7,229 matches
-
Cămilii titulul Struțului alcătuindu-să și de la pasiri aripi, iară de la dobitoace coarne lipindu-i-să, între dobitoace mai fericită și între pasiri mai slăvită va fi, îndată credzu, proasta (...). Altădată, pentru a descrie contrastul izbitor dintre Cămilă și Helge, Cantemir folosește procedeul stilistic al acumulării de epitete, în cazul primului personaj cu scop vădit caricatural, iar în cel de-al doilea caz pentru a descrie gingășia. Grotescul și frumosul se relevă și aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de epitete, în cazul primului personaj cu scop vădit caricatural, iar în cel de-al doilea caz pentru a descrie gingășia. Grotescul și frumosul se relevă și aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte populară, în care rima în imperfect creează o muzicalitate celebrând vesela prostie a personajului. Redăm spre exemplificare fragmentul de după
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
interpelările, pauzele în rostire, reluarea unor cuvinte ori sintagme, punctele de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de realizare a comentariului din perspectiva internă a celor direct implicați în desfășurarea întâmplărilor. Comunicarea reală este convertită în procedeu compozițional și stilistic, căpătând valoare estetică. Comunicarea teatrală este, chiar și în monolog, esențialmente dialogată („La parole théâtrale est, même dans le monologue, essentiellement dialoguée” ), dacă avem în vedere dublul receptor al mesajului - pe de o parte partenerul de dialog de pe scenă, personajul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
și eu, ca și alți colegi, am rămas impresionați de acest exces de corectitudine, căci deși numărul lucrărilor științifice ale profesorului Năstase nu depășește cifra de 60-70, ele rămân și astăzi un model de rigurozitate științifico-aplicativă și de impecabilă realizare stilistică); al doilea, pentru că este informat că unele personalități ale unei delegații de la Academia Uniunii Sovietice (cu care el era într-o veche și fructuoasă corespondență), anunțate că vor sosi într-un schimb de colaborare cu Academia Română, și-au exprimat așteptările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
lingvisticii computaționale, o conduce pe autoare la o conștientizare metodologică ușor gadameriană, a problemei diferenței de orizont. Și productiv, întrucât o atare cercetare conduce la noi ipoteze și proiecte. Tema lucrării este amplu prezentată, iar cartea este foarte bine scrisă stilistic și în calitatea ei textual-academică efectivă, de demers care pleacă de la premise teoretice, delimitări conceptuale și ipoteze, la dezvoltarea unei semiotici aplicate, adică de la general de la definirea și caracterizarea limbajului politic în general și de la taxonomia manifestărilor discursive din spațiul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
generează la rândul ei trăsături specifice: dacă limbajul științific are ca scop reprezentarea cu fidelitate a realității, în domeniul politic, mistificarea, utilizarea histrionică a limbii devin mijloace în lupta pentru putere. De aici recursul la procedee retorice variate, la ornamente stilistice care eficientizează manifestările discursive, din prisma efectelor urmărite. La nivel lexical, diferențele dintre vocabularul politic și cel științific derivă din funcțiile pe care le îndeplinesc cele două tipuri de limbaj: folosirea unei terminologii specializate, în cazul comunicării științifice, este în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
administrativ, notarial, doctrinar, un limbaj al maximelor și adagiilor etc., fiecare diferențiind tipuri de discurs care, deși asemănătoare în unele privințe, pot fi net deosebite dintr-o sumă de caracteristici observabile la nivel transtextual"103. Apropiat din punct de vedere stilistic de limbajul științific, limbajul juridic își dobândește specificitatea prin formalizare, atât la nivelul sintaxei, cât și la nivel semantic. Astfel, cultivarea cu predilecție a unor structuri sintactice particulare, specializarea semantică a termenilor, caracterul denotativ, claritatea și concizia stilului, proprietatea termenilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de o parte, de terminologia specializată, iar pe de altă parte, de caracterul său coercitiv. Mai puțin liber decât limbajul politic, cel juridic se caracterizează printr-un grad de inerție ridicat în ceea ce privește structurile lingvistice și sintactice folosite. Sub aspectul funcției stilistice, limbajul juridic poartă amprenta interacțiunii funcțiilor referențială, metalingvistică și conativă. Vizând o "activitate explicativ-justificativă de întemeiere a normei și de aplicare a ei, având în vedere recompunerea unor evenimente trecute din perspectiva calificării și sancționării celor care au produs respectivele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este și inserarea în text a unor proverbe și ziceri populare care susțin ideile și concepțiile jurnalistului. Recursul la paremiologie, semn al experienței și al înțelepciunii populare, vine să sprijine demersul argumentativ conferind culoare și farmec textului. Adaptându-și mijloacele stilistice la specificul publicului cititor, jurnalistul recurge în plasticizarea ideilor prin formulări paremiologice de extracție populară: "Ungurii știu proverbul nostru: "românul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se găsise să comenteze acest proverb
