8,590 matches
-
și reîncep de fiecare dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte, păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri, ca prin grădina raiului, ocolind ispitele și călcând în ele, singură, singurică prin Valea asta a Plângerii care curge prin tine și se termină doar pentru a începe iarăși și iarăși. Așa au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea chipurilor până la os și diluându-le privirile rătăcite peste o lume străină, ostilă, de la o zi la alta, tot mai străină și ostilă... Ea ieșea probabil la alte ore decât el sau stătea mai mult în casă, tot așteptându-l pe Velicu, iar după ce a rupt-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca lumea nea Petrică. Se știu, se cunosc de-a fir a păr. Vecini și prieteni acolo la Câmpulung, laolaltă cu neamuri, părinți și frați, cumnați și veri, nu ca aicea, în Bucureștiu’ ăsta în care te pierzi și te rătăcești printre străini... Vlăduț îl știe mai bine pe taică-său și spune oftând că și el, de felul lui, e cam rău și căpățânos când își pune ceva în gând, iar Rafael, ciulind urechile, și el, și mai cine adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-mi smulgă un angajament ferm. În timp ce Închideam ușa biroului În urma mea, am prins cu coada ochiului expresia lui Derek. Se Îndreptase de spate, iar degajarea Îi pierise; arăta teribil de preocupat de ceva. Poate că el fusese cel care rătăcise benzile de exerciții și nu dorea ca Linda să afle, căci mânia ei era cumplită. Nu, Derek s-ar descurca ușor În astfel de situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Să presupunem că-l căuta pe Derek și că Linda a prins-o. Are un ochi teribil atunci când vine vorba de fetele care se țin după Derek. Știa deja că Naomi Îi face ochi dulci și, când a găsit-o rătăcind pe la subsol, nu i-o fi fost greu să ghicească ce punea la cale. Apoi, se ceartă, Naomi o lovește - nu, trebuia să se petreacă totul la toaleta femeilor, pentru că trupul Lindei nu a fost dus acolo ulterior. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așteptam bătând din picioare ca să nu Înghețăm. N-a durat mult, căci nu existau reguli la intrare: Înghesuit cum era În ungherul ăsta, clubul era doar pentru cunoscători. Nu era nici un pericol ca vreun turist sau vreun bețiv scandalagiu să rătăcească drumul pe-aici. Apropiindu-ne de capătul cozii, l-am văzut pe Brian, iar eu i-am făcut cu mâna. Spre surprinderea mea, ridică și el o mână și ne zise pe un ton chiar prietenos: — E-n regulă? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fără să fac urticarie. Am mers cu mașina până În Holland Park. N-aveam de ales, căci o călătorie cu transportul public dinspre nord-est către sud-vest, de-a latul Londrei, era o distracție rezervată exclusiv celor amatori să-și petreacă weekendurile rătăcind În labirintul de la Hampton Court. Casa era mare, albă și de-o eleganță care te dădea pe spate, construită pe una din acele străzi de dimensiunile unui bulevard, unde locuiesc de obicei oamenii bogați. De-a lungul căii de acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aș fi sărit În lături, și s-au Îndepărtat la pas, fără să se scuze, conversând cu voci joase și prietenoase. Se vedea clar pe cine Își aleseseră porumbeii drept modele În viață. După aproximativ un sfert de oră, petrecut rătăcind de colo-colo și chiorându-mă la toate tăblițele de alamă inscripționate cu nume și atașate fiecărei uși, am dat În sfârșit de avocații lui Derek. Erau la etajul al treilea, iar lift nu exista. Oamenii ăștia nu duceau lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din Samarkand, o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind Întreaga scenă, Omar nu se poate Împiedica să nu gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai variate, de la prețuirea calităților săbiilor indiene sau yemenite până la diverse lecturi din Aristotel. Sultanul se Înflăcărează o clipă pentru acest tip de Întreceri, apoi devine neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pus-o, la rându-i, deoparte cu un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm raportului. — Ai dreptate, ata, să trecem mai departe. Oricine a remarcat că sultanul și-a numit din nou vizirul „tată”. Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu credeam! — N-ai mințit, nu știai. Acum știi. Se oprește. — Nu-mi oferiseși cumva de mâncare? Omar a deschis ușa, a strigat servitoarea, i-a cerut să aducă niște bucate, apoi și-a reluat interogatoriul: — Și de șapte ani rătăcești așa În veșmânt de sufi1? — Am colindat mult. După ce am părăsit Isfahan-ul, am fost urmărit de iscoadele lui Nizam, care-mi voiau moartea. Am putut să mă descotorosesc de ele la Kom, unde m-au ascuns niște prieteni, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-al doilea Își spuse: «Sunt un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini și panteră?». Întoarse spatele și fugi fără să mai aștepte deznodământul luptei. De atunci, a rătăcit din grotă În grotă, din colibă-n colibă, convins că fiara se găsea tot timpul pe urmele lui. Aceea fu soarta lui Omar