6,963 matches
-
marginea Kievului, într-o râpă devenită de atunci celebră. La Lvov trenul în care se aflau cei doi Sirin (Petre avea 16 ani, mama sa 42) a staționat multă vreme. Doamna Sirin a reușit să-l convingă pe soldatul care păzea vagonul, plătindu-l cu toți banii pe care-i avea, să-i permită să coboare puțin pe peron. Planul era simplu: pe peronul alăturat se pregătea de plecare un alt tren în direcția Cernăuți-București. Câteva secunde au fost de ajuns
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și nu de o confruntare armată. Nu, prietene, nu este vorba despre asta și iată un alt echivoc pe care vreau să-l lămuresc. Eu nu fac pe „supăratul“, nu iau „atitudini“ și nu fac gesturi demonstrative. Domnul să mă păzească de așa ceva. Dar simțeam pur și simplu că nu mai puteam suporta o seară (încă una) în care ar fi trebuit să fac față, sau în care ar fi trebuit „să joc“, să glumesc, să râd și să vorbesc la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bucuria și suferința, el centrul preocupărilor, el idolul... Iar eu - destinul său! Prietene Alcest, îmi ești nespus de drag. Sunt însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Beau foarte mult lichid dulce. Tot ce mi-ați trimis a fost foarte bun. Duminică să mi se aducă mai multe cărți, vreau să am din ce alege. Cum te simți tu? Să ai grijă de tine și să te păzești. Eu mă odihnesc și mă hrănesc ca la sanatoriu. Vă sărut pe tine și pe Tata tare, tare de tot, al vostru Petia P.S. Cartea dați-o lui Mihai. Am citit-o. E bună. Augusta lui Pierre la Spitalul Colentina
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem dată pradă ținutului devorator mă copleșea tot atât de tare și sub lumina prea crudă a zilelor toride din valea râului unde păzeam vacile. Ceas nu aveam, ceasul meu era bucata de cale ferată ce ducea spre oraș. Ziua, prin vale treceau patru trenuri; abia după trecerea celui de-al patrulea mă puteam întoarce acasă. Căci se făcuse ora opt seara. Cerul se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întețește privireași fuga buimacă din cap lasă mult în urmă toate cuvintele de care dispui în vorbire ca și în scris - și totuși, după moartea a doi dintre prietenii mei, tot am pus pe hârtie ceva. Ca și odinioară când păzeam vacile în valea cea mare și nerușinat de verde, căutând cuvântul potrivit pentru „Milchdistel“, la fel am căutat mai târziu cuvinte pentru frica ce-o simțeam cu toții laolaltă. Am vrut să arăt cum e prietenia când nu-i deloc de la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
său de viață la tactica urmăritorului. Observarea întreprinsă de urmăritor face parte dintr-o misiune de stat. Datoria sa de serviciu e de a ști lucrurile cu precizie. La rândul său, cel urmărit îl observă pe urmăritor pentru a se păzi de el. Urmăritorul atacă, cel urmărit se apără. Nu-i nevoie ca urmăritorul să existe tot timpul în carne și oase pentru a te amenința. El e oricum pretutindeni în lucruri, ca umbră a lor; a infiltrat în ele frica
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dându-l pradă vieții dezastruos de comune a pedestrimii. Iar aceasta firește că nu-i deplângea prăbușirea. Un ștab căzut era ținut și el la distanță, cu răutăcioasă bucurie, de oamenii de rând. O țară ale cărei granițe sunt păzite cu mitraliere și copoi este o insulă. O mare parte din interdicțiile pe care fiecare le căra după sine erau gândurile de fugă. În locul fericirii insulare, în creierul fiecăruia era înfiptă dorința să fugă cu orice preț de pe insulă. Riscul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai există insule-închisori. Nelson Mandela a fost și el deținut pe o insulă, iar Öcalan, liderul PKK, este unicul locuitor al unei insule-închisoare. Dintotdeauna guvernanții s-au slujit de apă ca de un cordon de izolare eficient, ușor de păzit. și cu toate astea, pentru intelectualii vestici „a trebui să te duci pe o insulă“ se asociază cu o droaie de libertăți personale. Nu-i deranjează nici cuvântul insulă, nici că trebuie să te duci acolo. Îșiformulează întrebarea despre libera
