6,973 matches
-
O lume născută din Spania, Africa și Cuba, pe care noi o înțelegem atît de superficial. Și, mai ales, puțin. Mulțumim Ministrului care ne-a oferit aceasta zi. Dar nimeni n-a înțeles sufletul cubanezului...Poate doar eu. Izgonirea din rai Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz avea atelierul într-o mică baracă de doi metri pe trei, cu destulă lumină, fără geamuri de sticlă. Doar niște jaluzele puteau regla intensitatea curentului care adia uneori și răcorea mica încăpere. În baracă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Fernandez de Luz a reușit să dea naștere operei care l-a fascinat într-o clipă de pierdere a realității. Numai că nu era ceea ce el văzuse, era departe de "delirul" său. Era o minunăție, un fel de "izgonirea din rai" cu detalii, cu o Evă care, "ieșind pe poarta raiului", sfida cu sînii săi opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de a fi dornic de sex. Scena șoca, fascina și înfricoșa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-a fascinat într-o clipă de pierdere a realității. Numai că nu era ceea ce el văzuse, era departe de "delirul" său. Era o minunăție, un fel de "izgonirea din rai" cu detalii, cu o Evă care, "ieșind pe poarta raiului", sfida cu sînii săi opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de a fi dornic de sex. Scena șoca, fascina și înfricoșa. Calvarul omului pe pămînt începuse! Șarpele încolăcit pe măr, grădina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Adam merge cu genunchii puțin îndoiți, ca un cimpanzeu, are mîinile cam lungi, fruntea cam teșită. Cam tontălău. Sau prostălău dacă vă place mai mult. Dar Evei îi place partenerul, și l-a luat și i se... fîlfîie că părăsește raiul. Mai mult, mă sfidează și pe mine și parcă îmi spune: Prostule, nesimțitule, sînt bunică-ta... Mă rog, așa o fi, dar cu așa neamuri... Señor Diaz, mai toarnă-mi un păhărel de rom... deși pe căldura și umezeala asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
458 Fructele de mango 462 Pălăria mexicană 465 Conflict de interese 468 Iguana neagră 471 Secretul pictorului 474 Veghe patriotică 477 Umor latino-american 481 O zi grea 484 Motoreta 488 Mangotierul lui Raul 491 Holguin nu moare 494 Izgonirea din rai 498 În piscină, în zori 501 Doi mincinoși 504 Necazuri latino-americane 508 Nganga pentru finul meu 511 O idilă româno-cubaneză 515 Orula salvează Iașul? 519 Plaja Tarará 523 Proză scurtă 526 Pușchea pe limba lui Rigoberto 530 Speranțe, speranțe 534
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să aleg, atunci...Gândesc că știi deja răspunsul meu. Facă-se voia ta, dragule. - Crezi, mărite Spirit, că-i potrivit ca să mergem la mănăstirea Sfântul Ioan Gură de aur, pronumită Zlataust? - E chiar foarte potrivit, pentru că schimbăm decorul. Din plin rai primăvăratec de aici, din Copou, intrăm în inima târgului...Te aștept acolo. Vocea dusă de zefirul flușturatec pâlpâia în văzduhul năpădit de gâze și zvon de păsări. Spiritul domnesc plecase deja...N-am zăbovit nici eu prea mult în preajma „mănăstirii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-a găsit, am, fără efort, de-aici înainte, o strapontină, ba chiar o lojă, în rai. Și într-un caz, și într-altul, eu personal nu am nimic de făcut. N-am nimic de căutat, n-am nimic de pus la îndoială. Mă bucur că m-am întâlnit! Mă bucur să mă dizolv în lumina uscată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
