6,571 matches
-
și de a tălmăci visele. I-a spus unui biet bețiv că nu va mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu mort din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o poveste despre un pușcăriaș care vede viitorul și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate fațetele. Sânt desigur, purtători de instrumente, muncitori, muzicieni de studio, șomeri, fără angajamente, cărora tu, păgubos și din umbră, le-ai asigurat publicitatea, chiar pe propriile tale coperți și le-ai cărat mereu familiile în spate... - "Strălucitor". Iată ce proclamă prestigioasa, ni s-a spus, revistă muzicală, ce poartă tocmai numele rivalului dumneavoastră, "Rolling Stones"... în ziua de... Cocondy își răsfoi carnețelul, dibui pagina decupată și o despături. - În ziua de 24 septembrie 1972: Dacă cineva, un străin, un rockman
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile acoperite. O singură stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică, ce bifurca vârtejurile de praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a lungul maiestuoasei ulițe de târg - un pelerin pe drumul către Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ele să formeze ideile sufletului său. - Copilul idee care a sorbit din esvorul Dumnezeirei tot a fost românul. Lumea era creată când acest gând uitat a lui Dumnezeu care s-a învrednicit să audă muzica sferelor a fost născut. Să proclam d-asupra ruinelor lumii un nou idol: omul. Și vântul să discînte, să geamă-afurisit Pe-n piatră de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel ernit wahnsinnige[r] Wind Moartea Noaptea lumii Stingerea 7. ÎNTUNERICUL ȘI POETUL (cca 1868) ÎNTUNERICUL Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Democratie... monstrule vorbăreț, Cu mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de vorbe late. Dar e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un prost când, la înscăunare, a pus coroane la mormântul lui Cyrus și i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înțelepți decât tine, se vor mărgini, cel mult, să te căineze în șoaptă. Și, cu cât ipocrizia e mai firească, dictată de convingerea că nu există altă soluție, cu atât Inchiziția e mai puternică. De fapt, idealul ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivnițe în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
studiat retorica, logica și dialectica, înainte de a intra într-o mănăstire dominicană. Se zice că era atras mai mult de studiu decât de rugăciune și, dacă e adevărat, îl înțeleg foarte bine. Îi citea cu lăcomie pe clasici și se proclama urmaș al lui Democrit, Epicur și Lucrețiu. ― Tu te-ai vrut urmaș al lui Aristarc din Samos. ― Nu la lecturile sale m-am gândit când ți-am spus că eu n-am avut ambițiile lui. Mi-a plăcut, chiar, să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care populează această lume „sunt de-a dreptul fascinate de viziunea apusului culturii, de spectacolul tuturor prăbușirilor, cu afinități și predilecții, uneori stranii, pentru stările de extenuare, degenerare și agonie. Voluptatea lor supremă este să se simtă și să se proclame storși, depășiți de istorie, consumați În Întreaga lor ființă. Conștiința paralizantă a stărilor anormale Îi domină: sleirea vitalității Îi aruncă În artificial, senzualism și hedonism; individualismul exacerbat Îi transformă În cerebrali diletanți, anarhici, distructivi și cinici”2. Fișa clinică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
operă de artă. După ce a Înfruntat războiul, Vaché se sinucide, așa cum anunțase, la Încheierea armistițiului. E găsit mort Într-o cameră de hotel, alături de un prieten, din cauza unei supradoze de opiu. Aceluiași gust morbid al sinuciderii pe care dandysmul Îl proclamă uneori i se supune și Jacques Rigaut (1899-1929), unul dintre promotorii suprarealismului și dandy autentic. El Își concepe ca operă de artă nu doar mult prea scurta viață, ci și sinuciderea. Și-o regizează ca pe un spectacol, pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să luăm totuși notă de un alt punct de vedere, pentru care nici indiferența, nici absența scrupulelor, nici cinismul celor doi nu sunt răuri morale În sine. „Rupând cu legăturile care creează Între oameni relații funcționale sau afective, ei Își proclamă dreptul la emancipare morală și la a-și determina acțiunile după bunul lor plac. Fără a profesa deschis răul, ei neglijează regulile morale În vigoare pentru a crea un cod particular În cadrul căruia pot să subziste, deviate, unele valori tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Într-unul al calității. Într-un sistem care afirmă neîncetat monopolul cantității, care amenință cu nivelarea, dandy-ul are curajul de a-și afirma libertatea, „are Îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, În consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului”1. Cele descrise mai sus se Întâlnesc tangent și cu o altă utopie: vârsta de aur. „Ne-am putea Întreba dacă nu cumva dandysmul este concretizarea unui vis atemporal și universal; acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce doar un pleonasm. Minunat lucru!... Toate principiile generale ale științei nu fac decât să Încununeze marele principiu pe care l-am proclamat la Început; căci Îngrijirea și legile ei sunt Într-un anumit fel consecința directă a unității sale. Nenumărați sunt cei ce au ridicat obiecții În