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vechi fuseseră readuse la viață și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un ban din figurație. Cabluri negre întinse peste tot, reflectoare, grupuri electorgene și cabinele vedetelor de cinema păzite de agenți de securitate. Frânturi de fraze în engleză zboară prin aer. Am înțeles, zona a fost transformată în platou de filmare pentru un producător american cu buget respectabil. Impresionantă însă este vederea acelei mini-invazii rusești, un déjà-vu ca un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
discuta îndelung dacă să accepte sau nu adjectivul „cornelian”, Matsutaro Imai - paznic la muzeul de Artă Modernă din Kyoto, om la 55 de ani, tată de copil - și-a făcut harakiri pentru că cineva a furat din muzeul pe care-l păzea un tablou de Toulouse-Lautrec (Marcelle), împrumutat japonezilor de muzeul francez din Albi. Ministrul japonez al Culturii a făcut un apel prin radio ca hoțul să predea tabloul: „Chipul Japoniei se va întuneca dacă Marcelle nu e găsită”. Hoțul s-a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
condamnă pe Alfons Owele la moarte, pentru asasinat și antropofagie: Owele a ucis un om într-o pădure ca să-i ia bicicleta. Iar în buletinul de informare de pe lângă Secretariatul Internațional al Lânii se anunță că se caută șase ciobănițe ca să păzească - în Insulele Falkland - boi, cai și mai ales oi. Candidatelor li se cere: calificare profesională, dragoste de animale, acceptarea singurătății, încredere doar în sine însuși și „detașare față de toate plăcerile și deșertăciunile lumii”. O meșă din părul lui Napoleon e
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gândește la copiii țării ca la propriii săi copii. Le-a vorbit despre patria noastră frumoasă, casa părintească înzestrată pe care au moștenit-o, despre câte furtuni au trecut peste ea, cu cât sânge și cu câtă suferință i-au păzit părinții ființa, prin câte jertfe și lupte au reușit comuniștii, Feții-Frumoși cu înfățișare simplă, să repună în drepturi poporul.“ (Contemporanul, 29 octombrie 1971) „Partidule, îți crești copiii Ca un părinte iubitor; Le dai povață înțeleaptă Cutezătoare armă dreaptă, Și aripi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rândul acelora care și au închinat existența, întreaga putere de muncă și creație propășirii poporului, victoriei socialismului pe pământul nostru strămoșesc.“ („Personalitate proeminentă a vieții politice și științifice contemporane“, Teatrul, ianuarie 1987) BUȘECESCU Romeo: „Trăiește-n el EROUL întregii omeniri păzind cu-ndemânare al păcii lung destin; Doar adevărul însuși îi străjuie-n simțiri și-i mărturie clară la țelul lui sublim.“ („Conducătorului iubit“, Amfiteatru, ianuarie 1984) BUTNARU Aurel „Tot ce-i mai demn e-n cuvântul acesta magnet, Pacea în chip
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spor cărbunii în saci de hârtie, Teri cu mine și Cristina, fiica lor, aruncăm butucii umezi în cărucior. În zece minute e plin. Viorel fuge la spital, unde trebuie să ducă ceva pentru nu mai știu cine, Rigo rămâne să păzească averea, iar eu și Mircea ne înhămăm ca doi trăpași, de-o parte și de alta a oiștei, căreia îi spunem de fapt, ca-n Banat și Ardeal, rudă. N-aș putea zice că-i sfârșitul lumii. Ba chiar îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
