7,756 matches
-
pare în habitudinile și reflexele lor de grup, încercând să provoace cu orice preț „scriitori dizidenți”, izolându-l pe Goma de noi ceilalți, deoarece răspundea „perfect” criteriilor „anti-comuniste primare” - fost pușcăriaș și autor interzis -, creându-i un „statut special” de singurul dizident, singurul „curajos” și, cum o declara Eugen Ionescu, „cel mai mare romancier român”, iar noi, ceilalți, un Preda, Nichita Stănescu, Breban și alți câțiva, „colaboratori” mai mult sau mai puțin ai regimului, iar în cazul meu, când un „anumit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea a moravurilor, a mentalității. Individul, singurul capabil de a purta ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al lui Nietzsche, iubirea și nevoia profundă, arzătoare și dramatică de a ne contura o cale, un drum, un „semn
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
social, să „ai dreptate” nu numai contra puterii, dar și contra opiniei publice! În plus, Țepeneag a făcut și experiența șocantă și amară a însingurării - și a propriei excluderi, de fapt! - în chiar interiorul emigrației pariziene anti-comuniste, deși el era singurul „de acolo” care înfruntase hidra dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sprijinit, contra bătrânilor Chivu Stoica și Apostol, convins fiind - cum o confesează în unele interviuri înainte de moarte - că tânărul Ceaușescu, fiind „prost”, era perfect manipulabil! De către el, se înțelege! Apoi a fost „cazul Iliescu”, element al conducerii și, se pare, singurul în vara „fierbinte” a lui ’71 care s-a opus, în cadrul, doar, al „conducerii stricte”, la ceea ce s-a numit „mica revoluție culturală”. Care avea, alături de reinstalarea primatului atașamentului orb față de partid (și de șeful său, se’nțelege!Ă, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deși el, poetul, ca artist se afla atunci cu câțiva pași „esențiali” înaintea mea, dovadă poemul de geniu En-Ghidu pe care îl avea deja și pe care-l comentez, în fugă, în acest volum. El însă, Nichita, mi-a dat, singurul, curaj „să continui” deși, repet, producțiile mele literare de atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung care mă „descoperea” ca pe un partener cu drepturi egale de a vorbi, alături de el, în numele artei...?! Nichita a fost, ani îndelungați - acei ani „infiniți” și chinuitori care pregătesc debutul social! -, singurul care m-a spijinit, luându-mi adesea apărarea în fața unor sarcastici amici sau convivi la numeroasele „mese” la care luam, atunci, parte și unde se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe o hartă "deșertul", "muntele", nu i-a împiedicat câtuși de puțin pe exegeți să gloseze asupra simbolisticii vinului și a singurătății. Laice sau nu, științele despre religie discută chestiuni de datare, niciodată de localizare (sociologul memoriei Maurice Halbwachs e singurul care a făcut excepție, înainte de război, cu a sa topografie a Evangheliilor, lucrare care n-a mai fost reeditată). Datarea pe scaunul curúl, localizarea pe un taburet. Poate că, pentru un creștin, aceasta reprezintă o precauție plină de înțelepciune. Când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
persoană vie pentru un miliard de oameni. Doctrina lui este dintre acelea pe care ți le însușești înainte de a le înțelege sau, poate și mai bine spus, care pot fi înțelese fără măcar să fi fost concepute riguros. El nu e singurul care beneficiază de acest plus de existență recompensă a unui minus de teorie. Să ne gândim la aureola unui Budha sau a unui Confucius, ba chiar și la aceea a unui Gracchus Babeuf sau a unui Che Guevara. În cultura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rupse un picior. Vecinii voiră să-l căineze, dar bătrânul: Cine știe dacă acest necaz nu se va transforma în bucurie?" Într-adevăr, în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați. Fiul invalid a fost singurul care a scăpat de încorporare și chiar singurul care a rămas în viață..." No hay mal que por bien no venga, zic spaniolii. Și nici fericire de o zi care să nu se