8,125 matches
-
comun, a introdus scene de dragoste, a trimis-o pe Cordelia într-o peșteră confortabilă, împreună cu iubitul ei, să-și usuce hainele și să se încălzească, în timp ce bătrînul tata nebun și fără adăpost rătăcește fără nici un rost pe un deal pustiu; și, în sfîrșit, îl răsplătește pe sărmanul bătrîn pentru toata suferință, înapoindu-i vesmintele strălucitoare și sceptrul... Versiunea dezgustătoare a d-lui Țațe a fost adoptată pe rînd de Bohem, Quin, Booth, Barry, Gorrick, Henderson, Kemble, Kean. D-l Macready
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și în două labe, ca tine. La o parte, la o parte, lucruri de-mprumut; hai, descheie-mă! (Își sfîșie hainele) BUFONUL: Te rog, unchiule, potolește-te; nu-i o noapte bună de înotat. Acum un focșor pe un cîmp pustiu ar fi că inima lecher's heart a small spark, all the rest on's body, cold. Look, here comes a walking fire. Enter Gloucester, with a torch. EDGAR: This is the foul fiend Flibbertigibbet. He begins at curfew, and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
inspirat, să ne călăuzească spre tâlcuirea acestor lucruri, „pe care și numai a le auzi este o adevărată fericire”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Opt omilii la Fericiri, traducere și schiță biografică de Pr. Sandu Gh. Stoian, în Col. Comorile pustiei, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, p. 5. footnote>. Cu toate acestea, unii creștini din vremea noastră preferă tradițiile unor călugări cu viață îmbunătățită, adevăratei Tradiții a Bisericii care este veche de secole; „mulți se hrănesc cu discursuri izvorâte dintr-
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
nou la conac, fără să se mai gândească la Bizu, cu sentimentul că și-a găsit, în sfârșit, rădăcinile. Realizează însă curând că nu asta își dorea, de fapt, și devine acră, egoistă, exasperată de monotonia vieții și de casa pustie, "cu două bătrâne ce numărau seara broaștele". Povestea însă nu trebuia să se termine așa, în nota realistă ce ar fi transformat-o și pe Mili într-o bătrână decrepită, ducând dorul căminului părintesc și al copilăriei pe veci pierdute
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cutremurătoare cu cât surprind, ca într-o stenogramă, cele mai dramatice momente din biografia sufletească a criticului: "12 april. 1935 la 9 1/2, mare criză de ficat. Situația devine cu totul rea. Boala se instalează"; 27 dec. 1935: "Scriu. Pustiu"; 11 april. 1936: "Urât. Solitudine. Nu plec nicăieri"; "Dum., Paști, 12 apr. Urât. Multă melancolie și solitudine"; 24 iun. 1936: 19 aug. 1936: "Boala se instalează"; 1936-1937: "anul boalei și al muncii duble"; 4 sept. 1936: "Rău catastrofal. Gata să
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
suflet de om, înțelegi nu e tătar, e un copil, și un suflet de copil e sfânt pe lumea asta. Nenea mormăi parcă numai pentru el: „Sfânt... da, sfânt...” și se cufundă apoi într-o tăcere înverșunată. Stepa nemișcată și pustie undeva aproape de orizont se vălurea într-o unduire ciudată care de aici părea un mușuroi de furnici. Mihu arătă cu coada biciului aceasta și tovarășului său dar acesta după ce aruncă o privire inexpresivă în zare, fără să zică nimic
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
jos, apoi au tăiat și stejarul, așa cum se face de obicei cu orice copac de care s-a spânzurat cineva. Dar eu zic să mergem că ne apucă noaptea aici în pădure...” Bătrânul S i câmpul acela era gol și pustiu, dealurile cocârjate undeva departe la orizont curgând monoton ca o apă cenușie cu unduiri de cămilă, întregeau spațiul acela imens, doar puțin estompat de pâcla târzie a toamnei. Ciulinii, strângând încrețiturile domoale ale câmpului ca niște pioneze arhaice de un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
brazdele arăturilor de primăvară. Nici nu-i păsa că pe suprafața destul de roasă a pantalonilor săi se adunau ciulini și scai. Nu s-a oprit deloc să-i curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sunt fie constelații de comunități care folosesc aceeași adresă virtuală și același suport tehnologic, fie organizări ale unui mare număr de membri pasivi în jurul unui grup activ. Există, de asemenea, un mare număr de comunități care sunt similare unor orașe pustii, deoarece au fost înființate de unul sau doi membri fondatori cărora li s-au adăugat foarte puțini vizitatori, iar spațiile create de cei dintâi au rămas nepopulate. Alte comunități au atins un apogeu al dezvoltării, după care activitatea s-a
