6,994 matches
-
acolo s-au dus la Beer (Fîntînă). La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: "Strînge poporul, și le voi da apă." 17. Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta: "Țîșnește, fîntînă! Cîntați în cinstea ei! 18. Fîntîna, pe care au săpat-o căpeteniile, pe care au săpat-o mai marii poporului, cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!" Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19. din Matana, la Nahaliel, din Nahaliel, la Bamot; 20. din Bamot, la valea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Fîntînă). La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: "Strînge poporul, și le voi da apă." 17. Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta: "Țîșnește, fîntînă! Cîntați în cinstea ei! 18. Fîntîna, pe care au săpat-o căpeteniile, pe care au săpat-o mai marii poporului, cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!" Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19. din Matana, la Nahaliel, din Nahaliel, la Bamot; 20. din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
un mod plăcut privirile oricărui vizitator din afara școlii. La panoul de onoare erau evidențiați cei mai harnici elevi din școală, fiind actualizat periodic cu noi fruntași. O dată cu sosirea primăverii elevii și cadrele didactice executau lucrări pentru înfrumusețarea spațiului din jurul școlii, săpând, plantând flori și curățind pomii, preocupări ce se regăseau adesea și în gospodăriile sătenilor, părinții fiind ajutați de cele mai multe ori chiar de elevi, toate aceste activități consolidând legăturile între școală, familie și comunitatea locală. Prin conținutul lor tradițiile școlii dinamizau
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cerut să-mi dea câțiva salcâmi și nuiele din pădurea sfatului popular. După ce am strâns materialul, am adunat tot satul cerându-le să contribuie prin muncă la ridicarea localului de școală. S-au stabilit zilele de lucru și s-au săpat vreo 10 gropi în care au fost îngropați trunchiurile de salcâm și stejari, fasonați și pregătiți de meșteri lemnari, fiind prinși cu bile manele iar din nuiele s-au împletit și format scheletul pereților. </gap> La Hlipiceni, ca și în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cerut să-mi dea câțiva salcâmi și nuiele din pădurea sfatului popular. După ce am strâns materialul, am adunat tot satul cerându-le să contribuie prin muncă la ridicarea localului de școală. S-au stabilit zilele de lucru și s-au săpat vreo 10 gropi în care au fost îngropați trunchiurile de salcâm și stejari, fasonați și pregătiți de meșteri lemnari, fiind prinși cu bile manele iar din nuiele s-au împletit și format scheletul pereților. </gap> La Hlipiceni, ca și în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de ani. Dacă nu o facem acum, mâine poate fi prea târziu. Un "ilustru" anonim britanic admitea ca certe două lucruri: moar-tea și impozitele. Acest "fatalism mioritic" trecut de Canalul Mânecii a hrănit creșterea prin impozite, Welfare-State-ul și, ulterior, i-a săpat desigur groapa, pentru că nu-i așa? orice masă se plătește. În condițiile în care sectorul public nu oferă decât iluzia bunăstării sociale (vezi remarcabila lucrare în domeniu a profesorilor ieșeni Vasile Ișan și Vasile Cocriș, publicată la Editura Ankarom), trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
s-au asigurat că locul e pustiu și că nici o privire indiscretă nu-i vede, cazacii s-au dat jos de pe cai, dimpreună cu unul dintre militarii de pe capră, au scos niște sape din lădița trăsurii și au început să sape în grabă o groapă. Când groapa fu săpată îndeajuns, țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că nici o privire indiscretă nu-i vede, cazacii s-au dat jos de pe cai, dimpreună cu unul dintre militarii de pe capră, au scos niște sape din lădița trăsurii și au început să sape în grabă o groapă. Când groapa fu săpată îndeajuns, țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mari depozite de spirt, fiindcă acolo taxa accizului era numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionului, pe teritoriul comunei București, era o altă cârciumă. De la cârciuma din comuna Colentina până la cârciuma din comuna București era săpat, pe sub șoseaua raionului, un tunel, și astfel butoaiele cu spirt de la cârciuma din comuna Colentina treceau în comuna cealaltă. Cu chipul acesta, o mare parte a Bucureștilor era alimentată cu spirt pentru care nu se plătea mai mult de 50