simțeai în siguranță. În rest, frig ca naiba în cameră și masturbatorii pe la geam, dincolo de perdele. O liniște de-ți țiuiau urechile. Zumzetul neonului care făcea ca totul să pară sinistru, ca la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști, să vadă dacă ai reșou sau aparate electrice). Dușurile nasoale. Gândacii roșii sub linoleum. Uneori, se lua și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un ger de facem aburi la gură când râdem. Nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii: în fața alimentarei Pescărușul zac înșirate pungi de un leu cu sticle de lapte și, între ele, câte o umbră nemișcată, care le păzește și așteaptă să se deschidă... E totuși duminică! Cine știe, și-or fi luat pescărușii angajamentu’ să facă cincinalu-n trei zile, iar amărâții ăștia au și aflat. Dragoș, care tocmai îmi povestește ce-a văzut la video și hăhăie, se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dacă pe acel care Dumnezeu prea milostiv îl va fi așezat în această domnie și stăpânire a acestei Țări Românești fie dintr unul sau din celălalt neam domnesc sau din orice neam ar fi, dacă acela va cinsti și va păzi la puterea și trăinicia ei această carte a noastră de danie veșnică, dată și dăruită credincioșilor noștri boieri Stanciul egumenul și fratele său Călin, pe acela de asemenea Dumnezeu cel milostiv și prea bun să-i fericească trupul și sufletul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Țării Românești sau din rodul inimii Domniei mele sau pentru păcatele noastre, din alt neam, dacă va cinsti și va înnoi și va întări această poruncă a Domniei mele, și pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească și să-l păzească și să-l întărească în domnia lui. Dacă însă va risipi și nu va întări, și pe acela domnul Dumnezeu să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui și să aibă parte cu Iuda și cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
al Ungrovlahiei. Pe peretele dinăuntru stă scris: «Acea(sta) sfântă păucenie a(u) cu(m)păra(t) satul nostru cu...ca s(ă) fie de trebuință celor ce vor ceti și acelor ce vor asculta cu inima curată și vor păzi poru(n)cile sfi(n)tii ev(anghe)lii. A sfintii bese(re)ca Streza Cârțișor (a) și cine s(-)ar ispiti să o fure să fie afurisit de toți sfinți pă(ren)ți. Scris(a)m eu popa Ionu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
muncă de la cea mai fragedă vârstă. Când copilul începea să se țină suficient de bine pe propriile picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a făcut din cenzură norma de drept comun, iar din libertatea de gândire o piesă de muzeu. Și acum un sfert de secol în urmă, generația mea se plângea de insuficiența libertăților publice și de modul ipocrit cum ele erau păzite. Când îmi întorc însă privirea-ndărăt, regimul de atunci îmi apare, în perspectiva trecutului, ca un regim fericit dintr-o epocă de aur. * Dar am și oarecari scrupule. Revenind așa de târziu într-un mediu pe care timpul l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
într-o căsuță în afara spitalului, veni la ușa lui un gardian, îl chemă și-i spuse: „Veniți puțin cu mine”. Și aruncându-l în temniță, îi zise: „De aici nu ieșiți până la noi porunci”. Era vară; întrucât nu era strașnic păzit, venea multă lume să-l viziteze. Printre alții și M.1, care era duhovnicul său. El făcea cunoscută învățătura creștină și dădea exerciții spirituale, toate ca atunci când era liber. Nu voi niciodată să-și ia avocat, nici mandatar, deși mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru care suntem creați. 24. CERCETAREA PARTICULARĂ ȘI ZILNICĂ. CUPRINDE TREI TIMPI ȘI TREBUIE FĂCUTĂ DE DOUĂ ORI PE ZI. Primul timp este cel de dimineață, în care, de îndată ce omul se trezește, trebuie să-și pună în gând să se păzească cu grijă de acel păcat anume sau de acea lipsă, pe care dorește să-l corecteze și să-l îndrepte. 25. Al doilea, după masa șde prânzț să ceară de la Dumnezeu, Domnul nostru, ceea ce vrea, adică harul de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]