transforme a doua zi în supărare. Povestea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar bătrânul: Cine știe dacă acest necaz nu se va transforma în bucurie?" Într-adevăr, în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați. Fiul invalid a fost singurul care a scăpat de încorporare și chiar singurul care a rămas în viață..." No hay mal que por bien no venga, zic spaniolii. Și nici fericire de o zi care să nu se transforme a doua zi în supărare. Povestea contemporană a poporului evreu ar putea și ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în incinta sacră în care se păstra arca lui Noe, a fost dezamăgit negăsind aici decât o sală goală. Poate că Titus și Hadrianus au făcut, fără voia lor, un mare serviciu viitorului iudaismului, celui al Torei și al sinagogilor, singurul pe care-l cunoaștem de visu. Punând capăt sacrificărilor din măcelării, bălților de sânge fetid provenind de la tăierea mieilor și a oilor (tradiție care a supraviețuit pe scară mai mică, în preajma Paștelui, la samaritenii de pe muntele Garizim), păgânii victorioși i-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exterioară. United Nations Relief and Works Agency. A se completa cu: for Palestine Refugees in the Near East. Trebuie deci pronunțat UNRWAPRNE. Comunicarea nu era încă o preocupare imperativă în 1949, când Națiunile Unite au creat-o ca organism specific (singurul în acest caz), astăzi compus din douăzeci și cinci de mii de persoane, în cea mai mare parte autohtoni. Ea ține astăzi la suprafața apei capul a aproape cinci milioane de refugiați, înregistrați cu acte în regulă în Cisiordania, Siria, Iordania, Liban
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fii ateu și unde femeile au avut drept de vot înaintea franțuzoaicelor. Oficialitățile au un argument (foarte utilizat în regiune): "Ori noi, ori Frații Musulmani. Ori șurubul strâns, ori baia de sânge, ce preferați?" Creștinii preferă statu-quo-ul, și nu sunt singurii. Paștile și Crăciunul sunt zile nelucrătoare. Michel Aflak, fondatorul partidului Baas, cel aflat aici la putere, era el însuși creștin și fost student la Sorbona, așa cum au fost și numeroși generali, miniștri și purtători de cuvânt ai Președintelui. Chiar dacă Președintele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
firea ta să îmbini latura activistă și cea intelectuală, patriotul și cospomoplitul. Fiecare din aceste cuvinte luat separat hrănește la noi o sumedenie de clișee care mă fac să casc. Îți mulțumesc că ne-ai arătat dar tu nu ești singurul că inteligența și responsabilitatea mai pot merge mână în mână. La noi, aceste două lucruri au divorțat. Politicienii noștri au devenit vedete de varietăți; iar intelectualii noștri se îmbată cu cuvinte mari goale. Această sincopă locală nu dă decât și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putință" (Sic.) Sfântul Toma, reia spiscopul, a debarcat la Cranganore, unde m-am născut eu, în vreme ce armenii mai continuau să se închine zeului Soare. Și acum, ei mă expulzează ca pe un nespălat... Câtă nedreptate! Early fifty three! Nu sunteți singurii dați afară, îi atrag eu atenția, ca să-i mai treacă amarul. Nici anglicanii, melkiții, luteranii, calviniștii nu prea încap pe aici. Da, dar aceștia sunt niște tinerei. Noi ne-am alăturat lui Isus cu mult înaintea lor. E totuși scandalos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest straniu edicul numit Anastasis ar fi al patrulea ca dată dintre micile mausolee construite acolo în decursul timpului. Ultimul, singurul pe care-l mai putem vedea, acoperă, ca o păpușă rusească, mausoleele anterioare dispărute. Biserica originară, ridicată sub Constantin, a fost distrusă de perși în 614; parțial reclădită sub împărații bizantini, reconstruită de către cruciați, greu încercată de un seism în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ne dă brânză iute și ne lasă, după ce și-au făcut treburile? Să mai poftească altădată." * [La Botoșani] Ciuleiu, uriaș, moșier care a bătut pe Calman Fișer în mijlocul Dorohoiului, la banchetul ce s-a dat seara după