7,442 matches
-
a extins controlul în 1804 mult spre vest în teritoriul Kabarda, unde au fondat șase noi stanițe, așa-numita „Noua linie a Kubanului”: Barsukovskaia, Nivinnomisskaia, Belomecețkaia, Batalpașinskaia (Cerkesskul contemporan), Bekeșevskaia și Suvorovskaia. Următoarea expansiunea a avut loc în 1828, când Regimentul Hopior au finalizat cucerirea teritoriilor karaciailor. Aceiași cazaci au participat la prima expediție rusească care a cucerit vârful Elbrus în 1829. Administrația regiunii nou cucerite a devenit atât de greoaie, încât reforma militară din 1832 a unit zece regimente de la
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
când Regimentul Hopior au finalizat cucerirea teritoriilor karaciailor. Aceiași cazaci au participat la prima expediție rusească care a cucerit vârful Elbrus în 1829. Administrația regiunii nou cucerite a devenit atât de greoaie, încât reforma militară din 1832 a unit zece regimente de la vărsarea râului Terek până la cursul Hopiorului din vestul Kabardei, formând Armata Liniei Caucazului. În plus, regimentul Hopior a primit și mai multe așezări țărănești, ceea ce ridica forța de muncă la aproximativ 12.000 de suflete. Odată cu înaintarea spre răsărit
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
a cucerit vârful Elbrus în 1829. Administrația regiunii nou cucerite a devenit atât de greoaie, încât reforma militară din 1832 a unit zece regimente de la vărsarea râului Terek până la cursul Hopiorului din vestul Kabardei, formând Armata Liniei Caucazului. În plus, regimentul Hopior a primit și mai multe așezări țărănești, ceea ce ridica forța de muncă la aproximativ 12.000 de suflete. Odată cu înaintarea spre răsărit, spre cursul râului Bolșaia Laba, districtul militar Hopior a fost împărțit în două regimente, care au format
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
Caucazului. În plus, regimentul Hopior a primit și mai multe așezări țărănești, ceea ce ridica forța de muncă la aproximativ 12.000 de suflete. Odată cu înaintarea spre răsărit, spre cursul râului Bolșaia Laba, districtul militar Hopior a fost împărțit în două regimente, care au format „Linia Laba”: Spokoinaia, Ispravnaia, Podgornaia, Udobnaia, Peredovaia, Storojevaia. Numeroase tradiții ale cazacilor zaporijien au continuat în noile lor locații de la Marea Neagră, precum alegerea de către adunarea cazacilor a conducerii administrative, dar au apărut și tradiții noi. În locul unui
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
frontului din Caucaz, cazacii din Kuban au asigurat 90% din efectivele cavaleriei ruse. Cele mai importante lupte la care au luat parte cazacii din Kuban au fost bătăliile din Pasul Șipka, apărarea orașului Bayazet și bătălia finală de la Kars. Trei regimente din Kuban au luat parte la asaltul fortăreței Geok Tepe din Turkmenistan în 1881. În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), cazacii din Kuban au mobilizat șase regimente de cavalerie, cinci batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. Cazacii au participat la
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
au fost bătăliile din Pasul Șipka, apărarea orașului Bayazet și bătălia finală de la Kars. Trei regimente din Kuban au luat parte la asaltul fortăreței Geok Tepe din Turkmenistan în 1881. În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), cazacii din Kuban au mobilizat șase regimente de cavalerie, cinci batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. Cazacii au participat la ducerea la îndeplinire a obiectivului strategic al colonizării Kubanului. Armata a avut în stăpânire peste șase milioane de desiatine de pământ, dintre care 5,7
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
niște eliberatori. Numeroși cazaci din Kuban au ales să se alăture germanilor, ori pe când erau în lagărele germane de prizonieri, ori când au dezertat din cadrul armatei sovietice. De exemplu, maiorul Kononov a dezertat pe 22 august 1941 împreună cu un întreg regiment și a fost unul dintre principalii organizatori ai cazacilor voluntari din Wehrmacht. Au existat mai multe detașamente căzăcești în cadrul Wehrmacht încă din 1941, dar Divizia I de cazaci a fost formată din cazaci de pe Don, Terek și din Kuban în