liturghiei, mănâncă de post și se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!“ (Matei, 7, 21) și se socotesc în dreptățiți, pe baza zelului lor exterior, să capete un fotoliu de orchestră în rai. Cei care sunt siguri de mântuirea lor și privesc condescendent spre semenii lor mai puțin norocoși. Evident, credința care nu devine și un mod de a fi, care nu-și practică premisele, care nu participă la viața comunitară nu depășește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zumzăială ritmică sau de imagini televizate. Iar cine crede că poți găsi scăpare în aer liber, se înșală amarnic. Vrei să te retragi undeva, departe de lume, într-o cabană pitorească, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai? Ai toate șansele să te trezești, într-o bună zi, că paradisul însuși e invadat de pasiunea cuiva din zonă pentru minunatul nostru folclor sau pentru șugubețele noastre manele. Față de epidemia de sunete revărsată peste văi întregi, micile exerciții de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt, Doamne, Sărac în celulă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Teologia ascetică și mistică se desființeză în 1939-1940 din ordin politic și predă Apologetică. Atât la București, cât și la Chișinău începe cursuri despre Dostoievski și creștinismul rus, Dostoievski fiind cunoscut în cultura europeană ca un Dante modern, care arată Raiul și Iadul. Este important faptul că Nichifor Crainic a introdus în curs pe Dostoievski, pentru că acesta reușește să plaseze spiritul filocalic în opera literară. Sfaturi ale Sfântului Isaac Sirul le regăsim în cuvintele starețului Zosima din „Frații Karamazov”. Nichifor Crainic
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
știm că-i împodobesc în permanență mormântul la Prislop sunt crinii, flori foarte frumoase și în egală măsură cu un puternic parfum. Potrivit tradiției creștine crinul s-a născut din lacrimile de regrete vărsate de Eva când a părăsit Grădina Raiului. În iconografia creștină, crinul este mai mult asociat cu Fecioara Maria și astfel și cu arhanghelul Gabriel care este pictat ținând un crin în mână, în timpul Bunei Vestiri, simbolizând castitatea, dar și Iosif este pictat uneori cu un buchet de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Părinți contemporani din Sfântul Munte Athos George Căbaș Descriere: Sfântul Munte Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga omenire. Autorul, care a fost în mai multe rânduri pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. 12
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de agresivitate a câinelui, firească pentru un ancestral vânător, dar devenită nefirească căci e Îndreptată Împotriva semenului, În detrimentul restului caracterelor: fidelitate, frumusețe, afecțiune, proprii aceluiași animal, doar pentru a avea ocazia unui pariu, deci a câștiga, nu un loc În rai, cât bani, adică „ochiul dracului“, e prea de tot. Asta ca să dau un singur exemplu de degradare a unor „elemente“ ale Naturii pentru satisfacerea unor luxuri umane. Dar, dacă Înlocuirea omului de către animal Într’o vărsare de sânge menită doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta am văzut-o cândva când, iubind bradul, doream ca barem eu să nu particip la masacru: În Copoul meu nu găseam vâsc; În schimb, În Bucium, unde vântul abate toată căldura emanată de oraș, el, vâscul, trăia ca’n rai. În fond, ce face acuzatul? Strică lemnul? Ne doare pe noi, care-l dorim scânduri, nu pe Natură, care le știe pe ale ei, ca de pildă selecția: ca și lupul, vâscul lovește În exemplarele susceptibile, sensibilizate de bătrânețe ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe sine În căutarea noului superior care să-i dea Încă o șansă, precum toate elementele ei, de la un moment reprezentate de vietăți, iar de la un altul, viitor, de spirite, apoi de zei... De aceea nu cred În iad sau rai, căci o pedeapsă sau o recompensă veșnică nu se potrivește cu o faptă limitată la finitul a vreo 70 de ani... Îmi Încadrez deci existența Într’o lume populată evolutiv: sub mine de animale și paralelul lor vegetal, iar mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nașteți, creșteți, vă reproduceți și apoi veniți la mine. Timp În care vă hrăniți, vizitați locul unde și Împăratul umblă pe jos și - uneori - munciți. Tot datorită mie, acela care l’a Împins pe strămoșul vostru spre pedeapsă: izgonirea din rai... V’aș mai da o mână de ajutor. Iată: banalitate este ceea ce cunoști; mai departe e tentația fructului oprit, mai degrabă negustat, adică necunoscut. Ca, de pildă, mai toate tainele Naturii. Cât mă privește, sunt incoruptibil, ca unul care cunoaște
