7,387 matches
-
au băgat toți, dar degeaba, hai să o vezi." Nici nu am dat bine colțul, că m-a și apucat amețeala Gagica semăna prea tare cu Vero. Mai fac doi pași și sesizez tremurul mâinii care făcea țigara să se scuture și fără voie. Înțepenesc. Se uită la mine și spune: Bonjour, ca va? Rimelul eu puțin dus, semn că plânsese sau poate vântul să fi fost de vină. M-am căcat pe mine. Era Vero în carne și oase, obosită
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi. Asta ar mai trebui, să mai și muște. Și-și scutură de mai multe ori mîinile, ca și cum ar fi ținut în ele un triton. Totuși, i-a promis c-o să-i prindă nu unul, ci vreo zece, de la mlaștina din pădure. Acolo văzuse el odată tritoni, numai că atunci crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură nu mai auzise niciodată din partea cuiva, darmite din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le, unde ședea cunoscătorul! Nu cumva ai visat tu de ce-i zice așa? Bărzăunul se smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spus i-a spus i-a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai, în maroc? 17. El A trăit. Ca-ntr-un miracol, sau ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi vești despre uneltiri care ar fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și simplu nu s-a pus problema altfel. Lingurița executa cercuri concentrice în ceșcuța minusculă, ca un iaz auriu, miniatural, închis între pereți de sticlă. Le urmăream așteptând, parcă, momentul când petalele de trandafiri de culoare roz-cenușiu aveau să se scuture, și ele, de pe porțelan pe fața de masă, acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi, cu unghii perfect lăcuite și pielea ușor încrețită pe sub inele. — Ție ți se pare că Domnica l-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pe tine, din același motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea ceșcuței, scuturând o picătură călâie de ceai, după care a planat deasupra mesei, după două cubulețe de zahăr. Mi-o amintesc perfect, în poza aceea de pagină de jurnal victorian. Aproape neverosimilă. A fost ultima oară când am văzut-o. 45. aici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca medicul arab anonim care este, de fapt, o fată creștină, o prin țesă neștiută care desenează scări spiralate și apeducte și galerii și notează proporții și poțiuni și face amestecuri și păstrează taine, să-și stârnească frunzele să se scuture de nu mele lor arabe și latinești și să foșnească puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mare, și-au aprins pipele și s-au tolănit în hamace, prima oară după mulți, mulți ani de zile, fără să simtă că le-ngheață oasele. Când bucătarul-șef a ieșit dimineața pe punte, fără să fie nevoie să-și scuture mustața de promoroacă la întoarcerea în bucătăria în cinsă de cuptoare. Când ghețarii au dispărut de pe linia orizontului. Când, în enormul salon al stalagmitelor de pe Thule, a în ceput să se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat după stopul cardiac. Dacă recepționase deja o idee, poate era posibil să recepteze și altele. Minutele treceau. "Procesul complex declanșat de moarte ― gândi Gosseyn ― generează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lanternă. Cu aceasta urma să verifice cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-a cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care l-a luat din ghiozdanul băiatului dintr-a opta. Apoi a luat la puricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a lăcrimat cu voie și fără voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și de ecoul tainic al pădurii. Se părea că undeva, departe, mai cântă un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-oi da... Dar și Iarba verde de acasă/ Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă... Totdeauna, totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai bănuit cu directorul și m-ai temut un an întreg, și-ai vrut să mă transferi de la Holda... Am auzit, și-a reluat fericitul mire firul sintezelor sale. N-am bătut-o nici o dată, doar de două ori am scuturat-o puțin ca pe pomul roditor... doar la prima i-am cerut iertare... Bine colega! Am înțeles... Cum stăm cu stâlpul casei? s-a interesat vorbitorul. Relativ bine... Încă n-am făcut pe mine... În rest... ca la 73 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din refuzul revelației, cît și ca la martirii creștini, chiar din fruptul acesteia. ...Cumva, din dragoste sau ură, făcînd-o sau renunțînd conștient, omul mai potolește viața care știe că acesta nu poate trăi continuu în cutremur și vrea să-l scuture de zeu. Așa gîndește și V. tînăr minținduși sinuciderea adevărată în care, pînă la urmă, va ajunge să creadă. Știu că hotărîrea cu care îmi vorbește Doctorul vine din experiența meseriei astea a lui, sublimă și cumva, hidoasă. Probabil că
