a arhanghelului Mihail, Își descoperă propriul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mulțumirea sa față de hărnicia noastră este indiferența. Cea care ne indică, totuși, acceptarea noastră Într-o lume care nu era făcută pentru noi și nu de noi, sclavi posibili Într-o societate care a izgonit ideea de sclavagism, dar... are nostalgia ei! Sau cele două mari, esențiale structuri istorice ale umanității și ale Europei sunt Încă prea „prezente”, prea „magnetice”, prea „exemplare” ca să nu-și lase scoriile În urmași: sclavagismul - „epoca Greciei geniale și a imperiului roman, cuceritor și constructor! - și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mult decât atât, a reușit să-i atragă de partea lui și să-i convertească la acest concept cultural și atitudinal chiar pe unii dintre textualiștii în vogă. Până și la Baudelaire (avându-l ca model pe Dante), el descoperă nostalgia unei arte liturgice și preferă poezia înrudită cu muzica și cu sacrul. Calea regală (expresia îi aparține) a poeziei românești e descoperită de poeții moldoveni: Conachi, Alecsandri, Eminescu, Ștefan Petică, Bacovia, Magda Isanos și Nicolae Labiș în paradigma cărora se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căror vers ar fi interpretabil în cheia "poeticii oglinzii" ar fi în număr prea mare. "La Bacovia, neantul se învingea pe sine însuși devenind neant pur, adică poezie în oglindă, pe când la nouăzeciști el are intacte ingredientele materiei corupte." Cu nostalgia bacovianismului șaizeciștilor, Theodor Codreanu urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2003 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a exprimat mai optimist în privința viitorului Basarabiei decât acest geniu acuzat de "pesimism". Românii n-au reușit să facă nimic în tot acest timp. Doar umilințe și deznădejde. Critică națiune. Se dezmembrează pe zi ce trece. Nu cunoaște evoluție, doar nostalgii, pentru stări poetice, cuvinte frumoase, spuse de Eminescu într-o epocă, în care gaura dintre Occident și Orient nu era încă acoperită prin voluntariat și compromisuri. Dincolo de gafele istoriei, Basarabia a suferit suficient. Oamenii, chipul lor, limba, sufletul. "Scoasă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cistelecan, autorul unui "text dintre cele mai obtuze" ce s-a scris despre Grigore Vieru. În capitolul al II-lea (À rebours), după amintita biografie incipientă, se consacră un spațiu amplu luptătorului pentru unitate națională, pe fondul infinitei sfâșieri, al nostalgiei Ithacăi, al discordiei ca factor dizolvant în relația dintre frați, pentru a încheia cu fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i s-au dedicat epopei de măreția Odiseei sau a Eneidei. Ithaca este simbolul iubirii de patrie, care nu se stinge nici după zeci de ani. Ovidiu a simțit nostalgia Romei până la moarte, iar Dante a tânjit, din exil, după Florența sa dragă. În atare privință cei vechi ne erau superiori, cu atât mai mult cu cât iubeau fără ideologia patriei. Abia în timpurile moderne, când sentimentul patriotic a decăzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mi năvăleau în minte, mă văd scriind la București. Nu știu acum ce voi fi scris, căci nu am recitit rândurile și nici nu știu firul gândirii. În tot cazul cred că a fost o scrisoare întrețesută cu accente de nostalgie, îmbinată în același timp și cu note din cuprinsul cărora pornea ca un izvor limpede speranțe și vădite încrederi în ceea ce se cheamă viitor. M-am culcat la o oră nu tocmai târzie, având grijă de a nota însemnările după
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
poștă. Dacă poți veni la Constanța până pe 1 sepembrie, te aștept. Cu drag, al tău coleg și prieten, Iancu. Dragul meu coleg și prieten, Am primit scrisoarea și m-am bucurat foarte mult. Într adevăr, ar trebui să recunosc că nostalgia locurilor pe unde cei mai frumoși ani au încercat și au reușit să lase urme plăcute și de neșters, în ceea ce numim noi amintiri, stăruie cu insistență. Nu este ușor să uităm acei ani, copii ai timpului, cum ar spune
