KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...227 228 229 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

opt dimineața ca să spăl mașina. Am băgat mai întâi furtunul, apoi buretele. Cele trei zile pe care le petrecuse în România depuseseră un strat apreciabil de jeg și praf pe vopseaua neagră a Cadillac-ului. Când am terminat, arăta senzațional. Am pornit înspre biserica Sfântul Anton de la Piața Unirii, încercând să ocolesc băltoacele, camioanele, autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns cu bine. Yves aștepta în fața bisericii, mimând buna-dispoziție. Apăru și Anca, venise cu părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
smuls chiloții și i-am aruncat în torpedou. Yves nu observase nimic, se uita râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi - și mă dureau. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
tăi, nene, dacă mă lași să ... - Taci, dracu, din gură, am urlat, izbindu-l cu bâta în moalele capului. Ciocan căzu la pământ (unde, de fapt, și stătuse, îngenuncheat în fața mea). Am îngrămădit persoana într-o geantă uriașă și am pornit încet către bloc. La sedință hotărârăm, după o ciomageală zdravănă, să-l lăsăm în viață. Ne trebuia totuși un administrator. Dupa câteva zile făcu omul ce făcu și apa începu din nou să curgă din robinete, dușuri și veceuri. Unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe scăriță și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga pe cerul dimineții, transportând nori pufoși; norii se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile tale încearcă să-i apuce mâinile... Nu mă întrebați unde e urmarea acestei cărți! Un strigăt acut pornește dintr-un punct nedeterminat dintre biblioteci. - Toate cărțile continuă dincolo... Vocea profesorului urcă și coboară; unde s-a băgat? Poate se rostogolește sub birou, poate e gata să se agate de plafonieră. — Continuă unde? întrebați voi, pironiți pe marginea abisului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca Parisul, dar poți pierde ore în șir căutând locul potrivit ca să arzi un cadavru. Parcă e o pădure la Fontainebleau? - îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
a începe acel du-te-vino nocturn, cu el îmbrăcat la patru ace și așezat frumos, în spate, în mașina decapotabilă, iar ea așezată în față, lângă mine, încât trebuia să întindă un braț ca să-l țină drept, pe când mă pregăteam să pornesc motorul, iată că ea își aruncă piciorul stâng peste schimbătorul de viteză și-l plasează peste piciorul meu drept. - Bernadette! exclam eu. - Ce faci? Ți se pare momentul potrivit? Iar ea îmi explică că atunci când am năvălit în cameră o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
zburând în sus din adâncimile podelei. Paginile pe care le scriu ar trebui să comunice și ele o luminozitate rece, de galerie de oglinzi, unde un număr limitat de figuri se răsfrânge, se răstoarnă și se multiplică. Dacă figura mea pornește în toate direcțiile și se dublează pe toate muchiile e pentru a-i descuraja pe cei ce vor să mă urmărească. Am mulți dușmani și trebuie să-i evit tot timpul. Dacă își închipuie că mă ajung din urmă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
îi salută pe agenți: — Sunt Gertrude. El este un prieten. Duceți-ne la comandant. Ai rămas cu gura căscată? Corinna-Gertrude îți șoptește, în limba ta: — Nu-ți fie teamă. Sunt falși polițiști: în realitate sunt de-ai noștri. Abia ați pornit, când al treilea taxi îl blochează pe al doilea. Sar din el alți oameni înarmați, cu fețele acoperite: îi dezarmează pe polițiști, îți scot cătușele ție și Corinnei-Gertrude, pun cătușe polițiștilor, vă împing pe toți în taxiul lor. Corinna-Gertrude pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

în jur erau împrăștiate diverse piese care fuseseră scoase din motor. — Ăsta-i un motor deosebit, îi explică domnul J.L.B. Matekoni privind-o neliniștit. Nu mai e altul ca el în toată Botswana. Într-o bună zi o să-l repar. Porniră mai departe. Următoarea încăpere era o baie, destul de curată, remarcă Mma Ramotswe, chiar dacă puțin cam cenușie și neglijată. Pe marginea căzii, așezat în echilibru precar pe un prosop de față, era un calup de săpun carbolic. În afară de asta, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de culori de bougainvillea; un gazon gros de mohor. Era un colțișor de rai înconjurat de un zid alb, înalt. Michael era ca un copil care tocmai descoperise ascunzătoarea borcanului cu dulceață. Se scula dis-de-dimineață, lua camioneta lui Jack și pornea pe Molepolole Road. Apoi colinda savana cam o oră înainte să vină acasă să ia micul dejun. L-am însoțit de două-trei ori, deși nu-mi place să mă scol cu noaptea-n cap și-mi povestea entuziasmat despre păsările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
