27,702 matches
-
vei oferi, altui executor, pentru plata gunoiului. Ești ținta unui psihopat; sau a unui rafinat; împletește amenințări greu de contracarat: fiscul și ocultul, fie și minoră ultima: nu te duci cu gândul că ai putea să deranjezi vreo falangă ezoterică. Preferi în loc de ocult, obscur. Asta nu-ți ia durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte, ai visat că te aflai într-o piramidă, înaltă doar de vreo trei metri, din care nu mai puteai să ieși, era perfectă; pipăiai mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
principal! Asta se întâmpla acolo! Nu am categorii umane favorite. Pitici sau uriași, cu toții, trebuie să plătească venirea lor pe lume. Copiii se nasc țipând. Sunt înspăimântați de ceea ce îi va aștepta câteva zeci de ani, ei simt. În locul înțelegerii, preferi violența. Nu recunoști nici o autoritate, nu respecți nici o instituție. „De ce nu te angajezi (politică?” „Ce gândești (în afara scrisuluiă?” „De ce nu ai o atitudine deschisă?” Adevărate interogatorii. Viitori dușmani; actuali. Au crescut în „Cine nu e cu noi e împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Un bărbat. Mort. La San Giuda. În biserică. Ucis, cred. Și pentru ce vrei să informezi asupra acestui fapt autoritatea supremă a Comunei? Oare instrucția criminală nu ține de funcția dumitale? — Da, firește... dar... ce mai Încoace și-ncolo, aș prefera să vezi cu ochii dumitale. Te rog. Această din urmă solicitare părea să-l fi costat mult. Dante Îl țintui cu privirea, În timp ce o grimasă Îi Încrețea colțurile gurii sale subțiri. Nu cu ochii se vede, Bargello, ci cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe furiș un gest de rugă fierbinte. Nu... nu știm. Așteaptă. Vei vedea cu ochii dumitale. Dante fu cât pe ce să stăruie, dar apoi ridică din umeri și tăcu. Dacă era chemat ca să formuleze o explicație a celor petrecute, prefera să Își facă o idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
afla la lucru pentru Studium. Dar, se mai gândi el, poate că doar puținătatea simțurilor noastre ne Împiedică să recunoaștem trama urzită Îndărătul aparentului hazard al evenimentelor. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva pe spițer, dar mai Înainte prefera să reflecteze. Va mai fi vreme, mai târziu. Ieșind, se mai opri o dată În dreptul ușii. — Messer Teofilo? — Spune, rogu-te. — Ce e În poțiunea dumitale, magicul chandu? — Nu știu, messer Alighieri. Cine mi-a dăruit-o nu mi-a dezvăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Totuși, teologul părea convins de această ipoteză, care, printre altele, avea avantajul că Înlătura orice bănuială de la membrii celui de Al Treilea Cer, cu excepția lui Iacopo Torriti. Era evident, observând chipurile celor de față, că fiecare dintre ei ar fi preferat această soluție. — Pe ce elemente Îți Întemeiezi ipoteza? Întrebă Dante prudent. În sinea lui, se Îndoia că acea teorie ar fi avut vreun temei, dar, Încurajând discuția, poate că ar fi surprins vreun indiciu ulterior. — Gândiți-vă la felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
exterioară, cu Însemnele Comunei. Șase oameni purtau pe umeri grelele arbalete genoveze, inutile Într-o ciocnire pe Îngustele străzi citadine, dar impresionante prin formele lor de hircocerbi din oțel. Să-și intimideze adversarul: asta Își propunea Dante. Până În clipa aceea, preferase să se miște cu discreție. Mârșăvia ascunsă Îndărătul morții lui Ambrogio Îi sugerase să nu implice Comuna În acea crimă. Dar acum Împrejurările se schimbau: orbita răului Îl ducea spre Încrucișarea cu o autoritate egală cu a lui. El Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a ridicat până la atențiile Bisericii? Întrebă Dante cu un piculeț de mândrie. — Și totuși, nu Întotdeauna ideile dumitale și cu atât mai puțin faptele dumitale au fost de așa natură Încât să suscite părinteasca noastră bunăvoință. Noi am fi preferat ca un bun creștin, cum ești domina ta, să dovedească o mai mare Înțelegere pentru dorințele noastre, care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea de a patra parte a globului, cea mai Întinsă. — Și, În același timp, cea mai nestatornică și mai nesigură. Dumnezeu a separat În planul