6,667 matches
-
fiecare an la Festivalul Duanwu se continuă tradiția de organizare a curselor pentru bărci dragon cu câte 48 de vâslași. Se consideră că această întrecere aduce noroc atât orașului Aberdeen, cât și concurenților. După o zi de vizitat orașul, cu regret, obosiți fiind, nu am mai ajuns la Templul Țin Hau și nici la cimitirul chinezesc, așezat pe un deal cu vedere spre Marea Chinei de Sud, acolo unde își dorește orice chinez din Aberdeen să fie îngropat. La baza unui
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
rudele celor decedați pot crea gratis o pagină web în memoria celor decedați, unde pot plasa date despre defunct, poze sau chiar filmulețe video. De asemenea, ei mai pot să înregistreze pe mormântul virtual lumânări aprinse, coroane de flori, jertfe, regrete, mâncarea preferată a defunctului sau bani, evident toate virtuale. Într-un magazin de pompe funebre, poți vedea obiecte de vânzare despre care nu-ți poate trece prin cap că ar exista în materie de afaceri funerare: obiecte reale sau imitații
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de bucătarul zâmbitor din poză. Setea ne-am potolit-o, la alegere, cu bere, băuturi răcoritoare sau lapte de cocosbebe, mâncat cu lingurița. În acest Golden Coast ne-am petrecut o zi, bucurându ne de minunățiile locurilor vizitate, plecând cu regretul că nu am putut vedea totul, dar cu speranța în suflet că ne vom reîntoarce în acest rai, întreținut nu de îngeri, ci de oameni obișnuiți. DIVERTISMENT ȘI PETRECERE DE ZI ȘI DE NOAPTE ÎN HONG KONG Anul Nou în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ajuns la Facultatea de pediatrie, am devenit - ca atare - pediatru. Cum îmi făcusem o oarecare pregătire de chirurgie generală,( și mai ales, în cele două spitale, chirurgia de urgență), mi-am îndreptat pașii spre chirurgia și ortopedia pediatrică și nu regret, iar dacă ar fi să aleg din nou, tot îngrijirea copiilor aș alege-o. Copiii nu uită niciodată că i -ai operat, că i-ai vindecat și chiar atunci când devin adulți și te reîntâlnesc, îți mulțumesc de mii de ori
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
savant) se dezvoltă aici la infinit. Sunt înfricoșat de ignoranța mea și, în același timp, bucuros că am răsfoit Mica Biblie, că am apucat să mă înnoiesc la Paște și la Crăciun, sărbătorile de temelie ale spiritului și fizicului meu. Regretele infidelității mele spirituale față de Chipul Răstignirii, indiferența mea de atunci este aici atât de groaznică încât poate fi comparată cu o arsură. Și, totuși, Dumnezeu m-a iubit, căci ultima mea acțiune fizică conștientă a fost semnul Sfintei Cruci, și
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
Limbajul birocratic abstract, clișeizat ("am desfășurat și desfășurăm o gamă variată de activități educative", "transpunerea în viață", "eforturile conjugate ale factorilor de resort", ,,ridicarea pe un nivel superior", "factorul om") coexistă cu mărci puternice ale afectivității ("constatăm, cu mîhnire și regrete", "în ciuda tuturor eforturilor"). Aproape toate notele informative, rapoartele și extrasele din dosare surprind prin multitudinea de dovezi de agramatism și platitudine. E paradoxal că o instituție poate controla, în mod rudimentar, dar radical, destinele a zeci de mii de oameni
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
au oferit niște burse temporare din partea cadrelor didactice. În această conjunctură, deși bombardamentele continuau, școala s-a retras din nou la Turnu Severin, unde s-a organizat sesiunea de examene de primăvară a anului școlar 1943-1944. Am părăsit cu oarecare regret Deveselul. Sesiunea se desfășura într-o clădire din marginea orașului. Deoarece aproape zilnic, la ora 11, treceau avioanele americane pentru a bombarda cine știe ce obiective, la această oră trebuia să părăsim clădirea până când avioanele treceau înapoi. Din această Liceul Traian în
ACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ IEŞEANĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