liberi să facă orice vor, oricând, indiferent de părerea celorlalți. Astea erau concepțiile moderne de viață. Domnul J.L.B. Matekoni își mută privirea spre biroul lui și spre agenda deschisă. Își notase că-i ziua de mers la orfelinat; dacă ar porni imediat, ar putea să rezolve problema până la prânz și s-ar întoarce la timp să verifice lucrul ucenicilor, înainte ca proprietarii mașinilor să vină să le ridice la ora șaisprezece. Nici una dintre mașini nu avea vreo defecțiune; nu trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
nedumeriți și el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni spre orfelinat și apăsă ferm pe claxon, cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care le făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel. Era o perspectivă îmbietoare și până și domnul J.L.B. Matekoni, care răsuflase ușurat la ideea unui inel pe care și-l putea permite, se trezi nerăbdător să pornească la cumpărături. Acum, că mai rumegase ideea, găsea că diamantele au ceva aparte, ceva ce până și un bărbat e capabil să înțeleagă dacă se gândește destul de mult la asta. Dar ceea ce era cel mai important pentru domnul J.L.B. Matekoni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ea, ca unchiul băiatului să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
e locul unde și-ar dori să moară, sub cerul acesta măreț, larg, ca un ocean nesfârșit. Într-o sâmbătă, dis-de-dimineață, așa cum îi plăcea să înceapă orice călătorie, plecă la drum cu dubița albă. Când ieși din oraș, oamenii se porniseră deja șuvoi ieșind la cumpărăturile de sâmbătă. Era sfârșitul lunii, ceea ce însemna zi de salariu și magazinele aveau să fie gălăgioase și înțesate cu oameni care cumpărau borcane mari de melasă distilată și fasole, sau se buluceau să achiziționeze mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din fibrele acelea artificiale pe care în ziua de azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Pe-aici nu prea se-ntâmplă nimic. Mma Ramotswe îi înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B. Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
jur, la un moment dat trebuie să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Nici o șansă. Regretăm, dar n-ai nici o șansă. Ei bine, făcu Mma Ramotswe, hai să lăsăm la o parte discuția despre bărbați în general și să ne întoarcem la domnul Badule. Ce părere ai? Cartea domnului Andersen ne sfătuiește să pornim de la o ipoteză de lucru. Am fost amândouă de acord că Mma Badule e plictisită, dar crezi că mai e și altceva în afară de asta? Mma Makutsi se încruntă. — Cred că este ceva la mijloc. Primește bani de undeva, aproape sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-și înșală nevestele. Mma Makutsi fluieră. — Ce cifră impresionantă, se minună ea. Unde-ați citit asta? — Nicăieri, chicoti Mma Ramotswe. Am inventat-o. Dar asta nu înseamnă că n-am dreptate. Mma Makutsi se simți în al nouălea cer când porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis de conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe unchiul ei, care condusese pe vremuri un camion guvernamental, iar acum era pensionar, s-o ia cu vechiul Austin pe care-l închiria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ia cu vechiul Austin pe care-l închiria, odată cu serviciile sale de șofer, la nunți și înmormântări. Unchiul fu extrem de încântat să participe la așa o misiune și își puse, cu această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se opri o clipă în fața casei să-și aranjeze cureaua ghiozdanului, apoi o luă pe cărarea care ducea la poartă și pe urmă coti repede la stânga și porni cu pași mari spre școală. — Acela-i fiul, coborî glasul Mma Makutsi, deși n-ar fi putut să-i audă nimeni. Are o bursă la Thornhill. E un băiat deștept, care scrie frumos. Unchiul păru interesat de informație. — Să notez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]