6,333 matches
-
sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine sau alăturate, orice plecare sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la timonă a ciulit urechea și la un moment dat îmi șoptește: Ce voce are domnul, cântă chiar mai frumos decât unii gondolieri de-ai noștri!". Spiess, stând monumental în mijlocul șalupei precum "Colosul din Rhodos", a fost atent la cele spuse și, cu un zâmbet, îmi declară: "Vasilică, a fost cel mai frumos compliment ce mi s-a făcut de când mă știu!". Odihnească în pace acolo unde este și să se ia la întrecere în cântări cu îngerii! Gândisem la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în principal către statele Mercosur (30,9%), Europa deținând doar 25,8% (exporturile în UE reprezentau 22,6%), iar la import Mercosur deținea 47,6%, iar Europa 25,8% (UE 22,6%). Pentru a spune ceea ce se cuvine și trebuie spus, așa cum am făcut-o și vorbind de relațiile economice bilaterale cu Chile sau Brazilia și în general cu statele din America Latină, dispuneam și în cazul Uruguayului de o generoasă bază juridică realizată în anii de la restabilirea relațiilor diplomatice, care acoperea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de istorie. Are un aer categoric, sem)nând cu un profesor. Este Îmbr)cât elegant, cu cravat) bine asortat) - nu este genul de evreu cu p)r pe piept și c)masă descheiat) la gât. Conversația este serioas) - mai bine spus, „f)r) menajamente”. El exprim) pe scurt ceea ce tot aud de câteva luni - toate suspiciunile, Îndoielile și teama. Criză este grav). Un prieten israelian m-a avertizat de atâtea ori: „Pentru numele lui Dumnezeu, nu te l)să ademenit de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
infatuat, de uzurpator, al unui sicriu; chiar și acesta era gol, de parcă, În sensul invers al evenimentelor, până și oasele lui s-ar fi dezintegrat. Asemenea fantezii nu sunt străine celor care au pășit de curând În viață. Sau, altfel spus, primele și ultimele trăiri tind să aibă o notă adolescentină - cu excepția cazurilor, posibile, când ele sunt Îndrumate de vreo religie venerabilă și rigidă. Natura se așteaptă ca adultul să accepte cele două neanturi, dinainte și de după, cu aceeași indiferență cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista pune la îndoială "dreapta judecată a Domniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cumsecade ucisese chiar cu mâna lui. Pentru a nu părea nedrept față de domnul A., doresc să menționez că tot acolo, în Est, după cum rezulta dintr-o altă povestire de război a sa, a săvârșit o faptă bună, sau mai corect spus a refuzat să comită o ticăloșie. Localnicii sufereau de foame atât de cumplit, încât, pentru o bucată de pâine, o femeie i-a oferit-o pe propria ei fiică, o fetiță de 13 ani. Spre cinstea lui, domnul A. n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuita. Dacă vezi, te ia groază. Toate par a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului în trecut și lăcrimam de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm în schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
paradigmă, cum o aflăm la un Schopenhauer, la un Kierkegaard, la un Nietzsche, dar nu capătă prin asta condiționarea restrictivă de „filozof al artei”, ci rămâne filozof pur și simplu. Din ambiția de a acoperi toate domeniile, sau, mai echitabil spus, din nevoia rotunjimii speculative, autori de mari sisteme filozofice au dat și câte o estetică. Critica puterii de judecată a lui Kant e o prea frumoasă speculație, de o extraordinară profunzime, dar ca estetică rămâne cam alături de drum (iar din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu ar fi, în definitiv, decât dezvoltarea accentuată a ceea ce conține implicit conștiința de sine”. În De l’Amour, Stendhal scria că: „Un om sensibil simte o greutate imensă (eu sunt cel care subliniez, R.C.), care se atașează fiecărui cuvânt spus celui pe care-l iubește, părându-i-se că un singur cuvânt va decide soarta lui. În acest caz, cum ar putea el să nu caute să se exprime bine? Sau, cel puțin, cum n-ar avea el sentimentul că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a luat sfârșit: oare a fost numai o păcăleală hormonală? Și nimeni nu iese „sănătos” din marea pasiune; de obicei, unul dintre cei doi moare sau și mai obișnuit e că însăși dragostea moare între cei doi. Sau mai bine spus: iubirea își ia valea, căutând alți nebuni ca să intre în foc cu ei și să ardă intens cum îi place. Stendhal, ca și Goethe au supraviețuit atât de elegant scriind cărți, ca și cum scriitorii (și alți artiști) ar primi o grație
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
