6,888 matches
-
publicate, în îngrijirea Academiei, toate caietele manuscrise, spre folosul de necontestat al celor care îi studiază opera în perspectiva investigațiilor arheologice; s-au tipărit ediții, bine îngrijite din punct de vedere științific, ale poeziei și prozei dar mai ales ale publicisticii, asupra căreia s-au focalizat interesante discuții și pe cercetarea căreia s-au scris teze de doctorat, dar mai ales au încetat, în bună măsură, invectivele prin diverse gazete (ca la ușa cortului), și propaganda ostentativă contra antisemitului Eminescu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
perspectiva studiului literaturii epistolare ("corespondența mijloc terapeutic, loc de liniștire, zonă de stilistică ludică, ifose introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult"), căutând a identifica aici "firea omului [...], legătura între două suflete", într-un demers deloc rigid-analitic, ci mai mult colocvial-eseistic, explicând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ștefan Ion Ghilimescu * Călin Teutișan * Cornel Ungureanu * Ioana Vasiloiu * Iulian Costache * Paul Iruc * Alexandru Dobrescu * Dan Mănucă * Adrian Dinu Rachieru * George Popa * Ioan Derșidan * Florin Oprescu * Cornel Munteanu * Sebastian Drăgulănescu * Răzvan Codrescu * George Ene * Rodica Marian FILOSOFIA CULTURII (Geta Deleanu) Publicistica lui Mihai Eminescu revine mereu în actualitate, diferiți cercetători, din varii generații, apropiindu-se de ea și căutând a puncta contribuțiile de originalitate pe care semnatarul atâtor articole risipite în paginile Curierului de Iași, dar mai cu seamă în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în care și-a reunit numeroase articole și tablete semnate de-a lungul anilor în presa culturală (și nu numai), conturând astfel caleidoscopic viața și opera lui Mihai Eminescu, stârnind un real interes (a stârnit, sunt sigur, la fiecare intervenție publicistică), întrucât domnia sa este interesat a pune (a aduce) în discuția prezentului aspecte rămase oarecum obscure pentru publicul larg cititor, ce țin de o anume curiozitate sursologică (G. Bogdan-Duică s-ar fi bucurat să știe că a rezonat, într-un discipol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci aplaud la scenă deschisă mustrarea ce i-o face lui Neagu Djuvara pentru declarația că "publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui reeditată". Subtil și ironic, ca un bonom și hâtru bănățean, Cornel Ungureanu iluminează această reticență: "De ce, se întreabă cei care nu știu că în arborele genealogic al combatantului se află un strămoș Djuvara huiduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
structurează, în principal, pe urmărirea istoriei editărilor din opera lui Eminescu edițiile repetate ale lui Maiorescu, alături de cele datorate lui V.G. Morțun, Xenopol, Botez, Scurtu ș.a., în spațiul literar interbelic. Sunt analizate, pe rând, edițiile din poezia, proza, dramaturgia și publicistica eminesciană, cu adaosurile unor inedite dar, în primul rând, cu unghiul nou (sau mai puțin nou) pe care îl propune fiecare editor, în dorința de a prezenta o imagine cât mai complexă a scriitorului. Cele mai recente două asemenea sinteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atunci. Ediția lui Xenopol, cel dintâi editor ce crede a fi realizat o ediție completă a operelor lui Eminescu, scoțând la lumină încă și mai multe din paginile de manuscris, instituie, în același timp, "principiul cronologic" al editării. Ediția de publicistică a lui Gr. Păucescu, din 1891, este cea dintâi care înfățișează publicului dimensiunea gazetarului de la Timpul, pe care îl consideră ca pe un militant de seamă al conservatorismului la noi: Niciodată zice editorul în prefața sa aceste idei n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm epoca, judecată de neobositul editorialist. Dar mai întâi s-ar cuveni, credem, să cercetăm, fie și fugitiv, dar cu aceeași inclemență, epoca noastră". Ceea ce și face, cu luciditate și acuitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai mult decât un brand, cu care ne fălim ori, dimpotrivă, pe care îl contestăm aprig. Bibliografia eminesciană se îmbogățește vertiginos, campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om". Cât despre publicistica tăioasă a gazetarului, care nu a făcut politica nici unui partid, Adrian Dinu Rachieru avertizează în deplină cunoștință de cauză: "Textele eminesciene, justificate