10,156 matches
-
sînt acompaniate de semne abstracte ce-ar putea avea semnificația unor cuvinte, acte, situații. Părerea specialiștilor este că, datorită unității sanctuarului, este vorba de opera unui singur artist care a lucrat cățărat pe-o scară. S-a calculat că a pictat destul de repede: o jumătate de zi pentru fiecare dintre bourii enormi din sala „Taurilor” și două ore și jumătate pentru scena din „Puț”. Artistul a trăit În urmă cu 17 000 de ani Înainte de Cristos, avea fruntea Îngustă, mentonul dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culinare), maestru În diferite științe cabalistice cum ar fi psihiatria. Filmul sugerează să-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar durerea provocată de o asemenea interogație e insuportabilă. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că „au votat chiar și cei spitalizați”. La Spitalul nr. 9, e foarte probabil ca bolnavii să fi Înghițit din pură plăcere electorală și ștampilele. În Puterea, un individ notoriu pe care nu-l știe nimeni deși-l cheamă Bradea pictează pe substitutul de hîrtie pentru regiuni anatomice mai puțin perspicace, următoarea compoziție: „Din 1964 și pînă În 1989, România a fost cea mai independentă țară din Estul Europei. N-a pupat mîna nimănui”. MÎna, nu. În ce-l privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Big Tom, o roată, un ceva mai subtil. Însă viața nu e justă și vine vremea cînd cele două pictorițe hotărăsc să facă un copil. Pauline Îl naște pe Raphaël. Anne Îl naște pe Octave. Acuma-s cinci. Copiii sînt pictați. Ernest e foarte mămos din fire și se duce cu grupul În vizită la toți părinții, care sînt Înțelegători, lumea progresează, i se modifică ordinea, artiștii călătoresc mult, din excursia la Sankt Petersburg reținem că băncile publice au 10 metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi. Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea înghețată răzbăteau prin vămi de pâslă care domoleau stridențele și zgomotele în surdină păreau izbucnite dintr-o altă lume, de parcă ar fi prins deodată viață jocurile de iarnă pictate de Pieter Bruegel cel Bătrân sau de Franz Huys sau de Joris Hoefnagel sau copiii cu sorcova la geamul înghețat din tapiseria lui Mimi Poenaru s-ar fi pierdut în câmpul lor, pentru câteva clipe numai, cât ciorile și țărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe poziție. În fond, seara asta nu prezenta nici o amenințare, dacă era s-o compare cu valurile uriașe de umilință care se abătuseră asupra ei când intrase pentru prima dată pe aceste uși, cu peste un an în urmă. Phoebe picta dintotdeauna, de când se știa, și talentul ei fusese evident de la o vârstă fragedă pentru toți în afară de ea. La fiecare raport școlar, profesorul ei de artă o ridica și mai mult în slăvi; dar laudele lui își găseau rareori ecou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în situația de a face această descoperire, existaseră regrese: o criză de încredere în ea însăși, abandonarea drumului pe care se angajase la sfârșitul celui de-al doilea an, revenirea la munca de infirmieră cu program normal. N-a mai pictat câțiva ani. Când s-a apucat din nou, a făcut-o cu și mai multă pasiune, și mai intempestiv. A închiriat un atelier, împărțit cu alți artiști, în Leeds (unde locuia acum) și își petrecea acolo fiecare clipă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Există ceva care se cheamă lumea reală, spuse Hilary. Ai auzit de ea? Nu așteptă un răspuns. Trebuie să înțelegi că nu putem decide toți că vrem să fim artiști, că o să stăm într-un turn de fildeș și o să pictăm din când în când un tablou când avem chef sau inspirație. Unii dintre noi trebuie să lucreze la comandă, să respecte niște termene și alte mărunțișuri de-astea. Poate că de fapt ai nevoie de o lecție din care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foc în curtea din spate și am ars tot ce lucrasem. Toate picturile, toate desenele. Am renunțat la colegiu și m-am întors la postul meu de asistentă medicală, cu program normal. Și așa am trăit un timp. N-am pictat deloc. Dar mă gândeam la pictură. Continuam să mă duc prin galerii, să citesc revistele de specialitate și tot ce apărea. Era în mine un fel de - spațiu gol, cel în care înainte pictam și căutam ceva cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am trăit un timp. N-am pictat deloc. Dar mă gândeam la pictură. Continuam să mă duc prin galerii, să citesc revistele de specialitate și tot ce apărea. Era în mine un fel de - spațiu gol, cel în care înainte pictam și căutam ceva cu care să-l umplu: mai degrabă căutam pe cineva, pentru că tânjeam să găsesc un tablou - orice tablou - care să-mi sară în ochi și brusc... să-mi vorbească. Cunoști acest sentiment? Trebuie să-l cunoști: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să punem prețuri cât mai mari. Am clienți japonezi care plătesc treizeci, patruzeci de mii pentru o pânză mare. Șapte pe nouă, cam așa. Abstracte, peisaje, minimaliste, orice: nu le pasă. Apropo, e bine așa? — Treizeci, patruzeci...? Dar n-am pictat niciodată ceva care... Da, e bine, e foarte bine. — Stai așa puțin. Se dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei de lângă pat. Phoebe auzi cum scotea din ambalaj și desfăcea un prezervativ. — Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A! Și pictezi bine? Nu eu trebuie să spun asta. Aduse vată din comodă, apă de la chiuveta din baia alăturată și începu să curețe ulcerația. — Ai o mână ușoară, spuse Mortimer. Pictoriță și asistentă medicală. Aș fi zis că fiecare din aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Atunci vino să ai grijă de mine, spuse el. Îți dau o leafă bună. Se gândi o clipă și menționă o sumă de cinci cifre. Aici nu mă îngrijește nimeni. N-am cu cine să vorbesc. Și ai putea să pictezi. Jumătate din camere sunt nefolosite. Poți să ai studioul tău, unul mare. Phoebe râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