strat gros de solzi căzu la pământ. Cu a doua săgeată, un alt strat de solzi căzu, apoi un altul, și inima Dragonului fu descoperită. Atunci Dragonul începu să tremure, nemaiputându-se mișca. Înainte de a trage a patra săgeată, băiatul spuse unchiului: «Ești mort de frică, vino lângă mine, altfel Dragonul se va rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Nicolae și Elena Ceaușescu”etc. În aparat se auzeau frânturi de colinde despre Pruncul Iisus, colinde pe care le auzisem doar pe la bătrânii din sate, de sărbători sau pe care mi le aminteam vag din copilărie. Educația sau, mai bine spus, îndoctrinarea primită în cei treizeci și cinci de ani, în familie și în școală, nu-mi permiteau să cred ceea ce era aproape evident: sfârșitul comunismului. Trăiam istoria! Timpul își urma cursul său firesc, curgea tumultuos, fără a ține cont de oameni, așa cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toți acei care au fost cu mine în această zi. Eu cu dumneavoastră nu mai am ce discuta. Vă rog 185 să plecați din biroul meu, dacă nu, voi pleca eu! Mâine mă voi prezenta la primul secretar. Acestea fiind spuse, am ieșit furioasă din birou. Nu știu dacă din cauza fripturii prea mari, a convorbirii cu tovarășul „Omidă” sau doar pentru că îmi era silă de toți și de toate, când am ajuns în dreptul Căminului Cultural cu o mână pe fruntea transpirată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întâlniți sau să discutați cu rudele din București și nici să le dați telefoane pentru a le spune care este programul celor trei zile. Nu veți părăsi hotelul unde vom fi cazați, a completat instructorul de la Comitetul Central. Acestea fiind spuse, s-au ridicat refuzând invitația de a lua masa, invitație pe care, în alte împrejurări, secretarul ar fi acceptat-o bucuros. I-am condus până la mașină pe șefi. Am mai aruncat o privire plină de admirație spre tânăra activistă, având
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primar, ne-a spus: Începând din această după-amiază, imediat ce autocarele vor pleca, sunteți în activitatea intitulată Congresul Consiliilor Populare. Nu aveți voie să faceți decât ce vi se va spune de către mine și de către instructorul C.C. al P.C.R. Acestea fiind spuse, voi face prezența. Vă rog să răspundeți tare! Destinația este hotelul Dorobanți. Veți fi cazați câte doi în camere și câte patru acolo unde sunt apartamente. După ce veți despacheta, faceți un duș, iar apoi veți coborî la masă. După ce luăm
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația Corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine, orice plecare sau sosire înregistrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
împărtășire mai trainică decât mărturisirea. Când am întâlnit, în viață, mult mai târziu, împrejurări asemănătoare, am greșit punând vorbe și mărturisiri în locul tăcerii. Am învățat dar prea târziu că tăcerea este un cuvânt un cuvânt invers care, ca și cuvântul spus, are virtuți curative. Nici psihiatria, nici psihologia, nici înțelepciunea lui Tolstoi sau Dostoievschi nu m-au învățat că o taină leagă mai mult decât mărturisirea. Prietenia noastră, care ne-a separat, pe vremuri, de ceilalți, ne-a unit pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
râdeau și Dumnezeu tăcea". * Marea descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-o mică istorie la care mă tot gândesc acum, întâmplare care stăruie "în mine" ca un fapt care trebuie spus. Nu știu de ce trebuie spusă întâmplarea... poate mă obsedează prea mult trecutul; și acesta este un adevăr, o astfel de sărbătoare trebuie "simțită", nu-i nici un pericol să fii nițel sentimental, la o anumită vârstă; sentimentul este un certificat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-o mică istorie la care mă tot gândesc acum, întâmplare care stăruie "în mine" ca un fapt care trebuie spus. Nu știu de ce trebuie spusă întâmplarea... poate mă obsedează prea mult trecutul; și acesta este un adevăr, o astfel de sărbătoare trebuie "simțită", nu-i nici un pericol să fii nițel sentimental, la o anumită vârstă; sentimentul este un certificat de sănătate. * Acum, despre întâmplarea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vârstnic nu era deloc o prezență comodă. Avea spiritul ascuțit și vorba necruțătoare și pe lângă asta un orgoliu teribil, menit să-i vindece conștiința ratării. Cei din preajmă, și Labiș nu făcea excepție, trebuiau să-i suporte ironia, mai direct spus: batjocura adresată inculturii, lipsei lor de talent etc., de care mentorul vorbea ca de niște certitudini. Nimeni nu „știa” nimic, nimeni nu avea cu adevărat vocație de scriitor în ochii lui G. Mărgărit. Cei mai mulți îl evitau, nu atât pentru viciul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
elită. Îmi place să folosesc termenul de liceu, în realitate se numea Școală Medie de 10 ani; copiasem modelul sovietic. Se renunțase la structura școlii românești stabilită de marele Spiru Haret și s-a copiat un model străin; mai bine spus ni s-a impus. Nu trebuie să ne mire, așa am fost noi, românii, din totdeauna. Acum am renunțat la structura învățământului academic bine gândită și conformă cu specificul național și am adoptat Programul Bologna; o catastrofă. Îmi amintesc cu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pe 6 noiembrie 1908, a devenit Casa Principală a «Copiilor Buni». Azi, auzim adesea vorbindu-se: «Eh, acest don Calabria, ce șmecher! Și-a luat locurile cele mai frumoase din Verona». Și e adevărat. Dar nu știu, sau mai bine spus se prefac că nu știu, că atunci când aceste locuri au fost cumpărate aveau un renume prost, erau izolate și puțin atrăgătoare. Munca și tenacitatea atâtor brațe le-au transformat în locuri încântătoare, care atrag lăcomia celor care ar voi să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]