conferință, a fost singurul care a vorbit cum-se-cade cu privire la nevoile țăranului. Alți comeseni: Enășescu (gazda), Ulle, Ciolac, Lazăr Teodoru (un om solid și foarte cumsecade), Draganovici (architect), Giurgea, Dumitriu (profesor), Răut (profesor) în afară de frații Stavri 3 ș.a. La Botoșani am văzut biserica Popouților, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am râdicat eu. Da-l dau cu toată inima, pentrucă trebue! Apoi, sărutându-și cu lacrimi calul adaogă: de-acu Dumnezeu știe dacă s-o mai întoarce și l-oi mai vedea! O babă sărmană a venit c-o iapă singurul ei ajutor, cu care-și ținea casa și-și hrănea nepoții. A dat-o fără să spue o vorbă și și-a plecat în piept capul, pe când d-l G. cel cu mârțoaga râdea mai la o parte, înveselit de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai cu cel transilvănean, turcii ar fi putut fi înfrânți la Războieni, sau în alt loc, pe care l-ar fi ales Ștefan. Când Ștefan cel Mare spunea, prin gura lui Țamblac, că a rămas singur, era o realitate tragică. Singurii care s-au zbătut ca Ștefan să fie ajutat au fost venețienii. Posesiunile Serenissimei pe terra ferma erau amenințate direct, dar venețienii aveau ei înșiși nevoie de ajutor și aveau prea puțin timp ca să poată trimite ceva în Moldova. Ceea ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bogdan a domnit doi ani, din octombrie 1449 până în octombrie 1451. Primele trei privilegii date de el nu cuprind Sfatul Domnesc. Din cele opt documente câte s-au păstrat de la Bogdan, cel de-al patrulea, din 13 iunie 1451, este singurul în care figurează boierii din Sfat. Șase dintre ei au figurat și în Sfatul lui Petru al II-lea, ceilalți 14 sunt sfetnici noi. Apare pentru prima dată Vlaicul, cumnatul lui Bogdan. Cinci dintre sfetnici, Oană Julici, Goian, Hodcu al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scutea pe locuitorii Vasluiului de orice vamă, “numai să plătiască acia cari vor aduce pește în târgu, adică de la o maje un pește și de la o căruță iarăși un pește, iară mai mult nemică.” Documentul din 15 octombrie 1491 este singurul în care se atestă cumpărarea unor sate de către domn și încorporarea lor într-un ocol. Domnul considera satele din ocolul unui târg ca pe o proprietate a sa. În virtutea acestui drept, domnul întărea, la 7 mai 1475, lui Cozma, fiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de strajă care să împiedice o năvală a tătarilor. Apoi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
foști pârcălabi. De exemplu, la 19 mai 1479, primii boieri din sfat sunt Stanciul, Vlaicul, rudele domnului, și Zbiarea. Urmează apoi pârcălabii, dregători cu atribuții militare, numai trei neavând dregătorii, Neagu și Ivașco, foști pârcălabi de Chilia și Iațco Hudici, singurul care nu a deținut o dregătorie anume. Ultimii șase boieri din Sfat erau persoane legate de curtea domnească, vistier, postelnic, ceașnic, stolnic, comis. Târgurile mai însemnate aveau palisade de lemn și pământ, “garnizoana” acestora făcând-o locuitorii satelor care țineau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Permutarea pe perspectiva lui Țugunea este evidentă, el este singurul care are toate datele necesare să descopere cum acționează puterile mitice și care este înțelesul adânc al cuvintelor, întocmai precum neofiților din ritualurile civilizațiilor primitive li se revelează dintr-odată instrumentele terifiante. Efectul de surpriză este indus prin interjecția cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
receptorilor, părinții și frații remarcabili în condiția profană judecă superficial personalitatea mezinului, „pi-acel mic l-avea di prost” (Izvoare - Soroca) ni se spune într-un alt basm. „Ăla mic era mai șmecher” (Izvoare - Soroca) și, în ciuda tuturor batjocurilor îndurate, este singurul care reface echilibrul tulburat al lumii. În basmul Viteazul cu mâna de aur, frații mai mari sunt „frumoși de ți-era dragă lumea cu dânșii”, „așa de mândri că se minuna lumea de dânșii”. Pruncul care vine să răscumpere eșecul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]