13,698 matches
-
așterne pe fruntea ta. Respirația devine liniștită. Zâmbești, semn că acel copil nevinovat din străfundurile ființei tale se bucură de dansul îngerilor ce-ți ocrotesc somnul! O sărutare adie abia simțit pe tâmpla ta, ca un fluture jucăuș. Tresari și obrazul tău se răsfață in dantela inimii. Surâsul cuminte este geana din dansul norilor. Să admirăm genialitatea formei în puterea naturii, limpezimea apelor, în șoapta vântului. Mediul înconjurător e o enigmă pentru noi. Plin de culori pastelate si nuanțele curcubeului. Să
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
în această zi foarte însemnată pentru mine? i-a reproșat, înțelegător și nu prea, viitorul proaspăt general. “Iertare, dle colonel, am greșit! “Bine, bine, omul greșește, dar tu trebuie să te lupți să nu greșești, știi bine că am pus obrazul pentru tine, de te-am adus de la Sighet, la casa părinților tăi din Muscel!... “Amândoi impricinații erau din Rucăr, unul va ajunge comandantul garnizoanei București pe timpul întoarcerii armelor împotriva Germaniei hitleriste și va juca un rol însemnat în lupta pentru
GRAD DE GENERAL CU TARAF DE LĂUTARI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371234_a_372563]
-
mănuși negre noduroase și găurite, de voodoo. Mai verifică odată cu degetul ei magnetic să vadă dacă bilețelul lui Dayan era bine ascuns între sâni, apoi își trase și ea repede peste fața ei rozie cu gropițe adânci și străvezii în obraji, doua voaluri de mătase: unul galben-verzui, ca mătasea de porumb, și unul negru-vechi de mătase, made în India-Tibet-Posid-Sambala-Mikara-Kandalahara. Între timp, apăru panicată lângă ea Președinta cu pălărie neagră, schimbă între ele două “mesaje runice”, apoi grăbite porniră amândouă spre grupul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
o chitară. Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară / Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește. Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc / Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! // Cântec nou, de înflorire strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire / Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire / Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! // Și
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
ai găsit-o. Te-ai infiltrat ușor ca un fir de stea, ai descuiat toate sertarele. Ai atins cu iubire fiecare ungher și ai aprins lumina. Într-un sertar stătea dorința..se întindea languroasă, toropită de plictiseală. I-ai mângâiat obrazul și-a scăldat privirea în lumina ochilor tăi. A alunecat afară, pătrunzând în conștiințele celor care au înțeles mesajul. Al doilea sertar nu s-a deschis. Morocănoasa rutină a bombănit deranjată ceva neînțeles. Ai râs cu prospețimea dragostei răspândite în
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
trebuia să fie prezent luni de dimineață la prima oră, când se făcea apelul. Era în toiul nopții, iar vremea câinoasă, cum nu mai văzuse decât pe la Cotu Donului, cu un vânt năprasnic și spic de ploaie rece, îi frigea obrajii de-i lăcrimau ochii; îi scosese sufletul din el, dar era bucuros că mai avea câțiva metri și intra în curtea casei. „Știu că Sfânta Vineri m-a ajutat tot timpul...” și, aducându-și aminte ce-i spusese maică-sa
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau izvor din ochi. I-a luat mâna, i-a strâns-o puțin și a plecat cu tristețea în suflet a criminalului ros de conștiința sa, dar îndemnat de un demon necunoscut care-i spune: „Trebuie să dispari
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
des amăgit... Din oameni răi aș face maci, Să înflorească-n grâu, să-mi fie dragi! Sămânța să le-o pun pe pâine, Să o sfințesc, plângând, în rugăciune... Dac-aș putea, aș zăvorî necazul, Ca să-mi usuc de lacrime obrazul, Și-aș slobozi în lume bucuria, Cuvântul bun și armonia. Dar, într-o lume-așa perfectă, Posibil că m-aș plictisi... Dac-aș putea, aș opri timpul Să fiu copil, măcar o zi... Dac-aș putea... Referință Bibliografică: DACĂ AȘ
DACĂ AȘ PUTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344830_a_346159]
-
