6,018 matches
-
de zmei și ale celor aflate în primejdie din cauza zmeilor. Ei pot ajuta oamenii bolnavi și bătrâni să se simtă bine, pe cei sănătoși îi pot ajuta să-și păstreze sănătatea până la adânci bătrânețe. Copiii pot fi cei mai buni reporteri. Ei au vederea clară, pot vedea până în adâncul pământului și până departe în timp. Cei care vor avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și vor obține mari succese în tot ce
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cauza, dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și eu interviul. Înregistram pe mag, transcriam... Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii, în fraze-șablon. Cu betonistul, cu oțelarul, cu minerul, cu excavatoristul, cu Ilenuța tractorista și cu Aurica turnătoarea. După "dezghețul" șaizecist, cenzura acceptase și dialogul cu scriitorul. Sigur că nu oricine accesa la microfon: cenzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media vocile neplăcute, sparte; tocșoiști cu defecte de dicție și de direcție, dar plini de aplomb. Emisia corectă și informarea corectă: o iluzie. Vezi episodul Druță, cu reporterul atotneștiutor: Bine ați venit la București, domnule Grigore Vieru. Nu-s Vieru. Sînt Leonida Lari, a răspuns Ion Druță, cu năduf. Bine ați venit, domnule Leonida Lari. Închid paranteza. Cu atît mai mult cu cît Antofiță prinde mereu conjunctura, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu gaură (le ștanțau ca să nu se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane cu muștar, scrumiere și scobitori, Daniel și Georgel au ajuns la hoție în regulă. Gazda de hoți, Leandru Diță-Lerești. Le eliberase legitimații de reporteri, ca să circule peste tot, nestînjeniți. Ciupeau din salariile noastre la chenzine, ne găbjeau rachetele de tenis; pe urmă, spărgeau boxe. Mie îmi dispăreau curent ștergătoarele de la mașină. Îmi făceau hatîrul să mi le vîndă la preț redus. Bara din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fără televizor. Oh, sentimentul de pierzanie cînd mi se defectează televizorul și sentimentul de inutilitate, cînd mă las vînată de telecomandă! Se-ntîmplă în România: știriste contaminate de plutonierul Garcea (le aude o țară futuind cu gurițele-cireașă, cînd uită microfonul deschis); reporteri care procedează ca-n bancurile cu milițieni: îl trag pe accidentat din strada Edgar Quinet în Calea Victoriei, că nu știu cum se scrie (pentru procesul-verbal) primul nume de stradă; teleprințese cu banana-n mînuță, facînd cu ochiul publicului. Nu degeaba maimuța e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care persistă și mă tem că dacă mai ține mult va pârjoli roadele pământului. Mariana e foarte bucuroasă că a scăpat din „cazanul de foc” al Bucureștilor și că pe 5 august curent va trece pe la mine dl. Cătălin Manole - reporter la Formula As. Am pregătit volumele 2 și 3 pentru cel ce mă vizita, urmând să-i dau același volume și d-nei Sânziana Pop. Am pregătit totul cu autografele necesare, dar nici pe ziua de astăzi și nici în ziua
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bun de făcut decât să o ia razna. Firesc, așa cum se întâmplă de fiecare dată, vecinii vor declara că nu și-ar fi imaginat o astfel de situație tragic nici în ruptul capului/capetelor (e drept că mai bea, domnule reporter, din când în când, nu tot timpul, dar părea cetățean onorabil, scriitor, intelectual, primea ziarul dimineața, tundea iarba, scria, a bea câteva pahare nu este o infracțiune într-o comunitate normală...), televiziunile vor căuta cu aviditate prin arborele său genealogic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era tipul ăsta... din câte știam eu, putea să lucreze și el la Runway În vreun departament pe undeva, În capătul coridorului, de care nu auzisem Încă, sau pentru vreo altă revistă de la Elias-Clark. Sau poate - poate - era unul dintre reporterii băgăreți de la Page Six, În privința cărora Emily mă avertizase cu atâta atenție. „Ei apar pur și simplu, mă anunțase ea pe un ton sinistru, apar și Încearcă să te păcălească, să te facă să spui ceva interesant despre Miranda sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcea picioarele să se simtă ca niște documente confidențiale Îndesate În aparatul de tăiat hârtii. Capul mă durea din cauza unei combinații Între mahmureală și angoasă, iar stomacul meu gol protesta cu valuri de greață. Stăteam În picioare În fundul Încăperii Împreună cu reporteri de mâna a treia și cu alți indivizi care nu fuseseră considerați destul de importanți spre a primi un scaun, cu un ochi pe Miranda și cu celălalt În căutarea locului cel mai puțin umilitor În care m‑aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Preda. Cronicarul revistei, Al. Protopopescu, a scris cam În zeflemea despre Moromeții II și vor să-l Împace pe maestru. Recitesc toată opera. Îmi fac note, Îmi revăd Însemnările de la Întâlnirile lui anterioare cu studenții. Îmi cumpăr un carnet de reporter format mic, cu acel tip de foi ce se pot rupe ușor. N-am mai luat interviuri, nu știu ce e acela un interviu și-mi este teamă să nu mă fac de râs. Trebuie să nu par stângaci, să nu las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