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Căci trăiesc o existență cristalină scufundată, ca vîrstele amintirii, în magma transparentă a timpului. Și-n căutarea mea are un efect ciudat, ca-n jucăriile cu castele minuscule înțesate de turnuri, inundate de un lichid limpede pe care, dacă le scuturi, începe să ningă viscolit. Poate că o înțelegere într-un fel, organică, a mîntuirii a avut loc și hotărîrea, întoarcerea sau nu, e imposibil de decis. „-E incredibil!“-exclamă Doctorul-„Îl umpem cu lichide, transpiră mereu de storci cearșafurile și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ultime, vînturile și de aceea să exclami peste trupurile viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
într-un mod total dependent de Elena. Trebuie să faci ceva mult mai greu. Să te eliberezi de tine. Dar, cum să-ngîni fără suferință refrenul libertății de eu? Nu locuiești în tine? Păi, ești mort. De ce nu-ți tai gîtul? Scutură-te. Vezi că împrejur lumea e plină de Elene exact la fel sau poate chiar mai pline de miracol. Ce ai pierdut tu e numai întîmplarea care te-a dezvăluit dar, trezește-te. Doar nu trăiești în estetică. Ești om
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dăm seama că vom muri. Chiar mă întrebam, cu cîteva momente înainte, de ce se tem toți de cel ce strigă adevărul? Doar el nu schimbă pe nimeni, nu cade nici o lege. Ne liniștește doar ca o povară de care ne scuturăm. Ne iartă și ne lasă mai departe, mai liberi în minciună. Acum știu. Pentru că adevărul e banal. E neinteresant. Prea mult în jur și înăuntrul nostru ca să ne pese de el. Ceea ce-ai spus tu e teribil dar n-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că Doctorul are dreptate. Singurul lucru ce poate distruge singurătatea ești tu însuți. Te cauți, numai, în cei din jur. Oricît ai fi de nul, oricît de fără de sens, în mijlocul vieții pietrificate, într-o bună zi te vei mișca, vei scutura atomizarea asta ca praful de pe porțelanuri. Și vei dori, măcar pentru o singură respirație, să redevii eu. Astfel, purtînd un zeu înăuntrul tău, nu vei avea nevoie să ți-l impună nimeni. Așa privită, credința e capacitatea de a uita
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
măntuirii care să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva. Știe c-ar fi aidoma pudicilor ce, acuzînd strîmbătatea lumii, ar accepta un zeu care să-i miște cu dexteritate precum niște perfecte marionete. Se scutură ca înfiorat de vreun șarpe și strigă: „-Doar mi-ai văzut bolnavii. Gîndind la modul perfid în care te delectează boala, te-ai aștepta la altceva. Ar trebui să fie bucuroși de suferința și mizeria trupului lor, iar spitalul ar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
neumană, deplină și atotstăpînitoare împingîndu-ne spre fericirea înjunghiată a indestructibilității din zero absolut.” Doctorul mă împinge în lături. „-Lasă-mă în pace!”-spune el. „-Ești nebun, nebun de legat. Nici tu nu știi ce crezi.” Homericul hohot de rîs ce mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să-l văd cum se chinuie. „-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit care, cuprinzîndu-ne, ne va mîntui.” Trupul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dizolvat în clipa în care ea s-a întors, în clipa în care i-a văzut din nou ochii. Sophia îl pri vește fix. Un mic tremur o străbate de sus și până jos. Probabil că trupul ei s-a scuturat involuntar pentru o clipă. Simte cum dinții îi clănțăne scurt în gură. Băr batul observă asta. Brusc, un instinct patern pune stăpânire pe el. Întrebarea lui sună firesc. Ți-e frig? Sophia încasează replica. Se aștepta la orice. Dar nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mică, pe care scrie prima întâlnire cu nebuna. Să văd cum reușesc să mă strecor, doar o pisică ar încăpea prin găurica asta. Mă pun pe burtă și mă târăsc în încăperea luminată slab. Am intrat. Mă ridic și-mi scutur puțin hainele. Sunt pe o stradă pustie, între blocuri. E noapte. Îl văd pe omul care mă interesează. Personajul meu principal. Îi fac cu mâna, dar el nu mă bagă în seamă. Coboară din mașină în fața unui bloc anost. Intră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tristețe vrea să-și facă cuib la pieptul lui, și-acum se pregătește să înfigă steagul de conchistador în inima lui, și chiar în clipa asta mă uit la fața lui de actor aproximativ celebru și-l văd cum se scutură vio lent și spune acuma chiar că trebuie să plec și brusc tristețea se pomenește singură și tristă și abandonată undeva printr-o falangă prea puțin dureroasă de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]