mai pică frunza plină de rugină, Tabloul ʼcesta trist în sufletu-mi lin rămâne, Căci spiritul tău drag m-a umplut de lumină. Mă uit, mămico, pe banca de sub boltă, Unde frumoasele-ți amintiri îmi depănai, Când razele amurgului pe-obrazul tău dansau, Cu vocea ta divină vechi cânturi fredonai. Mă uit și la fotoliul rămas gol în odaie, Te caut prin unghere, pe scaun lângă sobă, Dar nu ești nicăieri, mămico,-n toată casa Și caut al tău suflet, cu
MĂMICA MEA FRUMOASĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344824_a_346153]
-
dreptul fascinanți. Aceștia au fost bărbații cu care Sfântul Ioan Gură de Aur a împărțit atenția lumii. În privința aspectului fizic, Sfântul Ioan Gură de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
plângeau în tăcere, alții-și frângeau mâinile în disperare. Bisericile erau ticsite de oameni așternuți cu fața la podea. Au rămas pe genunchi toată noaptea. Spre sfârșitul acelei nopți lungi de teroare și agonie, milioane de oameni, cu sufletul la gură și obrajii brăzdați de lacrimi, au ieșit pe străzi, cu privirile rugătoare ațintite spre răsărit. Cand cerul începu să se coloreze în roșu și apoi răsari soarele, un strigăt de ușurare și bucurie izbucni din toate piepturile. Strigau cu toții, ”Binecuvintează suflete al
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
plecate spre pământ. Uităm că-i vremea roadelor, sezonul culesului, al bucuriei, al satisfacției pentru lucrul bine făcut, al recunoștinței pentru un bilanț îmbelșugat, ori măcar pentru strictul necesar, de care nimeni nu duce lipsă. Soarele ne privește drept în obraz, așteptând să citească răspunsul dorit, iar vântul ne pune cu insistență aceeași întrebare, șuierând nerăbdător pe la urechi, iar primii stropi de ploaie ai toamnei ne gonesc în casă, oferindu-ne răgazul unui răspuns cântărit cu toată sinceritatea. Cea mai rară
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
mi-a dat senzația că am venit din infinit o datorez ei. Am iubit-o pe mama enorm. Mama venea des la mine și de fiecare data cand interpretez sau ascult “A venit aseară mama”, lacrimile mi se preling pe obraz. De fapt romanța întotdeauna eu am interpretat-o plângând. R.E.L: Așa mi se întâmplă și mie. Aș vrea să le spunem cititorilor unde a văzut lumina zilei maestrul Dan Iordăchescu. D.I.: Eu m-am născut la 2 iunie 1930
DE VORBA CU DAN IORDACHESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344949_a_346278]
-
și legendă, pe o insulă micuță, dar minunată și miraculoasă, pe care poeta o amintește într-una din poeziile sale: Cipru - corolă de lumină vie, Cu soare-mbrățișat de trupul zării Un petic de pământ - o feerie, Ca o batistă pe obrazul mării... Cine este această doamnă? - se întreabă, pe drept cuvânt, cititorul care nu o cunoaște. Cu voia dumneavoastră, dragi prieteni, am să-i fac o scurtă prezentare, atât cât este suficient, dar necesar. Georgeta Minodora Resteman s-a născut în
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
timpului. Scriind poezie am impresia că păstrez clipa. Poezia mea e dor după clipele trăite frumos, e regăsire și despărțire, e suflet pierdut în nisipul timpului, este pentru mine un refugiu, o binecuvântare, un strigăt de fericire cu lacrimi pe obraji. Este foc și apă. Este oglinda în care mă privesc adeseori, cu speranță, cu deznădejde, cu bucurie și cu dorința arăzătoare de a scrie cât mai mult. Poezia este o punte de legătură între oameni. După ce am ieșit la pensie
TAINA SCRISULUI (47) – FIECARE DINTRE NOI ESTE O POEZIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345774_a_347103]
-
ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se-nfrupta din perele, întotdeauna, mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit cu ochii parcă mai adânciți în orbite cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru' mâna, nene Niculae! Săru' mâna! - Trăiți! - Ei, cum așa?!... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică a
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
-l mai arăt și cu cine să împart bucuria fără seamăn a debutului editorial, m-am prăbușit în fotoliu și am plâns acolo o jumătate de zi, cu volumul în mână, în brațe, pe piept, pe cap, pe ochi., pe obraji, pe buze. Mi se părea o carte scrisă degeaba. O carte cât se poate de zadarnică. Puțin după ce mi-a trecut starea aceea deplorabilă, m-am scuturat de gândurile rele și mi-am zis: „Trebuie să editez alt volum și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