împlinească meseria, ba chiar îl stimulau. În fiecare dimineață se prezenta conștiincios la Drapelul, cu manuscrisul pregătit. Găsea totdeauna numai pe Roșu, la același birou, parcă nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi își mai făceau apariția reporteri, redactori, veșnic grăbiți și agitați și nemulțumiți, discutând violent și abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare și se credea obligat să asculte cu resemnare, deși în buzunar îl ardea o scrisorică găsită adineaori la portar, rămasă necitită, cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără să învrednicească pe Herdelea măcar cu o privire, se prăvăli pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei îl durea și-l inspira. În fiecare seară dorul și-l plângea în strofe fierbinți. Nu mai cizela și nici nu le scria cu gândul să le publice, ci doar ca să-și mângâie inima. Roșu, după ce plecă Deliceanu și reporterul, își reluă explicațiile, acuma înmuiate în sarcasm din cauza comunicatului care tăgăduia o realitate îngrozitoare. Tânărul Herdelea se făcea că-l ascultă, dar vorbele îi intrau pe o ureche și-i ieșeau pe cealaltă ca niște sunete fără sens. Îl preocupa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gest: la Văcărești! declară directorul marțial. Sau, dacă nu se simte în stare, atunci mai bine să se retragă și să-i lase pe demagogi să potolească mișcările pe care le-au provocat. ― De ce să-i lase, domnule?! protestă bătrânul reporter Davidescu, înfricoșat de perspectiva opoziției. Mai bine să-i bage pe toți la dubă și să-i învețe omenie! Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului când Roșu îl întrebă ce-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii, așa-i, Nicușor? Baba Ioana se întoarse în ogradă închinîndu-se și apoi bodogănind: ― Fire-ați ai dracului să fiți! 5 Tribuna presei era aproape goală. Doar vreo trei redactori care dezbăteau, împreună cu Titu Herdelea, probabilitatea căderii guvernului, și bătrânul reporter parlamentar de la Universul, Bididiu, care, în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trei, nu-l prea interesau. Nu cunoștea culisele luptelor dintre partide și în partide, iar dintre oamenii politici numai pe cei câțiva despre care se vorbea mai des în ziare și numai din nume. Deodată intră, misterios și important, un reporter slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se agită. Ce-ar fi să se năpustească asupra capitalei și armata să treacă de partea lor?... Guvernul se zice că se gândește foarte serios să ceară intervenția armatelor austriace, altfel e pericol să se ducă peste cap țara... Informațiile reporterului stârniră consternare. Gâturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. Un redactor obiectă totuși: ― Câte basme circulă acuma... ― Ce basme, bre? se indignă Popescu-Răcaru. N-auzi că știrea e proaspătă, adusă de șeful de cabinet de la Interne și spusă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânărul. ― De opoziție să nu te bucuri, amice, pentru că e cu mari primejdii pentru noi! mormăi secretarul, apucîndu-se să-și frece nervos ochelarii, încît fără ei figura lui părea neputincioasă și mai acră. Văzuși ce armată de redactori, pararedactori și reporteri avem azi, toți mai mult sau mai puțin sinecuriști? Ei, mâine mă pot pomeni c-am rămas singur cu foarfecele astea, dacă cumva nu voi fi dat și eu afară!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care poate, profită cât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ale bandelor de țărani dobitociți, că la marginea județului Ilfov, azi-noapte, o patrulă de cavalerie de-abia a putut împrăștia o ceată de câteva mii de țărani, pornită asupra Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape, fiindcă e soarta noastră la mijloc... ― Spune, frate, nu mai face literatură! îl întrerupse enervat secretarul. ― Ei bine, guvernul e căzut! zise reporterul, păstrând mereu un accent
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape, fiindcă e soarta noastră la mijloc... ― Spune, frate, nu mai face literatură! îl întrerupse enervat secretarul. ― Ei bine, guvernul e căzut! zise reporterul, păstrând mereu un accent de durere în glas. Cel mult mâine seară avem guvern nou! Pe urmă povesti celor doritori de amănunte că primul ministru a avut adineaori o audiență la rege în care i-a raportat că tulburările agrare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
surâs acru. Ia stai, să vedem dacă Deliceanu e în curent... Trecu în cabinetul directorului. Peste câteva clipe Deliceanu se ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul iarăși patetic, dispărând în camera lui Deliceanu cu pași legănați de năduf. Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vârâse un cuțit în suflet. De unde își închipuise că, muncind conștiincios, are asigurată o lefșoară din care să trăiască, azi iată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea moșiilor sau măcar s-o anunțe, iar ăștia de jos, cât sunt de îngroziți de răscoala țăranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! ― Tu glumești, Nicule, replică reporterul Universului, dar să știi că așa este cum ai spus! Eu am vorbit cu mulți deputați și senatori care declară că ei primesc orice reforme, oricât de radicale, chiar exproprierea, căci altfel nu mai e chip să se întoarcă la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mi-a spus că mă trimite o vreme la Sighetu Marmației. — De ce tocmai acolo ? — Mă detașează la biroul din Ardeal al ziarului. Vrea să scriu despre minele de cupru care se închid. Pe urmă mă trimite în Valea Jiului. Tot reporter special. Nu știu de unde, brusc, tot interesul ăsta pentru minele pe terminate... Nu l-ai întrebat ? — Nu părea că așteaptă vreo întrebare din partea mea... — Și tataia ? Cartea lui despre închisoare ? — Tocmai asta nu înțeleg. Acum o săptămână, șeful mă întreba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]