însoți lângă cămin. În timp ce se așeză, își ridică privirea spre portretul agățat deasupra căminului, întrebându-se dacă era o pereche de ochi vigilenți privind din spatele lui. Dar, trebui să recunoască, era puțin posibil: era un Picasso și ambii ochii fuseseră pictați pe aceeași parte a feței. — Ia spune-mi, începu Tabitha punându-și mâna slabă pe genunchiul lui. Ai mai publicat vreunul din acele fascinante romane? — Mă tem că nu, răspunse el. În ultimul timp m-a părăsit inspirația. — O, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aici? spuse Michael, arătând spațiul de lângă ea de pe pat. Phoebe clătină din cap. Arăta obosită. Își trecu mâna prin păr. — Ce-ai mai scris? întrebă ea. Ți-am căutat romanele. — N-am mai scris. Mi-a secat inspirația. — Păcat. — Mai pictezi? — Din când în când. Deocamdată nu prea văd ce viitor are. Nu atâta timp cât de-alde Roddy Winshaw ai acestei lumi continuă să fie stăpâni. — În ritmul ăsta, mâine-dimineață va fi cu unul mai puțin. Nedorind să mai zăbovească asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
livingul În stil colonial al Mirandei Într‑o Încăpere șic, intimă (inclusiv cu un bar pentru răcoritoare - În pahare de Martini, firește - cu băncuțe În perete și un ring de dans Încălzit pe balcon, acoperit cu o pânză de cort pictată În stil marocană pentru niște copii de zece ani, dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se descurcă. O interesa să-i vadă cum Își croiesc Încet drum pe stradă - bărbatul, Îngrijit, Într-un costum de culoare Închisă, ca un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios, frumos - ca alegoria tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai plăceau și micile grajduri și curtea spre care dădeau ferestrele. Depozitul de alături aproviziona unele dintre magazinele de mobilă din Tottenham Court Road; Înainte de război, Kay stătea la fereastră și se uita la tinerele și tinerii de la ateliere, care pictau lanțuri de ghirlande și cupidoni pe mese și scaune vechi și frumoase. Acum atelierele fuseseră Închise. Depozitul era folosit pentru mobilierul utilitar pentru Comisia de Comerț. Pentru că erau atîtea mobile și vopsele, grajdurile deveniseră un loc teribil de nesigur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
relaxare și odihnă ; și refugiu și inspirație. Aici mă simțeam liberă cu adevărat, într-o lume doar a mea, unde puteam vorbi cu păsările de tot soiul, sfătuiam cu iarba la umbră și declaram iubire veșnică florilor de câmp care pictau împrejurimile într-un covor multicolor. Locul se deschidea înspre poalele dealului și parcă se înfrățea cu acesta, în fiecare primăvară, prin tăpșanul verde, întins până la locul unde se lua de mână cu zarea albastrului ca de sidef. Întinsă pe un
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani, dar care a fost descris de designerul holului drept „o culoare oceanică, simbol al viitorului și al viziunii“. Pentru această perlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
genul celor practicate de Cheryl, cumnata mea membră a Lojei Șorțurilor. Să nu uit să scotocesc după cadourile de la Donald și Barbara primite de-a lungul anilor și să le expun În locuri clar vizibile: Tablou În tempera reprezentând Coniston pictat de „cunoscuta artistă locală Pamela Anderson“ (nici o legătură, slavă Domnului) Cănuțe de porțelan de fiert ouă marca Royal Worcester (4 bucăți) O tigaie chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar, în ceea ce privește călătoria în Brazilia și toate cele, ei bine, nu am părăsit nici măcar o dată Cercul Polar de când ne-am cazat la Chateau. Nu vreau să spun că Luca L. nu era un contract important, dar Zach se purta de parcă picta Capela Sixtină. Pe cuvânt, de-abia mă mai suporta lângă el. De fiecare dată când făceam vreo referire la sex, îmi răspundea: „Nu mă mai hărțui!“ sau îmi dădea o replică la fel de răutăcioasă. Mă făcea să mă gândesc la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vitele să intre pe domeniu (très greu cu pantofii de la Jimmy Choos, dar nu imposibil, în caz că vă întrebați). Domeniul era superb. Dumnezeule, ador grădinile proiectate de Capability Brown! Voi nu? Când am ajuns la intrarea principală, am observat blazonul familiei pictat deasupra ei în auriu și albastru. Așa fac cei din nobilimea britanică, în caz că nu sunteți intimidați îndeajuns, vă servesc blazonul familiei, ca să vă bage în sperieți de-a binelea. Nici nu-i de mirare că-n Anglia nimeni n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu fie un telefon aici, m-am gândit eu. Acum voiam să ajung acasă. Peretele din spate era plin de rafturi cu cărți îmbrăcate în piele, iar, într-o parte, deasupra unui șemineu imens din marmură, era atârnat un peisaj pictat de un maestru italian. Sub el era o plăcuță aurită pe care scria Canaletto. Chiar nu pricep, pe cuvânt. Englezii tot spun cât de nerezonabili sunt americanii, în timp ce, în secret, ei trăiesc de parcă-ar fi la Hotel Bellagio din Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]