5,740 matches
-
secolului al XX-lea, nu putem să nu observăm imbecilitatea categorisirilor, chiar dacă unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să mențină la putere o clasă privilegiată (uneori cu sprijin financiar și militar străin), în timp ce răzvrătiții erau numiți stîngiști sau comuniști. De Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El a înfăptuit o "lovitură de națiune" (așa cum alții înfăptuiesc lovituri de stat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civil - mai bine zis, să prelungească un război civil deja În desfășurare. Mai util era să se Încerce restabilirea ordinii și a normalității, să fie lăsată În urmă era fascistă, iar puterea să fie câștigată la urne. Din poziția sa privilegiată În mișcarea comunistă internațională, Togliatti avea o perspectivă strategică mai amplă, În care situația Greciei servea drept avertisment. În Grecia, deși lumea afacerilor și elita administrativă colaboraseră masiv În timpul războiului, epurarea postbelică nu a vizat dreapta, ci stânga politică. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Belgia, mai lent În Franța, Italia și Norvegia, și cel mai Încet În Olanda, unde răul major care a afectat fermele, digurile, drumurile, canalele și oamenii s-a desfășurat În ultimele luni de război. Belgienii au beneficiat de statutul privilegiat al orașului Anvers, singurul mare port european care a ieșit din război neatins, și de concentrația trupelor aliate pe teritoriul lor, care au pompat un flux constant de bani lichizi Într-o economie specializată În cărbune, ciment și metale semifabricate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu va primi detalii despre amplasamentul armelor nucleare americane pe teritoriul francez. Aceasta era situația politicii externe În momentul În care de Gaulle a primit puteri prezidențiale depline. El nu aștepta prea multe de la americani. De la arme nucleare până la poziția privilegiată a dolarului În lume ca monedă valutară de rezervă, America avea o poziție care Îi permitea să-și impună interesele asupra restului alianței - și era de așteptat să o facă. Deși nu puteai avea Încredere În americani, comportamentul lor era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piețele și produsele Republicii Federale. În plus, fiecare stat european postbelic era acum profund implicat În economie - prin planificare, reglementare, strategii de creștere economică și felurite subsidii. Însă promovarea exporturilor, direcționarea resurselor dinspre vechile industrii spre cele noi, Încurajarea sectoarelor privilegiate precum agricultura sau transportul - toate acestea necesitau cooperare transfrontalieră. Nici una dintre economiile vest-europene nu se putea lipsi de celelalte. Această tendință spre coordonarea reciproc avantajoasă a fost așadar determinată de interesul național, și nu de obiectivele Autorității Cărbunelui și Oțelului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modificat substanțial În favoarea lor după al doilea război mondial, Întrucât costul materiilor prime și al hranei importate din alte spații decât cele occidentale a scăzut constant, În timp ce prețul mărfurilor fabricate a continuat să crească. Pe parcursul celor trei decenii de comerț privilegiat, inegal, cu Lumea a Treia, Occidentul s-a umplut practic de bani2. Cu toate acestea, trăsătura specifică a avântului economic din Europa Occidentală este tocmai gradul de integrare europeană de facto cu care s-a soldat. Chiar și Înainte de Tratatul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de unde și dificultatea Marii Britanii de a vinde peste hotare pentru a compensa deficitul cronic al lirei sterline În fața dolarului. Stat insular, grav dependent de importurile de alimente și materii prime vitale, Marea Britanie compensa istoric această vulnerabilitate structurală prin accesul ei privilegiat la piețele protejate din Imperiu și Commonwealth. Dar această dependență de piețe și resurse Îndepărtate, un avantaj În anii imediat de după război, când restul Europei se zbătea să-și revină, a devenit o serioasă răspundere odată ce Europa - și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătatea anilor ’60, conducătorul spaniol condamnase orice manifestare care contravenea fățiș credinței sau practicii religioase catolice. Dar În 1966 el s-a simțit constrâns să promulge o lege care le permitea și altor Biserici creștine să subziste, deși catolicismul rămânea privilegiat; patru ani mai târziu, libertatea cultelor (creștine) era deplină. Reușind În sfârșit să „dezinstaureze” Biserica Catolică și să introducă o minimă distincție Între aceasta și regim când Franco Încă mai trăia, Vaticanul a atenuat pentru Biserica spaniolă consecințele colaborării sale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