Khayyam. Cel de-al treilea era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rămas până În noiembrie trecut. Am căutat să-l rețin mai mult, de teamă să nu fie arestat la Întoarcere. Dar a refuzat. Voia, spunea el, să recupereze Manuscrisul lui Khayyam, nu-l mai interesa nimic altceva. Există, așadar, oameni care rătăcesc din obsesie În obsesie. — Ce părere aveți? Mai există oare Manuscrisul? — Numai Mirza Reza ar putea să vă spună. El susține că-l poate găsi pe soldatul care l-a șterpelit cu prilejul arestării mele, nădăjduia să-l poată recăpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-le din partea mea; nu mai are nimic, Îi este, poate, foame, dar e prea mândru ca să ceară de pomană. Unde l-aș putea oare găsi? — N-am nici cea mai vagă idee. Nu mai are casă, nu mai are familie, rătăcește din loc În loc. Iată de ce vă Înmânez această a treia scrisoare, pe adresa unui alt tânăr, cu totul diferit. Este fiul celui mai bogat negustor din Teheran și, deși n-are decât douăzeci de ani și arde cu aceeași flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asistăm la căderea ei. Și la triumful propriei noastre cauze. Dar Howard luă cuvântul după el ca să amintească faptul că bazarurile erau, În prezent, lipsite de orice produs comestibil. Oamenii au ucis deja animalele domestice și pisicile vagaboande, familii Întregi rătăcesc, zi și noapte, pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amintească faptul că bazarurile erau, În prezent, lipsite de orice produs comestibil. Oamenii au ucis deja animalele domestice și pisicile vagaboande, familii Întregi rătăcesc, zi și noapte, pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință: — Rezervele ne-au permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului, El călăuzește pe cine vrea și rătăcește pe cine voiește”. Urma o dată care corespundea, potrivit calculului meu, zilei de 14 martie 1257. Am căzut pe gânduri. — Manuscrisul se oprește În veacul al XIII-lea, am spus eu, Djamaledin Îl primește În dar În secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un copil din flori. Sau fiindcă o iubire se sfârșea din pricina împotrivirii părinților. Tot pe atunci, eu am făcut o criză nervoasă cu țipete, pentru că un pui de căprioară se rătăcise și, când leoaica a prins de veste și a luat-o pe urmele lui, am strigat cât puteam de tare: „Fii atent, iedule, fii atent! Fugi! Repede!” Însă puiul nu m-a ascultat și a murit. M-am aruncat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu tata politică. Ciudat. Întrebarea aceea am uitat-o pentru o vreme, dar acum două luni mi-a apărut iarăși în minte. Poate așa se întâmplă cu întrebările mari, născute în capete mici. N-au destul loc înăuntru și se rătăcesc cine știe pe unde. Apoi, după niște ani, te trezești într-o zi întrebându-te: „Oare s-a scris un manual de educație sexuală socialistă, valabil și pentru tovarășul? Iar dacă nu, cum de și-a făcut rost de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
miros parfumat, ca de flori. M-am dezbrăcat și am intrat în cadă, cu mare grijă. Mă străduiam să stric cât mai puțini nori. Eram înconjurat de nori, ca și cum aș fi stat pe un vârf de munte. Dacă te-ai rătăcit pe un vârf de munte, în nori, ți se face frig și câteodată poți chiar muri. Eu mă înfierbântasem și făceam vocalize, până să mă obișnuiesc cu apa: „Aaaa, uuuu, iiii”. La A băgam picioarele în apă, la U apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a vrut să afle mătușa. „Cum adică? Închipuiți-vă că ați fi administratorul unor case din Bronx. Iar când spun Bronx, mă refer la partea îndepărtată a cartierului, Bronxul negru, unde orice alb e privit ca o pradă. «Nu te rătăci niciodată în Bronx, Teodorescule», îmi zicea Toni mereu, când ne îndreptam într-acolo. Frumoasă încurajare. În Bronx trebuia să mergem în fiecare săptămână de câteva ori, pentru că Toni, cretinul, avusese ideea să-și ia pe cap administrația câtorva case de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
șuierături și scârțâituri. Era ca acasă, noaptea la ora unsprezece, când se transmitea la radio emisiunea politică și urechea tatei stătea lipită de difuzor. „Tăcerea asta încremenită din oraș... Vezi oameni pe străzi, e adevărat, dar toți sunt înspăimântați și rătăcesc parcă fără țintă” , a spus mama. „Centrul orașului mai e în picioare?” a întrebat tata. „Am avut noroc, în orașul nostru pare să nu se fi dărâmat nimic. Noi, la operă, am întrerupt spectacolul, luminile s-au stins, publicul țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Școala primară aparținea trecutului, acum ne aflam într-un loc cu scări multe și coridoare nespus de lungi. Pe lângă pereți stăteau puse la vedere, în vitrine, insecte, minerale și plante, fiecare cu numele său latinesc. Unii dintre elevi s-au rătăcit, fiindcă se duseseră la școala cea veche și de acolo nu mai găsiseră drumul. Alții au întârziat dinadins, ca să atragă atenția și să încerce răbdarea noilor profesori. Cei sosiți la timp ocupaseră locurile mai bune, pentru ei și prietenii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]