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le aprobăm, dar urmăm cele rele""390. Polisemia limbajului politic eminescian este întreținută și de asocieri sintagmatice surprinzătoare, pe care le întâlnim la tot pasul în publicistica eminesciană. Jurnalistul valorifică virtuțile și potențialul semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari ai condeiului, apucături administrative, grămădire la porțile privilegiilor, sfântul privilegiu, cavalerii cotului și ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aparte în publicistica eminesciană îl ocupă idiotismele, definind expresiile sau construcțiile specifice unei limbi și care nu pot fi traduse ad litteram în altă limbă. Analizând ponderea și rolul idiotismelor în scrisul jurnalistic eminescian, Stelian Dumistrăcel remarcă: " Apreciind că mijloacele stilistice ale publicistului sunt adaptate la partener și la împrejurare, putem observa că în articolul de ziar, prin care se comunică și cu un cititor obișnuit, plasticizarea ideii se realizează frecvent prin formula de extracție populară"394. Astfel, expresii precum "câtă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să construiască un cadru de familiaritate, imprimând articolelor acel "ton sfătos" de care vorbea G. Călinescu în legătură cu publicistica eminesciană. Gama expresiilor populare, extrem de diversă, servește intențiile demonstrative ale gazetarului: a avea sfadă, a nu-și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cititorii, pe care jurnalistul încearcă să-i convingă de justețea afirmațiilor sale și pe care îi atrage ca martori în dezbaterea ideilor. Eminescu angajează adevărate dialoguri cu publicul cititor, mizând pe claviatura unui retorism familiar, bine regizat și cu mijloace stilistice variate (fraze exclamative și interogative, dublate de accente ironice), capabile să suscite și să mențină interesul receptorului: "Este oare un singur cititor care să crează cumcă un om de condiția socială și de cultura d-lui general Manu ar putea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a jurnalistului în text. Vocea gazetarului se face simțită rareori, îndeosebi în finalul textelor, uneori în notă ironică, alteori cu valoare evaluativă, într-o complicitate atent regizată cu publicul cititor: "Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen de exercițiu stilistic al ziarului Kelet din Cluj și am spus că efectul unor asemenea caraghioslâcuri este în Ungaria totdeuna o măsură guvernamentală oarecare". Remarcăm astfel, în perspectivă diacronică, interesul din ce în ce mai mare al gazetarului pentru instituirea unei relații autentice cu publicul cititor. Astfel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Pierre, (2001), Langage et pouvoir symbolique, Editions du Seuil, Paris. Bulgăr, Gheorghe, (1963), Eminescu despre problemele limbii române literare, Editura Științifică, București. Bulgăr, Gheorghe, (1976), Pagini vechi despre Eminescu, Editura Eminescu, București. Bulgăr, Gheorghe, (1980), M. Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale creației, Editura Junimea, Iași. Butoi, Octavian, (1969), "Istoria presei românești (sinteze 1)", extras din Analele Universității București, anul XVIII, nr. 2. Caracostea, D., (1980), Arta cuvântului la Eminescu, Editura Junimea, Iași. Carnap, Rudolf, (1972), Semnificație și necesitate. Un studiu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu în perspectiva unui model al receptării", în Petru Ioan, Resemnificări, vol. II, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași. Iorga, Nicolae, (1999), Istoria presei românești, Muzeul Literaturii Române, București. Irimia, Dumitru, (1979), Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași. Irimia, Dumitru, (1986), Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Irimia, Dumitru, (1990), "Azi despre Eminescu", în Cronica, nr. 2, p. 5. Irimia, Dumitru, (1999), Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași. Kerbrat-Orecchioni, Catherine, (2005), Le discours en interaction, Armand Colin, Paris
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. 78 Ibidem, p. 186. 79 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, Editura Tritonic, București, 2009, pp. 18-19. 80 Ibidem, pp. 76-94. 81 Rodica Zafiu, Limbaj și politică, Editura Universității din București, București