brutalist. Una dintre ironiile anilor ’60 e aceea că peisajele urbane „renovate” și energic reconstruite displăceau În primul rând tinerilor. Străzi, case, fabrici, birouri, cafenele, școli, universități: toate erau moderne și de o noutate implacabilă. Dar tinerii, cu excepția celor mai privilegiați, simțeau că trăiesc Într-un mediu urât, apăsător, inuman și - un termen din ce În ce mai vehiculat - alienant. Nu-i de mirare că atunci când copiii bine hrăniți, bine adăpostiți și bine educați din generoasele state asistențiale europene au crescut și s-au revoltat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
educație au avut implicații explozive. Până atunci, linia de demarcație culturală din cele mai multe țări europene separa o majoritate covârșitoare, care făcuse atâta școală cât să scrie, să citească, să facă socoteli și să precizeze datele istorice importante, de acea minoritate privilegiată care frecventase cursuri până la 17-18 ani, primise valoroasa diplomă liceală și intrase În serviciu sau continuase pregătirea profesională. Instituțiile Învățământului secundar (grammar school În Anglia, lycée În Franța, Gymnasium În Germania) fuseseră accesibile doar elitei conducătoare. Cu aceeași programă clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai candidații care atingeau un anumit nivel la examenele naționale de absolvire a liceului puteau spera să fie admiși la facultate și fiecare universitate avea dreptul să-și aleagă numărul și calitatea studenților. Studenții au rămas În Marea Britanie o minoritate privilegiată (nu mai mult de 6% din segmentul lor de vârstă, În 1968), fapt care a avut, fără Îndoială, pe termen lung, implicații regresive din punct de vedere social. Dar pentru fericiții aleși, sistemul mergea strună, ferindu-i de mai toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luni era, cum nu se poate mai potrivit, La violenza. Ironia situației nu a scăpat contemporanilor. Așa cum remarca regizorul Pier Paolo Pasolini după confruntările dintre studenți și poliție În grădinile romane Villa Borghese, rolurile de clasă erau acum inversate: copiii privilegiați ai burgheziei urlau sloganurile revoluționare și Îi snopeau În bătaie pe păstrătorii ordinii publice, care erau, de regulă, fii de țărani din Sud transformați În jandarmi prost plătiți. Pentru oricine Își amintea trecutul recent al Italiei, aceste accese de violență
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nici un președinte american nu i-a cerut vreodată dictatorului Nicolae Ceaușescu „să lase România să fie România”. Până și Uniunea Sovietică le lăsa anumitor intelectuali o oarecare libertate de acțiune - mai ales oamenilor de știință, care formaseră Întotdeauna o categorie privilegiată. Biologul Jores Medvedev (a cărui demascare a lui LÎsenko din anii ’60 circula de mult În samizdat) a fost mai Întâi hărțuit; apoi i s-a retras cetățenia, el stabilindu-se În 1973 În Marea Britanie. Însă Andrei Saharov, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de decenii (Însuși Gorbaciov a evitat orice mențiune a economiei de piață până târziu, În 1987, chiar și după aceea referindu-se invariabil la o „piață socialistă”). Instinctul reformistului era să Încerce compromisuri, să experimenteze creând (prin decret) câteva Întreprinderi privilegiate, eliberate de povara birocratică și cărora avea să li se asigure o sursă stabilă de materii prime și mână de lucru calificată. Acestea, continua raționamentul, urmau să slujească drept modele reușite și chiar profitabile pentru alte Întreprinderi similare. țelul Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestea, Congresul rezultat includea multe voci critice independente. Lucrările sale au fost vizionate de 100 de milioane de telespectatori, iar cererile lui Saharov și ale altor deputați de a se continua schimbarea - prin detronarea partidului, din ce În ce mai discreditat, din poziția sa privilegiată - nu puteau fi ignorate, chiar dacă Însuși Gorbaciov a șovăit la Început. Comuniștilor le aluneca printre degete monopolul puterii: la sugestia lui Gorbaciov, În februarie anul următor Congresul a votat eliminarea din Constituția sovietică a prevederii de bază - Articolul 6 -, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