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
și a eliberat orașele Mineralnîe Vodî și Stavropol. În ultima parte a războiului, deși unitățile de cazaci se dovediseră foarte utile în misiunile de recunoaștere și de pază a spatelui frontului, realitatea a dovedit că epoca cazacilor cavaleriști apusese. Faimosul Regiment al 4-lea de Gardă al cazacilor din Kuban, care luaseră parte la luptele grele din Ucraina de sud și România au defilat în Piața Roșie în timpul Paradei Victoriei din 1945. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, regimentele
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
Regiment al 4-lea de Gardă al cazacilor din Kuban, care luaseră parte la luptele grele din Ucraina de sud și România au defilat în Piața Roșie în timpul Paradei Victoriei din 1945. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, regimentele de cazaci și ultimele unități de cavalerie au fost desființate, Armata Roșie considerându-le demodate. Cu toate acestea, urmașii cazacilor care au continuat să trăiască în regiunile rurale și-au păstrat tradițiile, chiar dacă în Uniunea Sovietică postbelică autoritățile au refuzat
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
de tabără. În Dunavățu de Sus existau 38 de sotnii ale cazacilor zaporijieni din Deltă. Față de vechii zaporijieni existau însă anumite diferențe. Se renunțase la alegerea ofițerilor („starșina” - bătrânii), iar pentru serviciul activ erau aleși doar tinerii necăsătoriți. Comandanții de regimente („polcovnicii”) erau numiți temporar direct de către atamanul de tabără. Armata era formată exclusiv din infanteriști (dotați pentru operațiuni amfibii), fără cavalerie, flotă sau artilerie. Structura socială a început de asemenea să se diversifice. În locul societății cazacilor egali, numeroși pescari, negustori
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
marină în favoarea armatei imperiale. La 1 iunie 1880, Dimitri Constantinovici a fost numit în suita Țarului Alexandru al II-lea și a primit rangul de adjutant. Șase luni mai târziu, după ce și-a terminat instruirea, a fost numit locotenent în regimentul de gardă. A servit în acest regiment 12 ani ca ofițer subaltern și în cele din urmă comandant. În 1880, după terminarea stagiului de pregătire la Academia de Stat Major, Dimitri a fost promovat ofițer. Prima sa apariție oficială a
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
1880, Dimitri Constantinovici a fost numit în suita Țarului Alexandru al II-lea și a primit rangul de adjutant. Șase luni mai târziu, după ce și-a terminat instruirea, a fost numit locotenent în regimentul de gardă. A servit în acest regiment 12 ani ca ofițer subaltern și în cele din urmă comandant. În 1880, după terminarea stagiului de pregătire la Academia de Stat Major, Dimitri a fost promovat ofițer. Prima sa apariție oficială a fost prevăzută pentru 1 martie 1881. Două
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
o disciplină strictă și era rece față de copiii ei. Ca și frații lui, Serghei a fost destinat de la naștere unei cariere militare. Avea numai două săptămâni când a fost înscris într-o unitate militară care a fost numită după el: Regimentul de Infanterie Vakusnkii al Marelui Duce Serghei Mihailovici. Lui Serghei Mihailovici îi plăcea viața militară și a servit într-un număr de regimente. Ca și tatăl său, s-a simțit atras către artilerie și echipament militar. După ce a absolvit Școala
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
numai două săptămâni când a fost înscris într-o unitate militară care a fost numită după el: Regimentul de Infanterie Vakusnkii al Marelui Duce Serghei Mihailovici. Lui Serghei Mihailovici îi plăcea viața militară și a servit într-un număr de regimente. Ca și tatăl său, s-a simțit atras către artilerie și echipament militar. După ce a absolvit Școala de Artilerie Mihailovici a intrat în serviciul militar în cadrul brigăzii de artilerie și de cavalerie al Gărzii. În 1891 Țarul Alexandru al III
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