neîmplinire sufletească, încât se îmbujora ca o fată mare). Întrebă pe cineva cât e ora și liniștit (mai avea timp) porni spre stația de autobuz. Dar chiar atunci mașina încărcată pleca, lăsând în urmă un nor de fum gros și regretele celor ce nu reușiseră să urce, manifestate prin vociferări de tot felul. Ion se retrase la umbră lângă un stâlp. Nu rămase mult așa, fiindcă trecătorii, îndeosebi fetele de liceu, ce ieșeau de la școală (era amiază) vesele și volubile, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ovaționată pe cele mai mari scene ale lumii, acolo unde orice artist liric își dorește să ajungă în cariera sa: Teatro alla Scala din Milano, Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera din New York, Opera Garnier din Paris etc. Mărturisesc cu regret că nu am întâlnit-o personal niciodată și nici nu am avut onoarea de a o asculta în vreun concert. Mi-am dorit foarte mult să o cunosc și iată că, deodată, acest manuscris m-a ajutat să mă apropii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
însemna mai puțină încrâncenare, mai multă experiență și seninătate, iar asta cred că s-a simțit în pri mul rând în legătura noastră pe scenă. știți ce se întâmplă cu noi, cântăreții? Nu prea ne împrietenim, și spun asta cu regret. Nu e timp pentru așa ceva. O prietenie trebuie hrănită. În acel moment, mi-am dorit să hrănesc prietenia care începuse cu Viorica, pentru că era, cu adevărat, o persoană încântătoare. Când călătorești tot timpul, nu îți poți permite luxul de a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în spațiul pe care-l au. Crezul meu a fost ca, în aceste rânduri din prezenta carte, să evoc frumusețile locurilor unde am crescut, pe unde am umblat în țara mea,despre prietenii și faptele petrecute împreună cu ei, cât și regretele pe care le simt pentru majoritatea dintre cei pe care nu-i voi mai întâlni niciodată, fiind plecați în lumea umbre. Consider evenimentele și faptele pe care le-am trăit unii dintre noi demne de a fi cunoscute și de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de către fetele pe care le lăsasem niște copile și acum erau fete mari de 18-20 de ani, sau cele de seama mea, care majoritatea erau măritate, unele cu copii și familii. Poate că unele dintre ele aveau o rază de regret că s-au măritat prea devreme, dealtfel și eu gândeam la fel.Pentru unele chiar purtam scânteia regretului și amintirea clipelor frumoase petrecute împreună, dar era tardiv să mai scormonesc cenușa trecutului, a focului stins, unde poate mai existau scântei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cele de seama mea, care majoritatea erau măritate, unele cu copii și familii. Poate că unele dintre ele aveau o rază de regret că s-au măritat prea devreme, dealtfel și eu gândeam la fel.Pentru unele chiar purtam scânteia regretului și amintirea clipelor frumoase petrecute împreună, dar era tardiv să mai scormonesc cenușa trecutului, a focului stins, unde poate mai existau scântei care puteau frige. Nu îndrăzneam să le opresc nici pe stradă pentru a schimba câteva vorbe, un zâmbet
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
tardiv să mai scormonesc cenușa trecutului, a focului stins, unde poate mai existau scântei care puteau frige. Nu îndrăzneam să le opresc nici pe stradă pentru a schimba câteva vorbe, un zâmbet sau o privire, prin care să ne transmitem regretele printr-o lacrimă strălucitoare de adio. Nu puteam nici să promit vreuneia că am să mai vin să ne întâlnim, că nici eu nu eram stabil într-un loc sigur, nu cunoșteam nici locul de muncă, decât cazarma privită din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Se spune că Ceaușescu, i-ar fi luat mâna în palmele lui și s-a exprimat deznădăjduit „Cine va mai apuca Bogdane, că eu nu voi mai ajunge acea zi fericită!”. Sub geana lui Ceaușescu, a apărut un licăr de regret, scăldat de o lacrimă, pe care se putea citi nostalgia și disperarea neputinței clipelor pe care le trăia în acea perioadă, în care totul fierbea de ură și dușmănie în conștiința unor persoane, inclusiv în conștiința unor români de-ai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
superficială. Personalul justiției, probabil se mulțumește să rămână cu verdictul dat de judecătorul Gică Popa și cu urmările sau consecințele acelei hotărâri absurde, rezumată la cele două, sau mai multe gloanțe trase în cap, pentru ca să nu mai fie chinuit de regretele propriei conștiințe, pentru fapta nedreaptă comisă. Păcat că nu i-au urmat exemplul și ceilalți implicați și vinovași pentru actul criminal. Nicăieri în lume nu putea fi comisă o astfel de nedreptate, o astfel de crimă, decât la noi în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
izbândă, de sacrificiu, pentru apărarea patriei străbune. Până la urmă, datorită împrejurărilor, a ajuns și-n cursa care i s-a intins în politica de partid.Acolo însă nu s-a mai întâlnit cu sufletul de soldat și a plecat cu regretul după cariera de militar înăscut și mare apărător de țară. Mareșalul Constantin Prezan 1861-1943. Marele istoric Nicolae Iorga face câteva însemnări despre mareșalul C.Prezan,spunând: De multe ori vorbim, dar nu totdeauna despre ce trebuie. Aflăm că bancherul sau
