8,805 matches
-
trecut. Intrigi, deșertăciune, trădare, si toate dezordinile ruinătoare ne urmăresc tulburîndu-ne pînă la mormînt. Găsește-l pe ticălosul ăla, Edmund, n-ai să pierzi nimic, fă-o cu toata grijă. Și nobilul și credinciosul Kent surghiunit; vină lui cinstea. E straniu. (Iese) EDMUND: Asta-i extraordinară nerozie a lumii, ca atunci cînd norocul nostru-i bolnav adesea printr-un exces al propriei noastre purtări noi facem vinovați de dezastrele noastre soarele, luna și stelele, ca și cum am fi ticăloși de nevoie, proști
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ca-ntreg regatul Să-l știe bine; iar pămîntul meu, Loial și bun copil, mă străduiesc Să poți să-l stăpînești. (Intra Cornwall, Regan și suita) CORNWALL: Cum e, prieten scump? De cînd venii Și pot să spun: acum, prind stranii vești. REGAN: De-s astfel, orice-osîndă nu-i prea grea Spre-a-l bate pe făptaș. Ce faci, milord? GLOUCESTER: Bătrîna-mi inima s-a rupt, s-a rupt. REGAN: Ce, finul tatei ți-a voit viața? Cel cărui tata-i
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rîs. Deci, bun venit, Tu aer insubstanțial ce-mbrățișez! Nenorocitul ce-ai suflat în ce-i mai rau Nimic dator furtunii-ți e. (Intra Gloucester, condus de un bătrîn) Dar cine vine? Tata, ca cerșetor dus? Lume, lume, -o, lume! Stranii schimbări de nu ne-ar face să te-urîm, Viața n-ar ceda vîrstei. BĂTRÎNUL: Bun stăpîn, Ți-am fost vechil, tatălui vost vechil, Acesti optzeci de ani. GLOUCESTER: Du-te, mă lasă, bun prieten, mergi, Mila-ți nu-mi poate
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ce părea că nu are fund, dar în mod aproape firesc, fără să facă mișcările obișnuite de înot, fără să stârnească nici o undă pe luciul apei, înaintă spre mijlocul mai închis la culoare, care părea să-l cheme ca ademenirea stranie a unui punct de dincolo de moarte. Încercă să stea cu tălpile goale pe suprafața lucie și reuși. Deodată simți cum groaza i se ridică în gât, îi cuprinse ceafa aburind-o cu o transpirație înstantanee. Asta nu era apă. Ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
descărnate marginea băncii, schiță un efort de parcă ar fi vrut să se dea jos, apoi mâna-i căzu moale pe piept. Cu sforțare o aduse și pe cealaltă, oftă ușurat ca după un mare efort, adânc și totodată atât de straniu încât celor două femei li se păru că trecuse pe lângă ele, o umbră nedeslușită care se pierdu în noaptea neagră de afară. Ceva fâlfâi grăbit pe deasupra acoperișului spre fântână scoțând un sunet strident de pasăre de noapte. Pentru câteva momente
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cățeluși de plastic, fără picioare, linguri ruginite, hârtii, sumedenie de hârtii, măreau și mai mult dezolarea, starea aceea de cimitir părăsit. Peste tot o liniște adâncă, acea liniște care în alte locuri ar fi părut binefăcătoare, aici era nefirească și stranie, o liniște ce îl strivea, făcându-i impresia că trecuse de cine știe când pe un tărâm al morții și acest lucru îl făcu să strige cu o voce ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou se pierdu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acela ciudat stând neclintit și nefiresc de sobru pe banca din scândură negeluită la care încropise patru picioare din țăruși ciopliți grosolan cu toporul. Mă privea fără nici un fel de surprindere, chiar fără nici un fel de interes, cu niște ochi stranii, deloc adânci, de un albastru tulbure, nedefinit. Mă simții impresionat de ceva, dar nu aș fi putut spune de ce, așa cum se întâmplă uneori după ce arunci o primă privire asupra cuiva și apoi cauți multă vreme explicații ce te-a impresionat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să arunce crenguța ceea verde și să înainteze cu un pas înaintea prietenului său căutând să străpungă întunericul acela cu privirea pentru a descoperi pe movila din dreapta mica schelărie de lemn știută, schelăria cea pitică dar atât de enigmatică și stranie la ceas de noapte. Era întuneric, nu se vedea, dar știa că este acolo și acolo va fi și peste o mie de ani, așa îi spusese taică-său. Drumul, de aici se intersecta cu altul și intra direct în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de multă vreme, le știa sălașul pe care la arătat mai târziu. Era tocmai acesta unde fiul său își făcuse culcuș pentru noapte. Evită să intre în grota ceea după fiul său și strigă cu glasul alterat de o neliniște stranie: „Ioane, ieși afară!” Nici o mișcare nu se auzi de sub mulțimea ceea de rădăcini groase care se încolăceau ca niște șerpi monstruoși. „Știu că ești acolo, ieși afară, altfel vin eu la tine și- ți rup oasele.” Se auzi un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ai rostit cuvinte profetice, draga mea: da, într-adevăr cred că numai atunci apele tulburi ale istoriei se vor limpezi, dar din nefericire eu nu voi mai fi acolo să te aștept"76. De ce 1989, rămâne o enigmă, o prorocire stranie. Pe 4 iunie 1970, vorbind despre evazionismul din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în umbră, nu vine niciodată singur și scotocește peste tot după acele cu gămălie. Tautologia "un luptil e un luptil" implică ideea inutilității definirii unei asemenea ființe din moment ce este atât de bine cunoscut. El își face apariția într-un ținut straniu: ninsoarea cade cu zgomot, consumul apei este interzis, acele cu gămălie nu pot fi aruncate pe fereastră, pentru că se întorc, și pot fi prinse numai cu vată pentru a le reașeza în cutie. Luptilul are trăsăturile informatorului (fraza lui muzicală