Său apa de pământ și l-a Încredințat pe acesta oamenilor, iar pe prima peștilor. Prefer să rămân de partea oamenilor. Și apoi, ce ai Învățat din călătoriile dumitale, messer Veniero, ca să trebuiască să te invidiez? Marinarul deveni dintr-o dată serios. — Am Învățat despre cumplita diformitate a locurilor și a oamenilor. S-ar spune că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu e așa, repetă el și Îi păru că fusese minunat de concluziv. Glasul Îi vorbi iarăși la ureche. Nu simți și dumneata cât de greu a devenit aerul din cârciumă? Fumul din vasele acelea afurisite Întunecă totul. Nu ai prefera să ieși, ca să poți respira mai bine? Cu siguranță, greața aceea era cauzată de vasele de jeratic. Încercă din nou să se ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În masă pentru a se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman popular standard, bine scris, e adevărat, respectând rețetele genului. Un gen pe care nu-l gust foarte tare, recunosc. Prefer Contele de Monte Cristo. Cât privește partea de istorie, aici lucrurile sunt ceva mai complicate. Dar, desigur, un roman nu trebuie judecat după cantitatea de adevăr istoric pe care o conține, e o ficțiune și atâta tot, să nu Încurcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la salut. - Vă Înțeleg nemulțumirea și nervozitatea, dar Încercați să Înțelegeți că situațiile deosebit de grave nu se pot soluționa Întotdeauna cu mijloace dintre cele mai ortodoxe. - De când și pentru ce reprezintă răpirea o soluție, fie și În situații deosebit de grave? - Preferați moartea? Am tresărit violent. Cheliosul continua să surâdă bonom, dar vocea lui nu lăsa loc nici unui dubiu: omul era cât se poate de serios. - Am avut de optat Între un asasinat și o răpire. Ce ați fi ales În locul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Occident), dar asta În al doilea rând; primul motiv rămânea acela că nu-mi place să le schimb. Fizicianul mă fixa insistent. Da, eram bulversat. Ei, și? Nu spusese el că oricine În locul meu ar fi fost la fel? - Preferați hazardul, domnule profesor? Sau ignoranța? m-a Întrebat cu un calm care mă scotea din sărite. - Nici una, nici alta, dar... - De fapt, cu ce vă deranjează că undeva, departe, la ani-lumină de aici, mai există un Adam Adam? Sau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am ridicat să plec, eram mai bogat cu un motiv de Îngrijorare: numărul nebunilor pe care Îi cunoscusem În subterană creștea cu unul. Asta dacă nu cumva, Doamne ferește, ceea ce spunea fizicianul era adevărat. La eventualitatea că ar fi putut fi, preferam să nu mă gândesc... 16 Mi-era foame. Am intrat În... nu știu cum să-i spun: sală de mese, popotă, restaurant? Bufet suedez, oricum. Aprovizionat abundent, garnisit cu produse culinare de felurite proveniențe, de la familiara bucătărie europeană până la exotice fantezii afro-asiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este singurul lucru existent pe lume? Dați-mi voie să vă contrazic: „bine În sine” este un nonsens, o aberație. - Mă consolez că nu-i, totuși, cea mai mare din câte există... - Înțeleg aluzia, Însă refuz să răspund la provocări. Prefer să vă mai semnalez ceva privitor la decalajul uriaș dintre durata vieții Celorlalți și cea a pământenilor care suntem. Se pare că el a variat pe parcursul experimentului: inițial, timpul alocat vieții cobailor umani (văd că sintagma vă deranjează, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa ceva? - O Întrebare excelentă, serioasă și profundă. Nu glumesc... Probabil că un moralist ar răspunde: da, avem dreptul să facem bine cu forța, cu condiția ca binele să fie mai mare decât forța. Eu Însă nu sunt moralist, prin urmare, prefer să mă abțin. Numărul Întrebărilor pe care ni le punem trebuie să rămână măcar cu o unitate mai mare ca numărul răspunsurilor pe care le dăm. Totuși: ești atât de sigur că despre un bine făcut cu forța e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fișele psihologice ale mai-marilor lumii, nu și cu ale muritorilor de rând. - Ați Înțeles bine, ați concluzionat greșit. Datele privitoare la profilul dumneavoastră psihologic mi-au parvenit dintr-o sursă privată. Ghiciți care? - Intuiția mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem antrenamentul. Am avut o ridicare de sprânceană, neîncrezător. Centrul și prietenia rimau În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oară, a lăsat spotul gălbui-roșiatic să alunece iar de-a lungul pereților tunelului. - Ziua ai ceva mai mult haz. Și cu eforturi mai mici, pe deasupra. O să te pun imediat la curent cu tot ce trebuie să știi, deși aș fi preferat să aleg eu momentul. Și poți să fii convins că l-aș fi ales mai bine. Dar asta e: partenerul nostru, stăpânul nostru. Să mai facem câțiva pași, te rog. E nevoie, ca să putem pătrunde cu totul În atmosferă. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Treci peste... Ce mai rămâne, așadar? Un singur lucru, pardon de expresie: interesul. Cred că avem un interes comun, care ne obligă să fim alături la bine și la rău până când... Nu, la asta cu moartea care ne va despărți, prefer să nu mă gândesc... - Până de curând, interesul meu major era să ies, naibii, de aici și să-mi văd de-ale mele. În clipa de față, nu mai sunt atât de sigur că asta Îmi doresc În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci... - Răspuns greșit. Asemănarea dintre o portocală și o bucată de zahăr cubic constă În aceea că amândouă sunt rotunde. Cu excepția zahărului cubic, evident. - Trebuie să râd? Poftim: ha, ha. - Preferam să te amuzi sau măcar să nu mai faci figura asta de Înmormântare. Nu, zău, mă sperii... Mai devreme, când m-ai sunat, aveai altă stare de spirit. - Pentru că aveam o certitudine nefastă mai puțin. Între timp s-au schimbat destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În prealabil, mituind autoritățile locale, vânduse și moștenirea nepotului, care a evitat să mai calce vreodată prin locurile copilăriei, pentru că rămăsese singur pe lume și fără proprietățile ce i s-ar fi cuvenit după decesul părinților. N-a profesat istoria, preferând să-și ajute socrul, a cărui afacere a preluat-o integral după ce acesta a plecat la cele veșnice. În țara natală n-a mai revenit nici măcar pentru a-și conduce tatăl la cimitir. Mulți ani a amânat să ia legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la capăt Înainte de a ajunge la epuizare, deși am impresia că distanța dintre ele Începuse să se numere deja În minute. Și nu foarte multe. 30 Până către miezul nopții mai aveam la dispoziție câteva ceasuri bune, pe care am preferat să le petrec oricum, mai puțin În compania Evelinei Fontaine. N-aș putea să spun de unde până unde această pornire misogină; așa am simțit că e mai bine. Îi făcusem pe plac, de-acum gata, libertatea mea, atâta câtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca problematică, după cum câțiva dintre autorii lor Îmi erau cunoscuți din lecturi sau, de ce să nu recunosc, din auzite. Erau și unii ale căror nume nu-mi spuneau nimic. Majoritatea o alcătuiau Însă personalități de pantheon, de top mondial, dacă preferi, marii clasici ai fiecărei ramuri și crenguțe ale spiritului uman, ca să comit eu o palidă metaforă arboricolă. Neavând foarte mult timp la dispoziție și neintuind nici un criteriu după care textele erau așezate Într-un loc sau altul, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu ne putem convinge ferm dacă repurtaserăm sau nu succesul care ne umplea ființele. - Și de ce nu, mă rog? a replicat Eveline, excitată intempestiv; parcă se așteptase să spun ce spusesem, cu toate că se vedea de la o poștă că ar fi preferat din tot sufletul să nu audă așa ceva. De ce nu? a repetat. Cine mă oprește să fac un drum până la una dintre bănci, la cea mai apropiată, și să solicit retragerea unei sume oarecare? Nu foarte mare, să nu bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am fi unii din acei autori care se respectă, am pune mâna pe pană și mai cu una, mai cu alta, târâș-grăpiș, hai-hai, hai-hai, am scoate-o cumva la capăt, mulțumind pe toată lumea. Dar cum nu suntem dintre acei autori, preferăm să spunem drept, mărite Cetitoriule, că nu mai știm ce s-a petrecut p’ormă în camera Cosettei. Episodul 66 UN DESTIN O dimineață luminoasă în care să te trezești oftând de plăcere într-un pat moale și uriaș, oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]