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cine întreabă și cine răspunde. În lipsa unei acțiuni propriu-zise, ritmul accelerat al replicilor oferă dinamism textului. Intenția este de a marca tema conversației, nu participanții: dispariția munților, a copacilor, a râurilor, a plânsului. În locul lor rămân o câmpie nivelată, banală, pustie, și multă oboseală și amnezie. Personajele uită cum arată un munte, ce înseamnă a trăi, simpla acțiune de a merge. Acest context, monoton ca acțiune, dar dinamic ca formă din pricina schimbului de replici, în care personajele sunt închise, izolate, neputându
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
deoarece cuplul este singurul supraviețuitor al "evenimentului" fără nume sau cauză, simțit precum un holocaust. Povestea nu are intrigă sau deznodământ, nu are coerență narativă, constituindu-se precum un poem filozofic pe tema trecerii timpului. Personajele constată din turn împrejurimile pustii și amintesc în treacăt de locuitorii care au dispărut fără nicio urmă. În singurătatea fără timp, personajele pun la cale activități menite a-i ajuta să înainteze mai repede în vârstă: recapitulează ridurile și semnele îmbătrânirii, rememorează trecutul, reinventându-l după
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să aștepte trenurile cu prioritate. Aceste așteptări prezentau și unele avantaje. Amatorii aveau posibilitatea să cumpere ceva de ale gurii, în special țigări sau să se aprovizioneze cu apă, fără tema că ar fi posibil să rămână singuri pe linia pustie, uitându-se în urma trenului. Între timp stomacul începu să i se revolte și să-și ceară drepturile sale legitime. Setea și-o potolise, dar foamea? Gândul la mâncare îl chinuia din ce în ce mai intens, în special după plecarea trenului. Pe coridorul lung
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-au strecurat cu multă precauție, nu fără emoții, prin procedeul practicat și cu alte ocazii în șir indian cu cel mai înalt ultimul, după ce au escaladat singura fereastră de aerisire fără gratii, s-au pomenit direct pe trotuarul aproape pustiu, iar peste douăzeci de minute erau deja în Dealul Mitropoliei. Încă de când se aflau la o distanță destul de apreciabilă, au observat mulțimea aproape compactă de credincioși ce ascultau în liniște slujba de Înviere din fața Catedralei. Grupurile de ascultători, îndreptați cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
canapelele curate și moi se călătorea destul de comod și de lejer. Ne fiind hotărât ce să facă, rămase pentru câteva momente în picioare. Cu toate că trenul circula cu vagoanele aproape goale, erau ocupate toate cele șase locuri. Pe coridorul lung aproape pustiu, doar doi bărbați, în compania unei tinere femei, fumau și discutau ceva vesel. Trenul, care după două trei minute de staționare încercă să plece, îl dezechilibră puțin. Acest mic incident îl hotărî să se așeze pe locul lui până se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de o oprire ceva mai lentă a întregii garnituri. Gara Adjud! O gară modestă și liniștită. După un scurt schimb de călători și o staționare de aproape două minute, trenul a pornit din nou, silențios, lăsând în urmă peronul aproape pustiu. Soarele s-a ascuns deja după orizont. Pe cer se observau semnele unui amurg liniștit. Încă puțin și se va întuneca complet. După o liniște relativă, discuția, întreruptă accidental, a reînceput. Dacă vreți să vizitați satul, cred că trebuie să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât de mică, o musculiță, un gândăcel, nici o singură floare, nici un firicel de iarbă: nimic, nimic, nimic. Sub el un sol plin de mistere, pustiu, sumbru, necunoscut, instabil și înfricoșător, deasupra căruia levita ca o actriță de circ sub bagheta unui magician celebru. Cu alte cuvinte, plutea în vid, la nici doi metri de un teren arid cu nenumărate striații și denivelări, un fel de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reduse la