6,653 matches
-
din Tansa care a aparținut ținutului istoric al Vasluiului el lucra, acolo, ghivece, farfurii din lut, în ornamentarea cărora predominau elementele vegetale - frunza de vie, lalelele - și zoomorfe. Culorile sale preferate erau alb, albastru, maro, roșu, într-o alternanță care ocolea îngrămădirile cromatice stânjenitoare pentru impresia artistică de ansamblu. în ciuda anumitor tentative organizatorice, pe fundalul nepăsării autorităților locale, după moartea meșterului, olăritul a dispărut la Dumești. La fel s-a întâmplat la Fălciu, Lipovăț etc. Un caz deosebit a fost la
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
mânzul pe care îi aveam. Am fost transferat la cerere în comuna Crucea, un sat cu case răsfirate pe o distanță de 20 kilometri, din raionul Vatra Dornei, pe valea Bistriței, unde nu se putea merege la centrul raional decât ocolind prin Broșteni și Panaci, adică pe un drum de peste 70 de km. Eram între munți împăduriți cu brazi seculari. Parohia se întindea pe valea Bistriței, iar peste munte, pe valea Bă rnărelului se ajungea pe jos, parcurgând, urcând și coborând
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
propagă și prin colateralele ce se articulează cu interneuronii substanței gelatinoase care astfel stimulați au acțiune inhibitorie, atât asupra terminațiilor sinaptice a fibrelor groase cît și asupra fibrelor subțiri (fig.1.10. ). Pe de altă parte, ramurile fibrelor groase care ocolesc această poartă și trimit, așa după cum am susmenționat, fibre direct În lemniscusul medial, proiectează influxul nervos În centrii superiori care, stimulați declanșează un control pe căi descendente corticoși reticulo-spinale asupra etajului medular. Întredeschisă la Începutul mesajului, poarta se Închide, axonii
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
teamă în sensul propriu al cuvântului - ci mai degrabă de ceea ce s-ar înțelege prin expresia de limbă „mi-e teamă”, „teamă mi-e” - adică de o oarecare nesiguranță. Nu mă tem realmente, dar am o teamă interioară, mai bine ocolesc, evit, las în așteptare, accept acel „să mai vedem”, „să mai iasă la lumină și alte documente”. Prudența e bună la toate, și e lăudabilă - cu o condiție însă: să-i definești obiectul, să pui lucrurile în acea ultimă alegere
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ascunde acest „cult” pripit al lui Eminescu după moarte se găsește și chestiunea lăzii sale cu manuscrise, și cea a situației sale de ziarist și, desigur, cea a morții sale, acea crimă din spital pe care cu atâta inabilitate o ocolesc congenerii poetului. La aceste argumente nu se răspunde cu tăcere. G. Călinescu speră, în secolul său, că instituția criticii literare, care și-a găsit cadența, este aceea care va spulbera asemenea inepții în privința operei lui Mi.Eminescu, după care aceasta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Grama care ne îndeamnă să căutăm, nu să ne privim în oglindă. O compilație denumită „raport” Revenind la George Potra, el nu este, desigur, un pseudonim al lui Octav Minar iar acesta nu are decât vina de a-l fi ocolit pe G. Călinescu, adică de a fi refuzat în mod expres să-i pună la dispoziție arhiva personală pe care o va lăsa prin testament Bibliotecii Academiei Române, unde se află și în prezent. Și profesorul George Potra lasă manuscrisul descoperit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aceasta pe proprietarul Procust? Mai departe de aici, totul este combinare măiestrită unor lucruri n’esistente. IX. ÎN LOC DE îNCHEERE: TEAMA DE ADEVĂR Ne e teamă de „Adevărul“? ... E greu de înțeles de ce unele informații mai deosebite despre Mihai Eminescu sunt ocolite de biografii consacrați ai săi. Iată, de pildă, amintirea unui C.A.N. despre moartea și înmormântarea poetului: a apărut în „Adevărul”, în 1933, ziar central la care colaborau scriitorii importanți ai momentului (iarăși: G. Călinescu între ei), într-o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în „Adevărul”, în 1933, ziar central la care colaborau scriitorii importanți ai momentului (iarăși: G. Călinescu între ei), într-o zi dedicată poetului: nu se poate spune că n-a fost cunoscută. Și totuși, biografiile poetului, toate câte sunt, îl ocolesc, bibliografiile îl țin ascuns. Ce n-a convenit? Faptul că este o amintire vie așternută hârtiei abia peste 40 de ani de la întâmplare? Că se vorbește de moartea violentă a poetului (într-un moment când se convenise asupra unui deces