legătură cu amploarea cheltuielilor pe care le-ar impune despoticele noastre aforisme... Ce avere, am fost Întrebați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În fiecare dintre compartimentele subsidiare ale științei noastre. Am socotit că ar fi mai bine să le plasăm, sub formă de sumar, la Începutul capitolelor care tratează În mod deosebit acea problematică. De altminteri, toate preceptele pe care le-am proclamat și la care vom fi siliți să revenim adeseori În cele ce urmează vor putea părea banale multora. Vom accepta la nevoie acest reproș ca pe un elogiu. Cu toate acestea, În ciuda simplității acestor legi pe care probabil orice elegantolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În discuție morala teocratică; trebuie așadar să se ancoreze În pura gratuitate a dandysmului. Pe de altă parte, dandysmul este un ceremonial și Baudelaire n-a uitat să insiste asupra acestui fapt. E, spune el, cultul eului și el se proclamă totodată „preot și victimă”. Dar, În același timp și printr-o aparentă contradicție, el pretinde ca, prin dandysm, să pătrundă Într-o aristocrație foarte Închisă „În care se pătrunde cu atât mai greu, cu cât ea se Întemeiază pe facultățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că ai găsit un alt cadavru. Te rog! — Am fost de față la șcenă, dar numai ca martor. Deți nu-ți fașe griji. —O, Doamne. O, Doamne. Eu sunt copilul din flori al lui Șcully și al lui Mulder, mă proclamai eu. Și acum cred că mă duc la culcare. *** Hawkins și cu mine ne știam de câțiva ani. Ne întâlnisem când unei tipe pe care o cunoșteam i se făcuse capul țăndări cu propria-i ganteră (era șefa sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
victoria pe care tot El ne-o refuză astăzi. Deocamdată, situația este cea pe care o cunoașteți și este în zadar să ne continuăm discuția. Trebuie să ajungem la o hotărâre. Cei care aprobă încheierea unei înțelegeri cu castilienii să proclame deviza dinastiei nasride!“ Din toate colțurile sălii Ambasadorilor, își amintea tata, țâșni aceeași frază, „Doar Dumnezeu poate dărui victoria“, rostită cu hotărâre, dar fără nici o bucurie, căci ceea ce fusese odinioară un strigăt războinic devenise, în anul acela, o formulă resemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
legea învingătorilor să se înverșuneze asupra noastră, ea s-a abătut asupra evreilor. Spre marea ei nefericire, Sara avea dreptate. * * * În perioada jumada-thania din acel an, la trei luni de la căderea Granadei, crainici regali au venit în centrul orașului ca să proclame, în sunet de tobe, în arabă dar și în castiliană, un edict al lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urechi venind dinspre fosta noastră patrie, dar puțini erau cei care prevedeau catastrofa ce avea să se abată asupra celor din urmă musulmani din Andaluzia. Totul începuse cu sosirea la Granada a unui grup de inchizitori, călugări fanatici care au proclamat din capul locului că toți creștinii convertiți la islam erau datori să se întoarcă le religia de început. Câteva persoane s-au resemnat, dar majoritatea s-au opus, amintind de înțelegerea încheiată înainte de căderea orașului, care le garanta în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate. În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de către Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de primă necesitate. Deși scretarul de stat ținea situația sub control, a mai așteptat o lună înainte de a se proclama sultan. În ziua aceea, Damascul căzuse, la rândul lui, în mâinile lui Selim; Gaza avea să-i urmeze curând. Rămas fără oameni, Tumanbay a dat poruncă să fie alcătuite miliții populare în vederea apărării capitalei; a golit închisorile și a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Abbad pe uscat. În plus, eram curios să cunosc un pic insula aceea a cărei viață plăcută îmi fusese mult lăudată. Ea a aparținut mult timp regilor din Tunis, însă locuitorii au hotărât, la sfârșitul veacului trecut, să-și proclame independența și să distrugă podul care-i lega de continent. Aveau din ce să trăiască, exportând ulei, lână și stafide, dar curând a izbucnit un război civil între diversele clanuri, crimele ținându-se lanț și însângerând toată insula. Treptat, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imperialista“, care avea în fruntea sa pe preaputernicul cardinal Pompeo Colonna. În septembrie, profitând de plecarea Cetelor Negre, acest cardinal se năpustise în cartierele Borgo și Trastevere în fruntea unei bande de jefuitori care dădură foc la câteva case și proclamară în piețele publice că ele aveau „să elibereze Roma de tirania papei“. Clement al VII-lea a fugit să se refugieze la castelul Sant’Angelo, unde s-a baricadat, în vreme ce oamenii lui Colonna devalizau palatul Sfântului Petru. Am fost eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al treilea pentru a o ghida prin proaspăt deschisa gaură din zid. Salam își aminti ce învățase la școală: că muzeul din Bagdad conține comori vechi de cinci mii de ani. „Înăuntrul acelui muzeu nu se găsește doar istoria Irakului“, proclamase profesorul său, „ci istoria întregii omeniri“. Acum nu părea cu mult mai impozant decât o piață unde cumpărătorii se păruiau pentru zarzavaturi. Doar că acestea nu erau roșii strivite sau ardei înnegriți, ci opere de artă și unelte care supraviețuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]