român nu se sfia să-i critice pe ruși (și să-și trimită gimnastele la Jocurile Olimpice de la Los Angeles), americanii și Occidentul În general au trecut sub tăcere crimele lui din țară28. Românii, În schimb, au plătit cumplit pentru statutul privilegiat al lui Ceaușescu. Pentru creșterea populației - o tradițională obsesie „românistă” -, el a interzis În 1966 avortul la femeile sub 40 de ani cu mai puțin de patru copii (În 1986, bariera de vârstă avea să fie ridicată la 45 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Milano și Marea Nordului. Vorbitorii de flamandă erau acum mai numeroși decât vorbitorii de franceză din țară (În proporție de trei la doi); ei produceau și câștigau mai mult pe cap de locuitor. Nordul Belgiei, și nu sudul era acum regiunea privilegiată, dominantă - transformare Însoțită de un val de solicitări din partea flamanzilor, care doreau avantaje politice pe măsura noii lor superiorități economice. Pe scurt, Belgia reunea toate ingredientele mișcărilor naționaliste și separatiste din Europa: o Împărțire teritorială străveche 1, agravată de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
, publicație apărută la București, săptămânal, de la 9 septembrie 1944 până la 12 aprilie 1945, sub direcția lui N. Carandino. De la numărul 8/1945 director este V. Canarache. Preocupările revistei sunt preponderent culturale, literatura ocupând un loc privilegiat. Rubrici: „Cronica dramatică”, ținută la început de Lucia Demetrius, apoi de Neagu Rădulescu, care semnează și secvențele caricaturale incluse sub genericul „Potcoave pentru cai morți”, „Cronica cinematografică”, „Pagina enigmistică”, „Humorul altora”, „Cărți noi”, „Noi și sexul slab”, unde scrie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289209_a_290538]
-
lor. Termenul încă există, așa cum există și obiceiul de a servi din aceste vinuri atunci când vinul de Bordeaux nu poate acoperi cererea. Vinurile de Anjou au avut, de asemenea, un mare renume încă din secolul al XIII-lea iar clienții privilegiați au fost englezii, belgienii și, mai ales, olandezii, până într-acolo încât Ludovic al XVI-lea a construit canale pe râulețul Layon, pentru ca navele comerciale olandeze ale Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
rolul și poziția sa; în loc de a fi un mijloc ce reunește scopurile organizației, să se transforme într-un grup care încearcă să facă din organizație un mijloc pentru satisfacerea scopurilor sale. Așa apare managerialismul, prin care „anumite interese sunt arbitrar privilegiate, procesul de luarea deciziilor este distorsionat și conflictele semnificative sunt înăbușite”<footnote Ibidem. footnote>. În concluzie, „managementul nu se reduce la o sumă de metode, tehnici, procedee de acțiune practică, ci este o construcție socioculturală organic integrată în cultura unei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
diverse ale managementului resurselor umane, când „mâna vizibilă” a managerului intervine direct în organizarea „spațiului social al muncii”, analiza posturilor concentrează numeroase activități, atât în pregătirea și realizarea personalului, cât și în utilizarea sa practică (schema 34). Datorită acestui rol privilegiat, analiza posturilor ocupă un loc central în ansamblul managementului, atât în conceperea și asigurarea eficacității lor, cât și în realizarea proceselor de diagnoză, a structurii pe posturi a firmelor. În managementul funcțional, responsabilitatea analizei posturilor ar trebui să revină (în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat ca relativă unitate stilistică Art Nouveau-ul cu variantele sale "naționalizate". Astfel că pot coabita în interiorul direcției simboliste, nuanțată de temele privilegiate ale decadentismului, un anumit senzualism Jugendstil într-o bună parte din tablourile cu țigănci la Nicolae Vermont sau o spiritualizare hieratică la țigăncile gauguinizate ale Ceciliei Cuțescu-Storck sau pictura vieții mondene la Emilian Lăzărescu sau jocul cu măști, rafinat-pervers, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării unei culturi naționale conform dezideratelor romantice așa cum era expusă în programul Daciei Literare este reformulată într-un context european mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
șal și rochie, cu părul auriu și lung, purtând o cunună de flori, în fundal descoperim înconjurat de pădure un lac pe care plutesc lebede. Pictorul a ales închiderea naturală de rezonanță lirică, "lacul codrilor albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei. Altfel, lira nu face parte câtuși de puțin dintre instrumentele foclorice românești, pentru aceasta pictorul ar fi putut utiliza fluierul sau naiul, instrumente dionisiace, panice. Simbol al unei poezii care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]