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
drapel decât cel al istoriei noastre naționale. Minciuna, furtișagul și ruina dănțuiesc pe sângele și mormintele părinților noștri, al martirilor și mucenicilor de ieri, iar cei responsabili de destinele noastre, de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor învia cu neamul lor împotriva tuturor asupritorilor, uneltirilor și loviturilor. Credința legionară va înflori mai mândră
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și azi. Omul e departe de rostul său. Legionarii sunt românofili. De aceea, trădarea de neam pentru legionari este actul cel mai reprobabil și nu putem da altă replică decât lupta și moartea noastră pe care noi nu le-am ocolit niciodată și nu vom putea tăcea nicicând. Noi le-am întinerit sufletul celor obosiți. Țara întreagă trebuie să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și din vârful sabiei noastre, luptă, pătimire și jertfă, și din izvoarele subterane, sângele martirilor și eroilor noștri. Legionarii sunt suportul moral și spiritual, sunt spada care luptă împotriva răului. Nu ne ocoliți, nu vă panicați. Legionarii au fost răstigniți în piețe publice, sufletul le-a fost sfârtecat cu răni adânci, trupul schilodit în bătăi și torturi, țintuiți pe Cruce precum Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
spre fericirea noastră, a copiilor noștri și slava lui Dumnezeu, de aceea să nu-l înstrăinăm pentru a nu ajunge slugă la stăpânitori și țara noastră să nu ajungă colonie. Să fim vrednici și încrezători în puterile noastre, să nu ocolim munca și să ne rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
multe amănunte, adaugate treptat firului epic inițial. Printre elementele care particularizează și conferă farmec narațiunii sunt și numeroasele figuri de plan secund, ciudate, uneori comice, dar întru totul plauzibile și justificate în economia textului. La fel - pitorescul limbajului, care nu ocolește nici argoul, și ritmul alert al succesiunii evenimentelor sau suspansul omniprezent. Toate aceste caracteristici fac din T. un bun scriitor de romane polițiste. SCRIERI: Căpitanul Apostolescu anchetează, București, 1969; Căpitanul Apostolescu intervine, Cluj, 1971; Căpitanul Apostolescu și dubla enigmă, Cluj
TECUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290118_a_291447]
-
de rară, de a oferi o sinteză analitică. Eugen Negrici remarca: „Suntem în fața unei ipoteze globale, structurale, aptă să depășească analogiile fragmentare și să lichefieze treptele valorice impuse de Călinescu și de alții. [...] Coerența și subtilitatea disocierilor, modul în care ocolește criticul referințele înșelătoare și evită să tălmăcească demonstrația în termenii filosofiei speculative, ai misticii ori ai științei, lăsându-se condus numai de traseul imaginar al literaturii, dau certitudinea fericită a unui destin”. De fapt, așa cum sublinia chiar T., titlul corect
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
acest roman ratat integral, prozatorul știe să îmbine aventura și clișeele oficiale într-un gen de consum în care predomină spectaculosul, violența, dar și monumentalul artificial. Are predilecție pentru cărți de mari dimensiuni, grandilocvente, cu întâmplări moralizatoare, izbutind să nu ocolească nici un spațiu pentru desfășurarea acțiunii (terestru, aerian, marin) și punând mereu accent pe mesajul ideologic. T. are și o obsesie a minuțiozității: bunăoară, notează consecvent ora, ziua, anul evenimentului relatat. Personajul său preferat pare a fi Mihai Viteazul, model eroic
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
e mirifică, nici vorbă, dar pana e „neputincioasă s-o descrie”. Pana nu doar a autorului, ci a orișicui: „Dar cine este atât de trufaș și să spună că poate reda în cuvinte?..”. „Trufia” aceasta, care pe T.-R. îl ocolește, poartă de fapt alt nume, numai că memorialistului nu îi vine la socoteală să recunoască. SCRIERI: La vida del blanco en la tierra del negro, I-II, tr. R. Besora, pref. autorului, Barcelona, [1927]; ed. (Viața albului în țara negrilor