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din apropiere, căminul cultural nu avea nimic deosebit care să impresioneze pe cineva. Semăna cu o mare cutie paralelipipedică sau, mai bine spus, cu lada în care își ținea jucăriile fiica uriașului și în care a fost ținut, ca o stranie curiozitate, Guliver. Un interior cu puțină lumină naturală din cauza ferestrelor prea mici, plin de săteni așezați pe scaune și bănci improvizate, în fața cărora se contura o foarte mare și impunătoare scenă. Pe respectiva scenă, cu cortina trasă în lături, trona
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
El, în momentul de față, nu avea de unde să cadă. Se afla cu adevărat altundeva, poate chiar prin apropierea altei planete. Privi curios în jur. Era singur, lângă un bolovan uriaș. Tot ceea ce-l înconjura era, pur și simplu, înspăimântător, straniu și de neînțeles. Cu toate că nu se vedea nici un soare, locul era perfect luminat. Acest fenomen se datora solului fosforescent care, deși părea cam rece, radia lumină de pe toată suprafața lui. Nu exista nici un fel de orizont. Jur-împrejur o imensă boltă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o trăsnaie: un cor cu colinde pentru Crăciun. Precis îi va lua și dirigenția însă colindele nu le mai pot lua înapoi de la elevi, gândi el în timp ce a ieșit în curte împreună cu toți ceilalți care îl priveau ca pe o stranie curiozitate Spuneți ce aveți de spus și lăsați-mă în pace! Se adresă colegilor și, în primul rând, directorului. Acesta îl luă de braț și-l împinse în propria-i mașină. Gestul de amabilitate dinainte calculată, îl făcu să fie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o strivească cu sărutări, ea deschise ochii larg. Voia să-l vadă în deplinătatea lui pe cel care a făcut-o așa de fericită, numai că, de după uriașul stejar, la un singur pas în spatele lui, apăru pe neașteptate o ființă stranie de care se temea, o femeie zdravănă și vioaie însă puțin încruntată, care demult trecuse de șaizeci de ani, îmbrăcată în haine ponosite ca și cum ar fi ieșit dintr-o tăbăcărie, după ce a argăsit un butoi de piei. Nu era alta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea realului, de o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea discursului liric: limbajul bacovian. „Influența lui asupra poeziei secolului XX [...] e extraordinară, dar implică un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumusețe, inimitabil“ (N. Manolescu). Lirica modernistă: Timbru de Ion Barbu SUBIECTUL al IIIlea: Redactează un eseu de 600- 900 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Tudor Arghezi, Lucian
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dincolo de toposuri specifice imaginarului poetic romantic, „lumea însăși a poeziei ca tristețe cosmică și ca sărbătoare a verbului“ (Petru Creția). - Varianta 1 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: neliniștea - agitația, angoasa, anxietatea; curios - straniu, bizar 2. În secvența selectată, virgula are rolul de a izola construcția incidentală (explica tivă) de replica atribuită unui personaj (vorbirea directă)/delimitează vorbirea directă a personajului feminin de discursul naratorului. 3. Pe nesimțite, fu învăluit de ceața somnului./ Din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Moartea visurilor - XIV, poetul comunică idei și reprezentări despre puterea iubirii de a alunga demonii unei lumi damnate și sentimente, precum tristețea stranie, neașteptată sau nostalgia recuperării purității originare. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/pre zența instanțelor comunicării lirice. De exemplu, în poezia lui Ștefan Petică, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cele mai spectaculoase mutații pe care le provoacă proza postmodernistă se petrece la nivelul construcției personajului. Îndelungata unitate și coerență logică a eroului de roman „explodează“ și din fragmentele risipite în spațiul întregului text se recompune „din mers“ o ființă stranie, conștientă de libertatea de a se construi singură sau cu ajutorul cititorului. „Omul concret“, „omul cenușiu“, individul fără trecut, fără me morie, care își rescrie iarăși și iarăși propria biografie și își reinventează continuu identitatea se opune în mod clar eroului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile adânci seaudeo stranie vibrare, Și urșii albi, înduioșați, întrun oftat adânc și greu, Sentind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm mereu. (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord) 197 Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pânăn pânzele albe, cusut cu ață albă, negru pe alb, ba e albă, ba e neagră, scor alb, sezon alb etc.] Știa că nu a semnat în alb niciun cec./ Stațiunea era pregătită pentru sezonul alb. 4. imagini auditive: seaudeo stranie vibrare, întrun oftat adânc și greu 5. motive literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personajele alese din opera epică selectată Principala temă - degradarea umană provocată de patima înavuțirii - focalizează discursul narativ asupra lui Ghiță, protagonistul nuvelei. Cea dea doua temă, cea a destinului, îl opune lui Lică Sămădăul, antagonistul care exercită asupra sa o stranie fascinație a răului. Așadar, relația dintre Ghiță și Lică este de tip conflictual, ilustrând erodarea valorilor morale. Protagonistul nuvelei, Ghiță, este un personaj complex, dilematic, de mare forță în reprezentarea omului care se lasă dominat de slăbiciunile sale. El ilustrează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]