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Considerații asupra limbajului bisericesc actual, Editura Academiei, București, 1997, p. 7. 99 Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 166. 100 Mirela Arsith, Semiotica discursului politic, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2005, p. 33. 101 Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, pp. 214-215. 102 Apud Simina Mastacan, Discursul implicit al dreptului, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 55. 103 Ibidem, p. 56. 104 Odette Arhip, Teoria argumentării. Retorica modernă. Structuri și strategii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
chestiune de viață și nu se poate aștepta nici un răspuns definitiv. Tehnica și stilul, singure, nu reprezintă nimic. Poți fi maestru În acestea și să produci lucrări goale, fără semnificație. Dacă lucrarea e mișcătoare, emoționantă, dar fără rațiuni tehnice și stilistice, decepția nu e la fel de mare. E mai bine să fii tulburat, decît să simți milă față de pictor. Mai important este mesajul pe care Îl transmiți, chiar cu tehnica și stilul tău”. Cu toate că mulți au considerat și din păcate mai consideră
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
modernitatea tîrzie ne așază într-un context nou, temele pe care am încercat să le evoc folosind-o drept suport sînt teme dintotdeauna, mărci ale absolutului în curgerea tuturor timpurilor, în conștiința omului de pretutindeni. Platon a folosit numeroase rafinamente stilistice pentru a semnifica incapacitatea expresiei, a textului, a formei de a încapsula adevărul. Dialogurile lui îl constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe urmele sensului, să conceapă adevărul drept cale care crește înlăuntrul omului. Poemul lui Iov expune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
până la urmă, o sensibilitate poetică: istoria recentă, politicul, satul, copilăria, iubirea, vârsta candorilor inefabile, timpul, codrul, vânătoarea ritualică, războiul, libertatea, natura, omul comun, lupta cu inerția, răul uman, alienarea ipotetică, liniștea interioară. Creația de referință rămâne indiscutabil Moartea căprioarei. Considerațiile stilistice, generos plasate în cuprinsul cărții, sunt pertinente și întregesc analiza, chiar dacă demonstrația este apăsat didactică, inventariind scrupulos neologismele, locuțiunile, clișeele lingvistice, termenii populari, cuvintele tehnice etc. Este un exercițiu util, deși valoarea poeziei lui Nicolae Labiș trebuie căutată în altă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
lăsându-i liniștită suprafața: „Și, re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn, Îți pare că zbura-va din nou, ultima oară, Spre un cimitir mai sobru și mai demn.” Poezia lui Labiș surprinde prin diversitatea tematică și prin bogăția verbală, stilistică. În imagistică, el recurge ades la elemente din natură, dar și elemente lingvistice din stiluri funcționale cât mai diverse. Cuvintelor vechi, uzate, le redă viață, făcând asociații surprinzătoare, și, folosește adesea imagini vizuale și picturale nefiind un pastelist. Senzațiile auditive
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nourilor s-au dezlegat, Plouă cu cofa pe munți și pe sat. Mătcile seci și închise-acum fierb.” (După secetă) El folosește locuțiuni verbale și nominale determinative, clișee uzuale de limbă, formulări familiare, sintagme, toate considerate fapte de limbă cu valoare stilistică și estetică, de circulație largă și folosite curent de către vorbitor. Iată de ce, nu întâmplător, preocuparea poetului de a folosi un bogat material lexical de proveniență populară este pusă pe seama faptului că „Labiș năzuia să realizeze o monografie artistică a unui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
permanente actualizate doar în mesajul poetic. Concluzia este că limbajul poetic reprezintă „plenitudinea funcțională a limbajului”, fiind superior celorlalte tipuri de limbaje, private de funcțiile de evocare. Eugen Coșeriu contrazice astfel teoria conform căreia limbajul poetic ar reprezenta o deviere stilistică. în timp ce Jakobson acorda o atenție deosebită „figurilor de sunet” având la bază paronomasiile, Coșeriu propune noi instrumente lingvistice pentru analiza textului literar, în special a prozei analiza pe baza funcțiilor de evocare. Pornind de la un text simplu, lipsit de obișnuitele
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
culturală. Prin dobândirea competențelor de comunicare lingvistică, individul instruit dovedește competențe de înțelegere și vorbire reflectate în ascultare, citire, participare la conversație, discurs oral și scriere. La nivelul comunicării scrise deține abilități care vizează: - scrierea de texte clare, cursive, adaptate stilistic contextului; - redactarea de scrisori, rapoarte sau articole complexe, cu o structură logică clară, care să-l ajute pe cititor să sesizeze și să rețină aspectele semnificative; - redactarea rezumatelor a sau recenziilor unor lucrări de specialitate sau ale unor opere literare
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]