scară, curbate ca jgheaburile din care se adapă vitele, intersectate de puzderie de crăpături complet uscate ca după o îndelungată secetă, șlefuite parcă intenționat pentru a aluneca, dar pe care nu se sprijinea. Să fi nimerit într-un pustiu necunoscut de pe Pământ asemănător cu Sahara? Imposibil. Acolo, datorită gravitației, ar fi alunecat și ar fi căzut precis în una din aceste crăpături. Acolo ar fi soare arzător, lumină din belșug însoțită de căldură, dune de nisip și s-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care le-a citit, și nu puține, știa precis că în presupusul rai totul e perfect organizat, că acolo există o ierarhie asemănătoare cu cea de pe Pământ însă mult mai dreaptă și mai armonioasă. Ori aici, în jurul său, totul e pustiu. Nu mișcă nimic, nu există nimic viu. În rai sunt îngeri cu aripi albe din puf, care plutesc deasupra unor livezi cu pomi roditori, încărcați cu fructe zemoase și parfumate, bune de mâncat; izvoare cristaline din care te poți adăpa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
voce clară ca și cum ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat în direcția de unde venea vocea, apoi jur-împrejurul său. Nimeni și nimic. Să se ascundă cineva prin apropiere, nici pomeneală. Nu avea nici cine, nici unde. În jur totul era pustiu, nici măcar un bolovan, vreun ciot de lemn, o rădăcină de copac sau un buștean după care să se pitească. Și totuși vocea auzită părea reală, a unui om în vârstă, a unei persoane foarte binecunoscute. Numai că persoana respectivă murise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rod al cercetărilor de suprafață sau al sondajelor arheologice efectuate de Costache Buraga stau mărturie pe aceste meleaguri a unei civilizații milenare. Acestea erau întregite de piese de etnografie și numismatică. Mă macină un dor Doamne, în jurul meu totul e pustiu, trist, înnegurat și rece. M-a copleșit singurătatea. Am ajuns într-o stare de deznădejde, de nesiguranță și de teamă încât simt nevoia să vorbesc cu cineva, să mă destăinui, să-mi descarc sufletul, să cer un sprijin moral, măcar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cea care pentru mine ai fost și în veci vei rămâne, cea mai sfântă ființă din lumea asta atât de neînțeleasă . Dar unde sunteți voi, Doamne? Unde ați plecat și-n urmă mare jale ați lăsat? Fără voi totul e pustiu, trist și rece. în jurul meu e ca o noapte de toamnă ploioasă, fără lună, fără stele și cu vânt nebun ce bate la fereastra mea, iar durerea nu mi alină nimenea. Mi-e atât de dor de voi mamă și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
romantice: destinul derizoriu al omului comun/destinul întru eternitate al geniului, trecutul exemplar/prezentul degradat, efe meritatea ființei umane/eternitatea naturii, opozițiile real- ideal, teluric- celest, viață- moarte etc.: O, moarteai un secol, cu sori înflorit, / Când viațai un basmu pustiu și urât; Ea un înger ce se roagă - el un demon ce visează; / Ea o inimă de aur - el un suflet apostat (M. Eminescu). Anti teza nu sa devalorizat în literatura postromantică, fiindcă ea co respunde unui tipar de gândire
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
O carte pentru buzunar - T. Arghezi; Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a zilelor de vară. În iarbă, acolo stau lungit, puțin adăpostit de câteva pietre enorme, resturi din zidul dărăpănat, citesc liniștit un ziar. Mă simt bine, deși e puțin cald. Când trece negustorul ambulant de înghețată, care străbate această bucată pustie de drum pentru a merge în cartierele sărace ale orașului cu copii mulți, își oprește căruciorul în umbra salcâmului și mă caută printre pietre, el mă știe. Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
SAMUEL BECKETT: Habar nam. Important e că sau adunat. GODOT: Dacă vrei mă ridic și... SAMUEL BECKETT: Nu... Nu. Să vorbim. Să mai vorbim. So ținem tot așa. GODOT (Mirat, agitat): Eu nu știu de unde ies oamenii ăștia. Strada e pustie. Cum se pot aduna atât de mulți pe o stradă pustie? SAMUEL BECKETT: Se poate. Orice se poate. Sunt zile când se poate. GODOT: Uitei, au început să seașeze. Eu zic s o ștergem. SAMUEL BECKETT: De ce so ștergem? Să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]