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
se repede, ia un baston de lângă perete și se întoarce turbat cătră Cațavencu.) Mișelule! Trebuie să-mi dai aci scrisoarea, trebuie să mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un câine! (se repede năvală la el. Cațavencu ocolește masa și canapeaua, răstoarnă mobilele și se repede la fereastră, pe care o deschide de perete îmbrâncind-o în afară.) Cațavencu: (tremurând, strigă la fereastră în afară) Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiași Zoe venind
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dat, am dat peste niște ostași maghiari care m-au somat să stau, m-au făcut prizonier și m-au dus Înapoia frontului, Înspre Arad. Și pentru că frontul totuși Înainta, convoiul de prizonieri s-a deplasat spre Arad, l-a ocolit prin dreapta, printr-un sat Macea, prin Curtici, și-am intrat În Ungaria... Și, după ce ați revenit În țară, ce s-a Întâmplat? Pe la sfârșitul lui mai m-am Întors și am mai stat eu prin Ardeal și mi-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celulă, o catacombă, bineînțeles, că știi Jilava. Era o boltă În care pica apa din tavan pe ici pe colo, că-ți dădeai seama după lacurile care se formaseră, și șapte zile și șapte nopți trebuia să te plimbi, să ocolești lacurile ălea și nu stăteai decât pe o tinetă, unde Îți făceai și necesitățile. Mâncarea În ce consta? Mâncarea era așa: dimineața un fluturaș de pâine cu apă sau cafea, când se Îndurau ei, caldă... La prânz n-aveai nimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo mi-a arătat șinele de la tramvai și mi-a zis: „Te duci tot după șine, până-n gară.” Atunci, când o văzut că Îmi explică, cumnatu’ zice: „Da’ dacă o fost Aurica? Ia să mă duc eu”. Și săracu’ o ocolit parcul să-mi iese În față. Și când am traversat strada, vine-n fața mea și se uită așa fix la mine. Nici eu nu l-am recunoscut, Închipuiți-vă zece ani cum ne-o schimbat... Și io m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știți cum sunt. Și mi-a atras atenția că din momentu’ ăla nu ma’ am voie să fac nici o discuție și să-mi văd de treabă... Atunci mi-am dat seama că el era contrainformator... Pe une’ m-o fi ocolit prin București nu știu, că, la un moment dat, ne-am dat jos Într-o curte și am intrat Într-o casă. Acolo, ăsta care m-a condus a dispărut și a apărut un căpitan dă artilerie, care ulterior am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Liberi, dramă istorică în 5 acte, în traducțiune.21 Prin spirit de opozițiune, cât și din reaua educațiune a gustului făcută în atâția ani de teatrul melodramatic, publicul, mult-puțin cât era atunci, se abate aproape tot către Circul Suhr și ocolește Teatrul Național. Și cu toate acestea, la Teatrul Național (Teatrul cel Mare) erau întruniți toți cei mai de frunte actori ai țării, iar repertoriul era mult superior teatrului lui Pascaly. Atât de ocolit era Teatrul Național, încât falimentul nu mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
abate aproape tot către Circul Suhr și ocolește Teatrul Național. Și cu toate acestea, la Teatrul Național (Teatrul cel Mare) erau întruniți toți cei mai de frunte actori ai țării, iar repertoriul era mult superior teatrului lui Pascaly. Atât de ocolit era Teatrul Național, încât falimentul nu mai lăsa loc la îndoială. Într-o seară chiar nu s-a putut încasa decât 12 lei și 50, din care cauză spectacolul a fost amânat. A doua zi afișele erau astfel libelate 22
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la moartea Mamuchii, iar mai tîrziu i-a zis mamei: „Da’ ce crezi tu, Dorță, că pe ea o plîngeam? îmi plîngeam necazurile!” Situațiile, totuși, diferă. Față de mama are, poate, acum, un sentiment de vinovăție: furată de treburi, a cam ocolit-o în ultima vreme. Fără îndoială că moartea ei - pretimpurie, neașteptată - a șocat-o. Apoi, deși relațiile lor n-au fost uneori lipsite de umbre, s-au înțeles în general bine una cu alta. Abia azi am aflat cît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]