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru a ne revedea. Anii se scurg mereu și privind în trecut, parcă au trecut prea repede, iar absolvenții de odinioară au ajuns astăzi pensionari. Este de la sine înțeles, că aceste întâlniri ne strecoară în suflete o anumită duioșie și nostalgie pentru vremurile apuse. Cu același elan „tineresc” ce ne caracterizează, bucuroși ne vom revedea, vom povesti multe și nevrute, ne vom îmbrățișa cu căldură, ca în asemenea împrejurări. Trebuia să mai precizez, după câte știu eu, că este unica serie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
amintirea ei să fie veșnică în inimile tuturor celor care au cunoscut-o. primește condoleanțe pentru pierderea soției și sincere sentimente prietenești. Noi, să primim aceste lovituri ale soartei, deosebit de crunte, cu bărbăție, să ne obișnuim cu singurătatea și cu nostalgie să ne aducem aminte de timpurile fericite și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic de la Școala Normală
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
alții. Nu ne-am mai scris. De ce ? Nu aș putea parcă să răspund. Cred că preocupările și necazurile zilnice, sunt cauza. Am mai încercat cu telefonul, însă fără rezultat. Am rămas surprinși de rândurile frumoase ale scrisorii, care cu atâta nostalgie, sinceritate, au depănat amintirile pe care anii de demult trecuți le-au lăsat. Și noi, ne gândim și discutăm de multe ori trecutul, acei ani ai tinereții și copilăriei pa care i-am trăit împreună. Au fost ani deosebiți, în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ucenic” în ale meseriei. Mai am două probleme să-ți spun: îți mulțumesc foarte mult pentru fotografiile lăsate la Liliana la București, fotografii pe care le-a adus Titel acasă - vei fi aflat - sunt superbe și mi-au creat înalte nostalgii. Iată ce rămâne în urma noastră!! Mi-am îmbogățit imaginea de pe malul râului cu acea secvență când am stat cu tine și cu iubitul nostru conu Alecu pe un pled și ți-am pus flori roz în rochiță. Ce frumoasă erai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
v-o purtăm. Noi, cei din Cârțișoara, Coca Stoica. Dacă s-au mai explicat sau nu între ele, Coca și Mariana, nu am de unde să știu. Următoarele sunt scrisori între Lae și Alecu, scrisori de la bătrân la bătrân, aducătoare de nostalgia timpurilor trecute, din tinerețe. Făgăraș, 2 mai 2004 Dragă domnule Alecu. Deși nu am reușit să vă mai scriu, gândurile noastre s-au îndreptat mereu și mereu spre dumneavoastră și Bârladul nostru drag. Ne-am întrebat, chiar și ieri, ce
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Cel mai cunoscut teoretician marxist român, Constantin Dobrogeanu-Gherea, punea un accent similar pe situația țărănimii. Cea mai mare parte a soluțiilor oferite de aceși scriitori erau total inaplicabile în condițiile existente la vremea aceea și erau expresia unui sentiment de nostalgie pentru o lume care nu existase niciodată. O revenire la sistemul comunal, deși idilic în principiu, nu ar fi putut rezolva problemele societăților balcanice moderne și ale sistemului competitiv internațional. În ciuda acestui fapt, îndoielile acestea exprimau într-adevăr nemulțumirea multora
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale / 389 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric / 390 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului / 396 4.5. Nostalgie vicariantă: tânjind după trecutul pre-biografic / 405 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut / 416 Concluzii generale / 427 Bibliografie / 441 Abstract / 463 Résumé / 465 Lista tabelelor Tabel 1. Analiza lexicală a Bucoavnei de la Bălgrad (1699) / 51 Tabel 2
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
timp în care arunca ochituri spre viitor. Spre deosebire de occident, unde iluminismul s-a constituit ca o filosofie iconoclastă la adresa tradiției moștenite din trecut, romantismul răsăritean a năzuit la un viitor național în același timp în care se lăsa torturat de nostalgia originilor pure. Obsesia românească a purității este la fel de veche pe cât este și identitatea națională, izvorând cu forță în conștiința istorică a scrierilor Școlii Ardelene. Însă expresia sublimă a acestei "voințe de puritate" i-a dat-o Ion Heliade Rădulescu. În
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]