în epoca lor, solicită pentru o corectă evaluare chiar imersiuni în hățișul problematic al epocii; ele nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a legii talionului". Exegetul vorbește acum despre "iconica familie a neliniștiților și însinguraților, a naturilor catilinare", apelând, în acest sens, la observațiile făcute și de Eugen Simion, I. Scurtu, mai înainte, etc. De interes aparte se bucură, pe această coordonată, publicistica ("Situat pe pozițiile Partidului Conservator, Mihai Eminescu pledează pentru tradiție și vizează alcătuirea ideală a statului și instituțiilor sale: biserică, școală, armată, justiție, bănci, administrație etc."), dar și poezia (poemul Gemenii), nu mai puțin proza fantastică: Făt-Frumos din lacrimă, pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spiritului eminescian" care "contemplă depar tele stelar al imaginației cosmice". Studiul lui Ioan Derșidan este unul de subtilă descindere analitică în intimitatea construcției imaginarului eminescian, atât în poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia. (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să nu spun mai mult) cu care critica literară operantă dar și cea... specializată oarecum în analiza fenomenului eminescian (după expresia lui C. Noica) a manifestat-o față de studiul lui Florin Oprescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
printr-o organizare direcțional programată a mediatizării, aproape totul în jur. În orice caz, trecerea cu vederea, cu nejustificată ușurință, peste acest studiu, este cu totul păguboasă întrucât el aduce un cuantum de limpezire în discuțiile, de cele mai multe ori pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care aparent par dificil de asociat", convenind că aceste creații ce rezultă din "hibridizare", dau "măsura originalității geniului eminescian, care se mișcă cu dezinvoltură între diferite registre lirice". Situație pe care o consideră valabilă și pentru proza ca și pentru publicistica eminesciană. Într-un prim capitol este luat în discuție canonul estetic, raportat la alte tipuri canonice: canonul didactic, canonul moral ș.a., făcând observația că în cazul receptării lui Eminescu, școala de azi arată că "măsura canonului estetic din primele decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doar a arunca o "lumină nouă asupra textelor lui", căutând (și izbutind) să "împrospăteze modalitatea de a aborda cunoașterea unei opere, prin integrarea unor multiple analize asupra celor trei segmente ale operei publicate de Eminescu însuși, adică poezia, proza și publicistica". În acest sens se pronunță și Lucia Cifor, cea care girează științific lucrarea: "Eminescu și comicul. Strategii și stratageme estetice se remarcă printr-o capacitate de analiză singulară, prin exerciții hermeneutice dificile și ingenioase, accesibile celor familiarizați cu litera și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că se impune faptul că "adevărul" e un "motor intern al ironiei"; când publicistul afirmă că "ținta ironiei sale nu o constituie "onorabilii confrați" de la "Românul"", îi avertizează pe cititori care "cred astfel", asupra faptului că "trăind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trăind în lumea adevărurilor generale și deopotrivă atent la principii și la greșelile de gramatică, pentru el adversarii politici nu sunt decât "accidente" ale istoriei contemporane, interlocutori conjuncturali într-o polemică "agonală" dintr-un război cu mult mai mare". Orizontul publicisticii îi oferă exegetului posibilitatea urmăririi unui mare număr de procedee ale comicului, pe care Eminescu le utilizează cu dezinvoltură și programat. Întregul demers exegetic întreprins de Sebastian Drăgulănescu este, în fapt, o nouă lectură atentă, dintr-un alt unghi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
