6,787 matches
-
era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic a urină de pisică. Liftul nu mergea, așa că urcă pe scări până la etajul trei, ocolind sacii de plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva trepte. Se opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să se facă la spital, și nu lângă mormânt. Dr. Roberts înălță capacul și se întoarse spre familie, care stătea pe cealaltă parte a gropii. — Poate unul dintre dumneavoastră să facă identificarea, vă rog? — O s-o fac eu, spuse Tom. Ocoli groapa și se uită în sicriu. Tatăl lui părea surprinzător de neschimbat, cu excepția faptului că pielea era mult mai cenușie, de un cenușiu închis, acum, iar membrele păreau să se fi micșorat, să fi pierdut din greutate, în special picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vreți. Da, e bine, spuse el. — În regulă. Vă vom vizita sediul peste patru zile. — Nu astăzi? — Oh, nu. Vom începe astăzi, dar mai întâi trebuie să rezolvăm acea problemă delicată. Apoi, vom veni. O limuzină neagră trase alături. Șoferul ocoli și îi deschise portiera. — Oh, apropo, spuse ea. Porsche-ul dumneavoastră a fost localizat în Houston. Suntem destul de siguri că nu a fost luat de soție. Se urcă în mașină, iar fusta i se ridică. Nu o trase în jos. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
multe ori. — Vasco, zise ea. Totul va fi în regulă azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse, Nick. Ce faci? — Doar una, spuse Nick. Stinge-o, zise Vasco. Plecăm chiar acum. Ai tot ce trebuie? — Da. Nick Ramsey era doctorul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Alex. — Vreți să vorbiți cu dr. Hughes? — Da, zise Alex. Când duse telefonul la ureche, auzi un țiuit electronic, care o dezorientă. Dădu drumul telefonului, când Casey Rogers o prinse de coate și îi trase brațele în spate. Șoferul ocolea prin fața ambulanței, venind spre ea. — Nu avem nevoie de copil, spuse el. E bună și ea. Avu nevoie de câteva clipe, înainte să-și dea seama ce se întâmpla. Era răpită. Ceea ce urmă fu instinctiv. Lovi cu capul în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un aspect liniștit în soarele amiezii. Alex se opri la marginea parcului și o urmări pentru o vreme. — De ce așteptăm? întrebă Jamie. — Numai un minut. — A trecut deja un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei. Arăta ca un cititor de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar cititorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cârpa, o să taci? — Da. — N-o să mai spui nimic? — Da. — Promiți? — Da. — OK. Trebuie să fie liniște, ca să-mi dau seama unde suntem. Nu știu de ce te iubesc așa, după toate schimbările ... Încearcă să mă ajuți, Gerard. Te rog. Stan ocoli din nou și se urcă la volan. Reveni pe drum. Pasărea tăcea. Kilometrii treceau, unul după celălalt. Apoi văzu un indicator spre un oraș numit Earp, aflat la cinci kilometri în față. — Sal’tare din parcare, gașcă, zise Gerard. Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dintre pantofii lui intră direct în gura acestuia. Vehiculul alunecă pe lateral, până se opri. Dave își scoase piciorul din pantof, lăsându-l în gura bărbosului. Din urechea acestuia țâșnea sânge în toate direcțiile. Dave își smulse și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în halat din mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
va întoarce, însă în clipa aceea trebuia să-l ducă pe Dave la spital. Cum mâinile lui Dave erau pline de sânge, polițiștii acceptară. Lynn îi aruncă o privire ciudată lui Henry. — Mă întorc cât pot de repede, spuse el. Ocoli în spatele casei și traversă proprietatea de acolo. Dave îl urmă. Unde mergem? întrebă el. — Să-l prindem pe tipul acela. Pe cel cu barbă neagră. — L-a rănit pe Jamie. Da, știu. — Și eu l-am rănit pe el. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și cu un „Namaste“ spus din suflet. Solana Canyon era și locul preferat de celebrități pentru o cură de dezalcolizare. Alex conduse pe lângă poarta principală clădită dintr-un material ce imita chirpiciul, ascunsă artistic în spatele palmierilor uriași. Urmăreau semnalul, care ocolea prin spatele stațiunii. — Merge pe intrarea de serviciu, spuse Henry. — Ai mai fost aici? — O dată. O prelegere despre genetică. — Și? — Nu am mai fost invitat a doua oară. Nu le-a plăcut mesajul. Știi cum se spune. Profesorii pun inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Acum stau. Se încruntă. Dacă sunt paznici, îl vor vedea pe Jamie zbătându-se, când îl scot din mașină. — Poate că l-au drogat. Sau ... nu știu, zise el repede, văzând durerea de pe fața ei. Stai, se mișcă din nou. Ocolesc pe drumul din spate. Alex băgă mașina în viteză și conduse spre poarta de serviciu. Poarta era deschisă. Nu o păzea nimeni. Intră pe poartă, în parcare. Drumul din spate era în capătul îndepărtat al parcării. — Ce facem? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Rediu au Întâlnit un tractor cu remorcă și două cărucioare trase de niște țigănuși care s-au speriat de moarte crezând că dihania ce venea pe nesimțite Îi va strivi sau Îi va mânca de-a dreptul. Adjutantul i-a ocolit cu grijă, Îi văzuse prin camera cu infraroșii din dotarea mașinii și la fel a procedat și cu cele câteva pâlcuri de puradei teribiliști care nu prea aveau la ce să se grăbească a intra În casele lor sărăcăcioase. Străzile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un al treilea, el nu va putea să câștige atâta autoritate încât să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sunt mai primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare, prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii: el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decât să o câștige cu ai altora, judecând că nu este o victorie adevărată aceea pe care o câștigi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