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cea mai mare parte a oamenilor politici. Opinia publică este și ea ostilă combinației, iar îndârjirea în contra rușilor crește. Unele sfere rusofile de la noi spun că prințul de Bismarck - care sta fățiș de partea rușilor - făcea acest joc spre a săpa o prăpastie între România și Rusia. Prințul Carol, refuzând orice înțelegere cu Rusia, face numai jocul politicii germane, care lucrează spre a înconjura Rusia cu un cerc de dușmani. Ion Brătianu este și el ostil tocmelii; tot asemenea și C.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
este numit d. inginer Dimitrie Matac, nepotul primarului, iar antrepriza este dată fraților Boisguérin, doi francezi specialiști. în același timp se hotărăște și canalizarea orașului. Pentru Dâmbovița au fost două propuneri: una ca Dâmbovița - împreunându-se cu Argeșul - să fie săpată pe o mai mare lărgime și să fie făcută navigabilă. Apoi s-a propus și un alt traseu, în alte direcții ale orașului, pe linii mai drepte decât cele de astăzi. A doua propunere a fost cea executată. Ion Brătianu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
spune mie acest text? Fiecare ar trebui să-l asculte mai ales în timpul rugăciunii. Eu doar încerc să vă ajut, recomandându-vă patru întrebări. - Care sunt dorințele care mă conduc în lucrurile cele mai importante ale vieții? Să încercăm să săpăm puțin în interiorul cuptorului dorințelor pe care le avem pentru a înțelege: „De ce fac ceea ce fac? De ce slujesc eu ca episcop, cine mă determină să fac aceasta? Pentru ce motiv? Care sunt rădăcinile trăirii mele în acest mod? De ce studiez? De ce
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
îi restituie Isus încrederea? Nu prin intermediul unui interogatoriu asupra faptelor, dar cu un interogatoriu asupra iubirii. Astfel Isus se arată „Evanghelie” pentru Petru. Îl întreabă asupra realității care în Petru e cea mai profundă și cea mai autentică; începe să sape în profunzimea acestui om și să caute ceea ce în el e cel mai bun, adică ceea ce știe că în Petru niciodată nu a lipsit, în ciuda a toate. Dacă l-ar fi întrebat asupra statorniciei, coerenței, autocontrolului, prudenței, asupra tuturor acestor
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
fiindcă n-am venit dintr-un cenaclu, cu un maestru la cârmă și cu un program literar limpede, explicit, ci m-am format de unul singur, ezitant, prin succesive renunțări la mine însumi, prin încercări, ca o apă care-și sapă albia. Apoi, fiindcă am venit dintr-o margine și geografică, dar și de preocupări m-am încăpățânat să urmez o facultate și extrem de dificilă și fără legătură cu domeniul literar, automatica. Dar, cum observam, urma alege: am ajuns, în ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curaj în literatură înseamnă, evident, să cauți cu obstinație drumuri noi. Să nu pășești, textual, pe drumuri bătătorite. Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul. Ca o apă care-și sapă, cu energia ei, albia observi, reiau imaginea. Așadar, din nimic, prin puterile gândului tău, să-ți creezi albia, forma expresivă viabilă în care să-ți torni ființa, experiența, povestea și să-ți creezi și teoria literară care să-ți susțină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne-o asumăm a o trăi până la capăt. Nu accept în acest sens ideea de a trăi poetic. Ci a trăi, pur și simplu. Oricât de mare artist ai fi, nu poți trăi pe deasupra lucrurilor. E ca și cum ar trebui să sapi mereu o galerie. Trebuie să mergi mereu înainte. Orice evadare e absurdă. Poezia este însăși lupta cu existența. Existența e existență, e sânge și carne, e trăire, gând, suferință, dor, nebunie, iar basmul e basm... Cam asta e! Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puțin povestea: nașterea mea a chinuit-o de moarte pe mama, timp de o zi și o noapte. I s-au rupt apele Su' Turn, un loc al nostru la 3 km de sat, pe valea Baicului, spre Țibleș, unde săpa cartofi "dea doilea", a venit cred că pe jos până acasă, cum a putut. Pe atunci femeile taroase (gravide) lucrau până în ultima clipă, de multe ori nășteau pruncii pe pământ, când erau la sapă sau la fân, pe dealuri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât urcușurile. * Cerul este o tablă pe care Dumnezeu scrie cu stele. * Iepurii nu se înmulțesc ca să aibă ce împușca vânătorii. * Dacă iepurii ar avea pușcă, ogarii ar rămânea fără stăpâni. * De când spune adevărul, a început să-i crească nasul. * Săpând în stânga și-n dreapta, a făcut carieră. * Guvernanții își servesc poporul pe tavă. * Glumele nesărate sunt ca ciupercile necomestibile. * Înțelepții gândesc și după ce au fost decapitați. * Păsările migratoare au concurență: migratorii politici. * Cine sapă groapa altuia se numește gropar. * Descoperiri
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a început să-i crească nasul. * Săpând în stânga și-n dreapta, a făcut carieră. * Guvernanții își servesc poporul pe tavă. * Glumele nesărate sunt ca ciupercile necomestibile. * Înțelepții gândesc și după ce au fost decapitați. * Păsările migratoare au concurență: migratorii politici. * Cine sapă groapa altuia se numește gropar. * Descoperiri în lanț: găurile din bugetul statului. * Omul este cauza tuturor relelor. * Numai omul își ucide părinții și copiii. * Cea mai desăvârșită creație divină a devenit cea mai necruțătoare unealtă a diavolului. * Răul s-a
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
duce la baltă. * De când are mașină, Irimia nu mai dă cu oiștea în gard. * De când a fost restructurat, acarul Păun nu mai trage chiar toate ponoasele. * De când cu Postul Mare, nici Grivei nu mai roade oasele; le mănâncă oamenii. * Drumarii sapă groapa altora. * Nici în car, nici în teleguță, ci în Mercedes. * Indiferent unde dai, tot în capul tău crapă. * Racul dă înapoi mai încet; economia de piață - mai repede. * Melcul merge mai repede decât societatea românească. * Din doi români, trei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
putea să porți pe umeri o colivie. * Dacă vrei să nu ai dezamăgiri, nu lăsa politica pe seama oricui. * Pescarul a prins un crap de două kilograme; leneșul a prins un somn de 24 de ore. * Ca să nu mori de sete, sapă o fântână. * Matematicienii extrag cele mai multe rădăcini. * Corb la corb își fură prada. * Ca să poți alege, ai nevoie de cel puțin două variante. * Din mult rău nu poți alege nimic bun. * Chiar și tragerile la sorți tot de mâna omului sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la o demonstrație logică, invocând tradiția "înhumării" lui Iisus Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o asemenea situație a fost rezolvată, după arhimandrit, prin uzitarea simbolului: pânza pentru îmbălsămare și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Dumnezeu. Patru inși au adus pe o targă de lemn, coșciugul (tronul) în care se afla mortul. Lumea sta de o parte și de alta în niște bănci. În fundul sălii se afla o perdea groasă, iar după perdea era săpat un puț adânc, care da în niște pivnițe de piatră. Coșciugul a fost dus lângă acel puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noștri nu invocă altceva decât "tradiția", spunând: "Iată, Mântuitorul a fost înhumat și nicidecum incinerat". Aici stă reaua credință a lor și mistificarea adevărului. Mântuitorul a fost îmbălsămat și depus, nu în pământ propriu zis ci "într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese nimeni" (Luca XXIII 53; Matei XXVII 59; Marcu XV 46). Ar urma deci, după logica clericilor noștri, cari invocă tradiția, ca toți creștinii să fie îmbălsămați mai întâi, iar trupurile lor depuse în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]