5,976 matches
-
cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar starețul se întoarce în Țara Românească. La puțin timp după aceea, Nicodim se întâlnește la Tismana cu Mircea, care-l numește „rugătorul domniei mele, popa Nicodim”, iar în noiembrie, la Turnu Severin, a participat la întâlnirea cu regele Sigismund. O cădelniță de argint ce încă se mai afla în 1654 la Tismana reprezenta un dar al lui Sigismund pentru Nicodim. De asemenea, regele ungur a
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
datată din Țara Românească, cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text în interpretarea Mitropolitului Tit Simedrea este: "„Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în anul al șaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”". Sunt considerate minuni ale Sfântului Nicodim: Sfințenia vieții sale și minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, prin
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
în 1991 la Oradea. Din 1992 există în sat o biserică de zid, care a preluat în mare măsură funcția celor de lemn. Inscripția în chirilice de deasupra intrării: ""Această sf(â)ntă besearecă ou făcut Iacob Ionașc și cu popa Văsiiu în ani Domnului 1665 mț (luna) mar(tie) 11 dn (zile)"", surprinde momentul final, cel al consacrării construcției. Din această afirmație nu se poate stabili cu precizie dacă aceștia au fost ctitorii sau meșterii construcției, dar, în lipsa titlului de
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
icoane din secolul al XVIII-lea realizate de zugravul Ioan Pop din Românași, care a pictat și interiorul lăcașului. Pe icoana "Deisis", de format mare, este cioplit în lemnul ramei, cu chenar în "frânghie", anul 1797. Ușile împărătești, pictate de popa Toader Faur în 1805, dezvăluie prin analogie autorul altor icoane: "Maria cu pruncul" - 1815, "Sfântul Nicolae" - 1816 și "Arhanghelul Mihail". Biserica a fost sfințită pentru prima dată de către Episcopul Vasile Coman al Oradei în data de 22 august 1982, înconjurat
Biserica de lemn din Chichișa () [Corola-website/Science/309791_a_311120]
-
localitatea amintită este cât se poate de posibil, cu atât mai mult că acest fenomen a fost unul des întâlnit în epocă. Inscripția care se păstrează în stânga și dreapta ușii de la intrare nu lămurește în totalitate momentul edificării bisericii. Astfel, popa Gheorghe nota, cu caractere chirilice, doar atât: ""1765. Scris-amu eu popa Gheorghe"". Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
mult că acest fenomen a fost unul des întâlnit în epocă. Inscripția care se păstrează în stânga și dreapta ușii de la intrare nu lămurește în totalitate momentul edificării bisericii. Astfel, popa Gheorghe nota, cu caractere chirilice, doar atât: ""1765. Scris-amu eu popa Gheorghe"". Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
fac foc sub judecătorii răi; pe curvari îi inpung dracii cu furcoaie de fer; omului care nu vine la biserică și doarme acasă; un drac îi stă la cap altul îi face foc la picioare; pe cel ce dohănește până popa îi în biserică dracul îl zdrobește; mincinosul are un vas cu apă înaintea lui și îi este sete dar nu poate bea. Reprezentațiunile aceste ale iadului le închide moartea care în o mână are o coasă, în alta o greblă
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
de către zugravii Lazăr Tocaci și Iosif Biro de la Orghiz. Pisania aflată în naosul bisericii, pe balustrada corului, scrisă în latină și în limba română oferă informații cu privire la acest eveniment: Această biserică s-au zidit în anul 1817 fiind paroh locului popa David, ficurator Blăjan Lupuț, cantor Tecariu Cozma, clopotariu Căpîlne Constantin. S-au zugrăvit cu cheltuiala a tot satul împreună, în anul 1822 prin umiliți zugravi anume Lazăr Tocaci și Iosif Biro de la Orghiz"". Un alt eveniment important în viața acestei
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
inscripție care să aducă numele celui care a trudit la podoaba zugrăvită. În altar, pe peretele ce-l desparte de naos, se poate citi o însemnare zugrăvită cu negru, referitoare la pictura din acel loc: “Acest sfânt oltari au plătit popa Nicolae și cu soția dumnealui Tudora, anu 1783 august 8 zile.” În acest spațiu al bisericii pictura s-a păstrat în bună măsură și prin comparație cu ceea ce există în naos și foarte redus in pronaos, se poate crede că
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci, care în 1742 a copiat "Triodul săptămînii mari", tipărit la București în 1726. Preotul din Răstoci a mai
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
care în 1742 a copiat "Triodul săptămînii mari", tipărit la București în 1726. Preotul din Răstoci a mai adăugat tălmăcirea patimilor și molitva Paștilor. Tradiția ortodoxă era deci puternică între românii din Nordul Transilvaniei. Dar mai mult ca orice, gestul popii Luca a fost un veritabil act de cultură pentru acele vremuri. A citi sătenilor, seară de seară și an de an, în "Săptămâna mare", un text scris în graiul muntean, care a stat la baza limbii române literare, înseamnă a
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
an, în "Săptămâna mare", un text scris în graiul muntean, care a stat la baza limbii române literare, înseamnă a favoriza răspândirea termenilor celor mai aleși ai epocii, fixându-i în vorbirea oamenilor. Rolul de propagator de limbă românească al popii Luca și cărții copiate de el merită deci toată considerația. Copierea s-a făcut cu mare exactitate, utilizându-se chiar cerneala roșie pentru indicațiile tipicorale. Popa Luca n-a fost însă doar un copist mecanic. La titlul cărții: Trei cântări