schimb, mijlocul prin care poți să cucerești puterea este de a fi priceput în aceasta și de a o practica. Francesco Sforza, pentru că a avut armată, a devenit, dintr-un om oarecare, duce al Milanului; iar fiii lui, care au ocolit truda armelor, au ajuns să fie oameni oarecare, după ce fuseseră înainte duci. Se întâmplă astfel pentru că, pe lângă celelalte rele, pe care ți le pricinuiește faptul de a fi lipsit de armată, este și acela de a merita disprețul celorlalți; iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
banii tăi. Nu există altceva care să se consume singur atât de mult, ca dărnicia; într-adevăr, o practici, și în același timp pierzi posibilitate a de a o mai practica și sau ajungi sărac și disprețuit, sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urât de ceilalți. Dar, între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urât, iar dărnicia te duce și la una, și la cealaltă. Prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
oamenii iubesc așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele, așa încât un principe înțelept trebuie să se sprijine pe ceea ce depinde de el, iar nu pe ceea ce depinde de alții. Străduința lui trebuie să fie numai aceea de a ocoli ura supușilor lui, după cum s-a mai spus. CAPITOLUL XVIII CUM TREBUIE SĂ-ȘI ȚINĂ CUVÂNTUL UN PRINCIPE Oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvânt și de a proceda în
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de-a lungul secolelor,,. E drept, nu am inventat nici bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai ești tinar. Vreo 25 de ani i-au zis Lumină. Cred că ai fost la Portița prin 75... <victor37>: abia te născuseși... <sys>: trebuie să ai vreo 45, nu? de ce îți spui victor37? <victor37>: dacă spun 45 mă ocolesc toți am venit aici să discut. <sys>:mda, ai dreptate. Dacă știam că ai 45, nu te contactam. <victor37>: ai văzut? <sys>: despre ce vrei să discuți? <victor37>: are importantă? Vorbim de o oră fără un subiect anume... cum e
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
rău <maya>: nu era frumoasă <victor>: da. Frumusețea este în ochii și inima celui ce privește! <victor>: dar intrase că pe-un fel de linie moartă <victor>: toți ‘specialiștii’ din sat erau căsătoriți <victor>: nevestele lor erau geloase, toți o ocoleau <victor>: la țărani nu se putea gindi, diferențele de cultură și educație erau prea mari <victor>: încercase, dar pur și simplu nu avea ce discuta cu ei <victor>: părinții îi cumpăraseră un apartament în Cluj, îi pregătiseră și o mașină
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ales despre planurile mărețe pe care le are cu biserică - vrea să construiască o catedrală! - decât de lucrurile sfinte. Îl simt rece și străin. După ce m-a “pipăit” și s-a convins că nu prezint interes, a început să mă ocolească... În rest, mă uit la televizor. La Seattle nu am TV. Țușca mi-a dat un aparat - primul pe care îl cumpărasem la venirea în Canada. Nici nu știam că îl mai avem... Îl folosesc de măsuța la capul saltelei
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
si eu am fost tinar <victor37>: dar nu cred că te-aș fi disprețuit. Cred că mi-ar fi fost milă de tine <victor37>: ceea ce e, uneori, chiar mai rău... Rânește mai mult decît disprețul <victor37>: poate te- aș fi ocolit tocmai să nu-mi afli milă <maya32>: în ce condiții ai fi încercat totuși să mă agăți? <victor37>: dacă acest lucru, bilbiiala, nu avea importantă <maya32>: mda. Cred că de aceea l-am acceptat pe el <victor37>: a apărut, deci
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ce nu o ierta. Ultima dată a mai încercat să o întâlnească atunci cand s- a dus ea prima dată acasă. Aflase, și l-a rugat pe socru-meu să o roage pe Țușca să o primească. Nu a vrut, a ocolit-o până a plecat înapoi spre Canada. Așa era, ea nu stia să ierte... Nu a mai vrut să vină la mine, s-a dus direct la autobuz. - Nu pleca, te rog. Hai acasă. Am condus toată ziua, îmi cad
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Nu o să ți-o iert niciodată! Am dus-o la autobuz. M-am dus acasă și am căzut că un butuc. <maya>: hi nu te-am mai vazut de 2 sapt. <vick47>: nu am intrat <maya>: de ce nu? M-ai ocolit? <vick47>: poate și de aia <maya>: mi s-a aprobat interviul <vick47>: felicitări. Mă bucur <maya>: mor de frica! Cum o să susțin interviul, bilbiita? <vick47>: cei din vest sunt mai destupați la minte <vick47>: vor să vadă ce vrei să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Nu pot să cred! - Nu ți-a spus avocata că ești un tâmpit? Trebuia să o crezi... Am divorțat după alte paisprezece luni de coșmar. Fiecare întâlnire degeneră într-o ceartă. Oricât de blândă începea, oricât de mult încercăm să ocolesc provocările, oricât de mult îmi încleștam fălcile, până la urmă cicăleala, care începea odată cu intrarea pe ușă și continuă până noaptea târziu, producea fisuri în răbdarea mea. Ajungeam să zbieram unul la altul ca niște căpiați. O rupsese cu toți prietenii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Mitoc un nou dop de circulație.Oprimn în coloană.Câțiva oameni caută să depisteze cauza staționarii. Există și un echipaj de la A.N.D. O femeie, participantă la trafic ne sfătuiește să pornim din nou la drum. O facem cu atenție.Ocolim două mașini care se tractează.In apropierea satului Sălcioara se formează o nouă coloană.Oamenii sunt nedumeriți.Veștile sunt puține și contradictorii. Iși face apariția un agent de circulație de la comuna Banca. Dinspre Popasul Stâna Costești vine un camion echipat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]