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
hazlii, comice, pline de umor, făcându-l pe individ să fie vesel, să-i placă viața, să o trăiască din plin, altele triste, amare și descurajante, chiar dureroase, așa cum sunt afecțiunile fizice sau psihice. Sunt oameni care poartă-n suflet regrete și amintiri neplăcute ale unor greșeli făcute în viață, care-i însoțesc până în mormânt. Sunt răni care nu se pot vindeca nicicând, cu niciun medicament sau tratament balnear, nici măcar cu ierburile pădurilor, cu vrăjile ghicitoarelor sau cu rugăciunile preoților în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lucru, sunt mulți din aceștia, deși am văzut că fiecare dintre cei care și-au petrecut o parte din viață pe meleaguri străine, au regretat după locurile natale cât au fost plecați.Personal, cred că fiecare dintre noi, trăiește sentimentul regretului și al nostalgiei după locurile copilăriei sau după locurile unde a trăit o perioadă mai îndelungată de timp, de unde au fost strămutați ori au fost nevoiți să părăsească acele locuri, din cauza unor situații impuse de serviciu sau de viață. Imi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
despre alte evenimente mai noi, dacă...... ne va mai permite timpul și sănătatea aceasta întreținută,sau prelungită cu medicamente. Am repetat gestul ca și cel când ne-am întâlnit cu îmbrățișări, cu sărutări, fiecare am avut câte o lacrimă de regret la despărțire, un gust amar de speranțe puține, că timpul ne va mai ajuta să ne mai revedem cândva! Tot din domeniul retrospectivei. Am menționat înainte că după ce am ieșit la pensie în Baia Mare, am solicitat sprijinul de la conducerea I.S.
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ofițer, cu indiferent cine, să se clarifice odată situația mea și nu neglijam să termin aproape strigând: să se anunțe Crucea Roșie, imediat. Bietul soldat se uita la mine cu un fel de dispreț sau chiar compătimire, răspunzându-mi invariabil: Regret, dar nu știu nimic, în același nelipsit argou și pleca. Și cum n-aveam nimic la mine decât ceasul de mână și cu lănțișorul de care atașasem iconița dată de prietenul meu, mitropolitul Suciu, (tot restul mi se luase înainte de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lucru se petrecu cu cei ce făcuseră parte din delegația ce fusese la Viena. Astfel, această delegație, după un scurt conciliabul, ceru să vorbească cu șeful transportului și-i comunicară: "Tabloul trimis nu este cel ales de noi și cu regret el nu poate fi primit și delegatul Curții de la Viena este rugat să-l ia înapoi." Astfel, tabloul a fost reambalat și pornit înapoi spre Viena. În același timp, un curier ajunse la Viena pentru a aduce la cunoștința împărătesei
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Și cu această ocazie, după 32 de ani (timp scurs între evenimentele povestite și data sosirii mele în Franța, în 1977), 32 de ani grei, cu multe umilințe și suferințe îndurate, nu pot spune că am făcut ceva ce să regret. Consider că așa a trebuit să se întâmple și cu toată tăria afirm: nu regret nimic din tot ce am făcut, din ceea ce a depins de mine. Și apoi aș considera ca o ingratitudine să nu mărturisesc că în toți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și-a pus planul în execuție: succes total. Regret că nu i-am reținut numele, îl aveam undeva scris și mi-a dispărut odată cu percheziția care mi s-a făcut mai târziu, înainte de a fi arestat și condamnat de către comuniști. Regret, pentru că sunt mulți oameni care au reușit să facă lucruri minunate în viață, dar fapta acestui om întrece cu mult pe-ale altora. În sfârșit, când spiritele au început să se liniștească, trebuia să hotărâm ce avem de făcut. Acum
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a emigra cu tot bagajul și sunt mereu dispuși să pornească spre cele mai îndepărtate provincii pentru a fonda colonii, cu condiția ca întreaga obște să ia parte la emigrare și să rămână în societatea părinților și vecinilor lor. Singurul regret pe care îl resimt în asemenea situații este acela de a nu mai avea clopotul satului lor și mormintele strămoșilor”(Haxthausen, 1853, vol. III, 148-149). La români hotarele sătești nu se schimbau, cele mai vechi documente scrise considerându-le ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]