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar acum vă ispitesc: Vă dați seama ce viață banală duce „ăla“, căci le știe pe toate? Dacă o duce, știind și că banalitatea e de fapt moarte. Vă ispitesc iarăși: Ferice de strămoșii voștri pe vremea când erau În rai și nu știau nimic; nici măcar unul de altul: Totul era banal. Dar și neferice când, la sfatul meu, au mușcat din mărul cunoașterii: Apărea ceva nou. Un soi de moarte, adică somnul de până atunci era Înlocuit de acțiune. Mi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Urmărind media dârei ude, care arată drumul, sau bucata spre „hăis“, mă rog, spre „cea“? Vă răspund tot eu: Fiecare oscilație de la „hăis“ la „cea“ ori invers Înseamnă noi, alți nemulțumiți, poate chiar victime - la acelea renunț, trimițându-le În rai, să nu șomeze „ăla“ - dar și noi fericiți, pe care mi-i păstrez... Orice progres - acum Îl am În vedere pe acela al Lumii - cere victime. Și n’aveți Încotro, urmând termenul lung, și Împăcându-vă cu soarta de simple
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vedere pe acela al Lumii - cere victime. Și n’aveți Încotro, urmând termenul lung, și Împăcându-vă cu soarta de simple unelte ale evoluției Lumii; chiar dacă vă doare, În pântece ori În orgoliul de „stăpâni ai Naturii“. À propos de rai, iad și unelte: Ce faceți voi cu coasa știrbită? O zvârliți În pod, respectiv o dați fierarului spre a o „munci“ izvodind altceva. Dreptate nu va fi niciodată, oricâte reforme ale justiției - o servitute a dreptății, În fond - ar avea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos ca oricând comuniunea om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora mamei, „mamatușa”, ne aducea de fiecare dată lapte proaspăt muls la orele serii și pâine aburindă, coaptă pe vatră, alteori turte sau gogoși însiropate. Acestea sunt primele mele imagini ce-mi picură în acest imens creuzet al
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
înfundat în liniștea odăii mele la Pașcani și mi-am autoeducat voința așa cum văzusem în copilărie la Maia, gândindu-mă că Doamne Doamne a iubit-o prea mult de-a luat-o la zi așa de mare, lăsându-i Porțile Raiului deschise. III. Parfum de ploaie mov Unul din momentele așteptate cu nerăbdare, este și rămâne prin excelență, revenirea mea în Brăila cea dragă. Pe măsură ce mă tot apropii, simt cum parcă-mi ard tălpile, îmi transpiră mâinile și încerc din răsputeri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de tineri și optimiști, atât de spontani și receptivi la provocările nevinovate. Era ceva din vibrația și emoția vârstei noastre, o alchimie cu parfum de tei ieșean. Ceva din versurile lui Ștefan Hrușcă: „Doamne tineri mai eram Când fugeam din rai pe geam Să ne`ascundem amândoi Într-o mare de trifoi Doamne tineri mai eram Și uitam pe unde-o fi Drumul către altă zi Doamne tineri mai eram ...” VII. Un puzzle dumnezeiesc A existat o perioadă în parcursul meu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Cailor dispune de propria legendă. Se spune că Muntele Piatra Rea, datorită pășunilor sale de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, era locul preferat al localnicilor pentru a ține din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Însă acest rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mama devine oarecum rezervată și tăcută când ajungem acolo. E ceva ce ține doar de amintirile tale. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Îmi aduc aminte... Îmi aduc aminte că în „Lunca” era raiul pe pământ. Nimic din ce am văzut și simțit în viață nu se poate compara cu frumusețea locurilor, bunătatea oamenilor și iubirea cu care am fost înconjurată... Pe ulița ce ducea spre locuința bunicii mele drumul era împodobit de o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]