susținute de o cunoaștere profundă a substanței filosofice (și religioase, nu mai puțin) a creației eminesciene, fără de care orice abordare, doar ocazională, se dovedește a fi o impietate grosolană. SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) Încă de la primele ediții din publicistica eminesciană, discuțiile asupra acestei producții s-au declanșat în contradictoriu, nu puțini fiind aceia care au considerat-o neinteresantă, legată prea strâns de diversele aspecte ale vieții și societății momentului pe care gazetarul de la Curierul de Iași, iar mai apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plan internațional, conținând deopotrivă "indicii sau informații de interes documentar în domeniu", gazetarul având capacitatea de a surprinde "raportul de cauzalitate" al acestora, "consecințele" în dinamica evoluției lor, luând poziții nuanțate, "de la sesizarea prudentă și combaterea calmă, până la replici violent-demascatoare", publicistica sa conturând cu destulă precizie "un tablou aproape complet al factorilor de risc interni și externi care afectau starea de securitate a României [...] cu deosebire de după Unire, în preajma, în timpul și imediat după Războiul de independență". Investigația pe care o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
netăgăduit, majoră: "concepția sa se poate schematiza pe baza identificării și ordonării ideilor prin raportare la doctrina existentă în epocă, la demersurile și obiectivele majore pe care România le-a înfăptuit. Locul important pe care îl ocupă politica externă în publicistica sa se justifică prin faptul că la cele două cotidiene la care a lucrat a îndeplinit responsabilități exprese în domeniu. Evaluarea factorilor de risc interni și externi, în raport cu valorile și interesele statului român, abordarea lor sectorială aproape exhaustivă, demonstrează buna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Simion Mehedinți, atent la tot ce putea înnobila sau compromite destinul demn al statului român modern (securitatea și siguranța națională), găsindu-și identitatea între țările moderne ale Europei. E un studiu temeinic, autorul dovedind nu numai o profundă cunoaștere a publicisticii eminesciene dar și a contextului istoric și strategic în care aceasta s-a produs. LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) Chiar dacă sunt destule voci care contestă azi existența unei specializări, în critica și istoria noastră literară, sub semnul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sub egida Fundației Societății Academice Moscopolitane, a apărut un substanțial volum de articole, creații beletristice (versuri și proză) închinate lui Mihai Eminesu în limba aromână, dar și un bogat sumar de poezii și pagini de proză (de fapt articole din publicistica gazetarului de la Timpul, în care se face referire directă la această populație) și ele în traducere aromână 5. Studiul introductiv este semnat de Justin Tambozi care face trimiteri și la traducerile în limba macedo-slavă (semnate de Dina Cutava) și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care ni le oferă Gh. I. Tohăneanu, reunite într-o carte, dau măsura acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate, viu colorate, menite a descripționa un întreg unitar desăvârșit. ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) Scrierile publicistice, gazetăria lui Eminescu au stârnit de-a lungul vremii numeroase controverse, de la angajamente encomiastice la atitudini de respingere totală, mai ales în funcție de conjuncturile politice în care ea a fost solicitată ca argumentație ideologică pentru orientările cele mai diferite cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în orice caz, cu aviz programat în această direcție ne-a oferit acum câțiva ani Monica Spiridon, în Eminescu proza jurnalistică (2003) și apoi în Eminescu sau despre convergență (2009). Cu aceste demersuri începea, în fapt, o altă abordare a publicisticii eminesciene, înțeleasă ca o adevărată operă literară, cu statut de drept în acest sens. Iată că de curând un tânăr cercetător timișorean, Daniel Ciurel, abordează stilistic opera publicistică a lui Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
convergență (2009). Cu aceste demersuri începea, în fapt, o altă abordare a publicisticii eminesciene, înțeleasă ca o adevărată operă literară, cu statut de drept în acest sens. Iată că de curând un tânăr cercetător timișorean, Daniel Ciurel, abordează stilistic opera publicistică a lui Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește de la credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tânăr cercetător timișorean, Daniel Ciurel, abordează stilistic opera publicistică a lui Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește de la credința că "analiza retorică" a textelor eminesciane publicistice este "una dintre cele mai fecunde modalități de cercetare a ei", desigur acceptând creația acestuia ca "operă organică", unitară în toate compartimentele sale. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]