poșeta cât colo. M-am adunat de pe unde eram și i-am spus: -Nu mai văd cu dreptul, nu mai văd cu dreptul... Credeam că mi-am spart ochiul. Am pus mâna la ochi și am simțit prelingându-se pe obraji o licoare fierbinte. De fapt, sângele îmi inundase ochiul. M-am speriat tare. Ea s-a zăpăcit de tot. Nu știa ce să facă. Să adune lucrurile împrăștiate, să mă adune pe mine. În fine, a găsit ochelarii și m-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
ai spus tot, tot, tot? -Tot în afară de bijuterii...Și nici Ileana n-a suflat o vorbă de ele... -Atunci ai pricopsit-o pe viață, nene! Crezi că o să te mai aștepte? Lui Marin, ocnașul, începu să-i curgă lacrimile peste obraji, tăcu, nu răspunse la această întrebare și nici ceilalți nu mai insistară. -Gata, flăcăi, la culcare!- îi zburătăci Pensionarul cu vocea lui răgușită și toți se împrăștiară pe tăcute ca potârnichiile la paturile lor. Marin rămase singur în noapte, privind
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
sau poate a sfârșit de vară. În fața era șoseaua uscată, pregătită demult să primească binecuvantarea lacrimilor de sus. De-o parte și de alta a șoselei dealuri cu livezi de meri pitici, care abia mai țineau în cârcă roadele cu obrajii roșii ca de copil crescut la țară. Călăuză era un nor cu mutra de bunic somnoros și pus pe harță, care ne însoțea în călătorie, protejându-ne de razele prea indiscrete din miezul zilei. Mintea îmi este acoperită de aceleași
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
aduce cântecul popular celor care îl iubesc, cu emoție. Firesc, spun! Eu, o cred, și încerc, atât cât îmi stă în putință s-o încurajez. Îi prind bine încurajările, chiar răspunde pozitiv la fiecare vorbă. Simt astea prin roșeața din obraz! Este încă prea tânără și are multe, chiar foarte multe de învățat. Încerc, atât cât pot, să-i dau un sfat, din prea multă prietenie, sau probabil și din experiența mea, așa cum l-aș da unui frate sau unei surori
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
de cuvintele goale apasă rob al torturii inima cerului poate vei strivi credinței miezul păcălește-te că ești învingător până la Înviere în acel punct clopotele vor atinge timpanele surzilor de douăsprezece ori într-un șirag de lacrimi autentic prelinse pe obrazul neîncrederii lumina luminilor va înveli inimile pentru încă un fragment de timp prins în colțuri de zid în piatra unghiulară a realității spiritului imagine: "Branda înaintea Dochiei. Calendarul pentru poporul Românesc 1852" Referință Bibliografică: realitate / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345999_a_347328]
-
să amețească de plăcere. - Wolf, tu ești busola mea în viață, ești floarea din fereastră, ești izvorul inimii mele, sursa mea de inspirație, călăuza sufletului meu. Sunt gata să fac orice pentru tine. Dar Wolf o mângâia doar părintește pe obraji, apoi se pierdea în viață. Venea rar la Henrich și aproape niciodată nu stătea mai mult de o oră. Iar Eva simțea că se topește de dragul și de dorul lui. Într-o zi, Eva s-a ridicat pe vârfuri și
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
din ea și din adevărul Cuvântului. Poezia Auricăi Istrate este născută și își are sălașul într-o rană deschisă. Apele când limpezi, când tulburate ale versurilor ascund anafoare, cratere, adâncimi nebănuite. Dar sunt și line, ușor tremurătoare precum lacrima pe obrazul de fată. Dacă te încumeți la drum, vei ajunge fără îndoială pe piscuri, acolo unde aerul este atât de pur încât te doare suflarea. Dar ți se deschide o perspectivă încântătoare, cu munți, dealuri și văi pe care le poți
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
doar nu au intrat zilele în sac. Vă mulțumesc pentru urări. Vă mulțumesc pentru tot și vă doresc la rândul meu multă sănătate, împlinirea viselor. Doamne ajută! Făcându-ne cu mâna, în semn de salut, îi observ iar lacrimile pe obraz. Într-adevăr, nici mie nu-mi vine să cred că am reușit. Până și eu credeam într-o anume greutate a acestui interviu. Mulțumesc Doamne că mi-ai dat putere de-a reuși! Și în toată perioada cât a durat
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]