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
a fost însă doar un copist mecanic. La titlul cărții: Trei cântări ce cuprinde în sine slujba ce să cuvine a săptămânii sfintelor patimi din sâmbăta dreptului Lazăr până în seara sfintei și luminatei zi a învierii domnului nostru I.Hs ” ...popa a mai adăugat ”...acum început în anul domnului nostru Is.Hs. 1742 m(e)s(e)ț(a) ghemarie 12 zile". O intercalare personală a făcut și la sfârșit, ceea ce arată că popa Luca știa foarte bine scrisul : "Slava lui
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
zi a învierii domnului nostru I.Hs ” ...popa a mai adăugat ”...acum început în anul domnului nostru Is.Hs. 1742 m(e)s(e)ț(a) ghemarie 12 zile". O intercalare personală a făcut și la sfârșit, ceea ce arată că popa Luca știa foarte bine scrisul : "Slava lui Dumnezeu că m-au miluit de-am ajuns și sfârșitul scrisorii cu păcătoasa și de țărână mână a mea păcătosului robul lui Dumnezău preotul Luca di(n) Răstoci sat, săvârșind M(ese)ța
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
30 de zile.” Copia „Triodului” are câteva pagini din interior scrise de o altă mână. E un scris cursiv, descătușat de severitatea literelor de tipar. Aceasta dovedește că în Răstoci mai exista un cunoscător de carte, cel mai plauzibil rămânând popa Constantin. Știința de carte a celor doi prezintă o semnificație mai largă, care privește epoca în care trăiau. Dacă sinodul lui Atanasie din 1700 n-a pretins preoților mai mult decât știrea pe de rost a „Psaltirii”, glasurilor, tainelor bisericii
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
la Cormeniș. După cine știe câte peregrinări, trecând prin zeci de mâini, „Triodul” a fost preluat, în 1914, de „Erdély Museum” iar azi se păstrează la Biblioteca Centrală a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. 1750: Preotul din Răstoci - care trebuie să fi fost popa Luca - are în păstorire, împreună cu un cantor, 130 de suflete. Amândoi slujitorii locuiau în avere proprie - biserica neavând nici un fel de moșie - și plăteau așa-zisa „taxă Kendefiană” de 5 imperiali. 1754: Printre martorii unei ascultări cu privire la descendenții lui Vasile
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
biserica neavând nici un fel de moșie - și plăteau așa-zisa „taxă Kendefiană” de 5 imperiali. 1754: Printre martorii unei ascultări cu privire la descendenții lui Vasile Hossu din Răstoci apare „nobilul și preot al locului de rit grec unit din Răstoci, onorabilul popa Luca, de 70 de ani” . Cca 1756. Pentru prima dată e atestat hramul „Sfinții Arhangheli” al bisericii din Răstoci. Fiindcă majoritatea bisericilor din Chioar poartă acest hram, e aproape sigur că el a fost moștenit din secolul al XVII-lea
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
1760-1765: Episcopul ortodox Dionisie Novacovici a primit din partea răstocenilor o contribuție în bani. Pe chitanța care confirmă faptul a semnat în limba română „Birăul Huso (Hossu - n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o cublă
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de cauză uniților. Ortodocșii au rămas datori cu taxa de 51 cruceri pentru hotărârea definitivă. În același an, recensământul populației menționează în sat 2 preoți. 1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
au rămas datori cu taxa de 51 cruceri pentru hotărârea definitivă. În același an, recensământul populației menționează în sat 2 preoți. 1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la greco-catolici. Actul care confirmă acest lucru este redactat în imba latină, la Consistoriul din Blaj. Iată-1 în traducere: "In anul 1788, în ziua a 18-a a lui
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
Răstoci, învecinată cu măritul Comitat Solnocul Interior, și a unui număr de 33 de oaspeți (jeleri, nou-veniți în sat) locuitori ai zisei moșii, la sfânta unire, cu știrea oă nimeni nu i-a constrâns, astfel precum se dovedește de către zisul popă Urs, parohul în funcție; (s-a citit) de către nobilii Alexandru Pap Benyei și Nicolae Vidrai având domiciliul în târgul episcopal al Fiscului Blaj, pe credința lor. Treabă pentru care, până acum au mai venit la el (la popa Urs - n.n.
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de către zisul popă Urs, parohul în funcție; (s-a citit) de către nobilii Alexandru Pap Benyei și Nicolae Vidrai având domiciliul în târgul episcopal al Fiscului Blaj, pe credința lor. Treabă pentru care, până acum au mai venit la el (la popa Urs - n.n.) încă șapte oaspeți, cu (aceeași) hotărîre. Pe care oonvertire a lor au întărit-o, însă ou această condiție ca nici acești locuitori înșiși, nici zisul preot, de acum încolo nu vor mai încerca să desfacă de credința greco-catolică
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
credința greco-catolică. Așa a rămas. Concluzie: Parohul i-a sfințit pe preotul convertit și pe locuitori; la cererea lor, le-a fost confirmat și instalat preot". 1811: Parohia Răstoci aparține protopopiatului Ciocmani. Capi de familii - 75 cu 566 (?) suflete. Slujesc: popa Toader (?), cantorul Dumitru (Hossu) și clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul Petru Hossu, scutiți amândoi de taxa capului. 1820: Era în funcție noul preot
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]