fost mai interesat de litere, artă și muzică decât de activitățile militare pretinse băieților Romanov. Cu toate acestea a fost trimis pentru a servi în Marina Imperială Rusă. KR era nemulțumit și a plecat din marină pentru a se alătura regimentului de elită Izmailovski al gărzii imperiale. S-a căsătorit în 1884 la St Petersburg cu Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg, verișoara sa de gardul doi. După căsătorie, Elisabeta a devenit Marea Ducesă Elisabeta Mavrikievna. În familie i se spunea "Mavra". Cuplul
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
soției lui, Martha C. Means va avea patru copii. In anul 1845 va începe cariera politică a lui, prin intrarea în camera deputaților din Carolina de Sud. La izbucnirea războiului SUA cu Mexicul, se va înrola ca și căpitan în regimentul Palmetto, dar din cauza îmbolnăvirii de tifos, nu poate lua parte la lupte. Brooks devine vestit, intrând în istoria SUA, prin faptul că a bătut crâncen în parlament pe deputatul Sumner. Acesta tocmai condamna, într-un discurs, sclavia din SUA, iar
Preston Brooks () [Corola-website/Science/318126_a_319455]
-
căsătorit la Palatul Regal din Berlin; la 26 decembrie Frederica și Prințul Ludwig s-au căsătorit în același loc. Din căsătorie au rezultat trei copii: În 1795 regele Frederic Wilhelm al II-lea l-a numit pe Ludwig comandant al regimentului nr. 1 de dragoni, care staționa la Schwedt. La 23 decembrie 1796, Ludwig a murit de difterie. Frederica împreună cu cei trei copii s-a mutat la Palatul Schönhausen în apropiere de Berlin. În 1798 Frederica era însărcinată. Tatăl copilului era
Frederica de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/318139_a_319468]
-
răscoala lui Emelian Pugaciov. Efectivele Armatei au fost sporite prin incorporarea în 1798 a tuturor așezărilor căzăcești din sudul Uralilor, (cu excepția celor din Armata cazacilor de pe Urali). Decretul din 1840 a redesenat granițele Armatei și a schimbat compoziția sa - 10 regimente de cavalerie și 3 batalioane de artilerie. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, populația căzăcească a regiunii era de aproximativ 200.000 de oameni. Armata din Orenburg a participat războiul ruso-suedez din 1788 - 1790, pentru ca mai apoi să participe la toate
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
cazacă crescuse în 1916 la 533.000 mii de locuitori, care locuiau pe un teritoriu de 7,45 milioane desiatine (aproximativ 81.400 km2). La începutul secolului al XX-lea, în timp de pace, Armata cazacilor din Orenburg avea 6 regimente și un batalion independent de cavalerie, 3 batalioane de artilerie, o sotnie de Gardă și două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de cavalerie, 9 batalioane de artilerie
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
în timp de pace, Armata cazacilor din Orenburg avea 6 regimente și un batalion independent de cavalerie, 3 batalioane de artilerie, o sotnie de Gardă și două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de cavalerie, 9 batalioane de artilerie, o sotnie de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
reloce un număr de cazaci de pe Volga la Astrahan și a format o unitate de 3 sotinii (300 de oameni), care aveau ca sarcină principală escorta curierilor și corespondenței și paza graniței. Această unitate avea să fie reorganizată într-un regiment ( 5 sotnii, 500 de oameni) pe 28 martie 1750. Cazacii din Astrahan au fost colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
avea să fie reorganizată într-un regiment ( 5 sotnii, 500 de oameni) pe 28 martie 1750. Cazacii din Astrahan au fost colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace un regiment de cavalerie și un pluton de gardă, iar pe timp de război - trei regimente de cavalerie, un pluton de gardă, un batalion de artilerie, și o sotnie cu însărcinări speciale și una de rezervă (un total de 2.600 de
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace un regiment de cavalerie și un pluton de gardă, iar pe timp de război - trei regimente de cavalerie, un pluton de gardă, un batalion de artilerie, și o sotnie cu însărcinări speciale și una de rezervă (un total de 2.600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]