6,080 matches
-
Imperiul Otoman a moștenit un complicat amestec de tradiții politice de la diferite grupuri etnice: turci, perși, mongoli sau mesopotamieni. Statul Otoman s-a bazat pe principiul puterii absolute a monarhului. Cel care a reprezentat puterea centrală a fost sultanul care avea autoritatea să asigure justiția din Imperiu. Acesta își proteja personal cetățenii de actele de corupție ale guvernului. Atribuția principală a sultanului era aceea de a supraveghea toți oficialii imperiului. În anumite cazuri, această supraveghere implica și amestecul personal
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
s-a bazat pe principiul puterii absolute a monarhului. Cel care a reprezentat puterea centrală a fost sultanul care avea autoritatea să asigure justiția din Imperiu. Acesta își proteja personal cetățenii de actele de corupție ale guvernului. Atribuția principală a sultanului era aceea de a supraveghea toți oficialii imperiului. În anumite cazuri, această supraveghere implica și amestecul personal al sultanului în treburile interne ale statului, controlând în secret măsurile luate de Divan, care a reprezentat organismul consultativ central al imperiului. Periodic
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
avea autoritatea să asigure justiția din Imperiu. Acesta își proteja personal cetățenii de actele de corupție ale guvernului. Atribuția principală a sultanului era aceea de a supraveghea toți oficialii imperiului. În anumite cazuri, această supraveghere implica și amestecul personal al sultanului în treburile interne ale statului, controlând în secret măsurile luate de Divan, care a reprezentat organismul consultativ central al imperiului. Periodic, sultanul inspecta administrațiile locale pentru a se asigura că magistrații își desfășurau corect activitatea. Dacă sultanul era de părere
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
era aceea de a supraveghea toți oficialii imperiului. În anumite cazuri, această supraveghere implica și amestecul personal al sultanului în treburile interne ale statului, controlând în secret măsurile luate de Divan, care a reprezentat organismul consultativ central al imperiului. Periodic, sultanul inspecta administrațiile locale pentru a se asigura că magistrații își desfășurau corect activitatea. Dacă sultanul era de părere că oamenii erau martori ai unor injustiții, acesta intervenea direct și putea modifica orice decizie judecătorească. Baza juridică a statului otoman s-
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
amestecul personal al sultanului în treburile interne ale statului, controlând în secret măsurile luate de Divan, care a reprezentat organismul consultativ central al imperiului. Periodic, sultanul inspecta administrațiile locale pentru a se asigura că magistrații își desfășurau corect activitatea. Dacă sultanul era de părere că oamenii erau martori ai unor injustiții, acesta intervenea direct și putea modifica orice decizie judecătorească. Baza juridică a statului otoman s-a sprijinit pe doi stâlpi: dreptul musulman "(șerî’a)" și cutumele juridice ale populațiilor anexate
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
tunuri, fabrici de arme de foc ușoare, pulberării și ateliere de uniforme pentru ieniceri. O bună parte din populația urbană a orașului trăia nu din meșteșugărit ci din valorificarea pământului pe care țăranul îl avea în folosință. Potrivit legii coranice, sultanii erau proprietarii pământului și ai subsolului însă dădeau pământul în folosință țăranilor, uneori chiar în deplină proprietate, rezervându-și dreptul de a reveni asupra acestor concesionări: astfel, [Mahomed al II- lea] a transformat proprietățile în "timâr-e". Țăranii nu dispuneau decât
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
răspândiri a instituțiilor de tip "madrasa" în Egipt, Siria și Andaluzia. Importanța universității-moschee va crește în perioada mamelucilor. În secolul al XIII-lea Al-Azḥar este reconstruită și renovată. Epoca de aur a Al-Azḥar coincide cu perioada aflării la putere a sultanului mameluc Baibars. După perioada sultanatului mameluc, Al-Azḥar continuă să fie o instituție de mare prestigiu. Otomanii cuceresc Egiptul în 1517. În această perioadă Al-Azḥar va fi independentă din punct de vedere financiar. Către secolul al XVIII-lea universitatea-moschee va fi
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
un muzeu cairot. Califul Al-Ḥăfiẓ li-Dīn Allăh va adăuga moscheii cea de-a patra arcadă, arcele căreia vor fi diferite de restul. În timpul sultanatului mameluc rugăciunile de vineri întrerupte de Șalăḥ ad-Dīn vor fi ținute din nou la Al-Azḥar (1266). Sultanul Baibars va înlocui minaretul de la intrare cu unul mai înalt. Exemplul acestuia va fi urmat și de sultanul Barqūq în 1397. Un alt minaret de mari dimensiuni va fi construit de sultanul Al-Ghūrī în anul 1510. Din cauza donațiilor numeroase, în cadrul
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
fi diferite de restul. În timpul sultanatului mameluc rugăciunile de vineri întrerupte de Șalăḥ ad-Dīn vor fi ținute din nou la Al-Azḥar (1266). Sultanul Baibars va înlocui minaretul de la intrare cu unul mai înalt. Exemplul acestuia va fi urmat și de sultanul Barqūq în 1397. Un alt minaret de mari dimensiuni va fi construit de sultanul Al-Ghūrī în anul 1510. Din cauza donațiilor numeroase, în cadrul Al-Azḥar este deschisă o cantină. Conform estimărilor din anul 1415 circa 750 de persoane, majoritatea săraci egipteni și
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
vor fi ținute din nou la Al-Azḥar (1266). Sultanul Baibars va înlocui minaretul de la intrare cu unul mai înalt. Exemplul acestuia va fi urmat și de sultanul Barqūq în 1397. Un alt minaret de mari dimensiuni va fi construit de sultanul Al-Ghūrī în anul 1510. Din cauza donațiilor numeroase, în cadrul Al-Azḥar este deschisă o cantină. Conform estimărilor din anul 1415 circa 750 de persoane, majoritatea săraci egipteni și străini, se stabilesc în apropierea moscheii, pentru a beneficia de ceea ce le oferea instituția
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
Hatun Ana. De asemenea, ordinul este recunoscut prin faptul că acordă libertatea femeilor de a participa la ceremoniile religioase, alături de bărbați și de a se afla în fruntea lăcașurilor de derviși. (tekke, zawiye) Numeroase surse atestă apropierea dintre străbunii primilor sultani și Ḥağğ Bektaš. Un exemplu în acest sens îl constituie Gazi Osman, înaintaș al sultanului Murad I(1362-1389), care se pare că a întreținut legături directe cu fondatorul ordinului. Din acest motiv, Murad I este cel care a poruncit ridicarea
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
participa la ceremoniile religioase, alături de bărbați și de a se afla în fruntea lăcașurilor de derviși. (tekke, zawiye) Numeroase surse atestă apropierea dintre străbunii primilor sultani și Ḥağğ Bektaš. Un exemplu în acest sens îl constituie Gazi Osman, înaintaș al sultanului Murad I(1362-1389), care se pare că a întreținut legături directe cu fondatorul ordinului. Din acest motiv, Murad I este cel care a poruncit ridicarea unui mausoleu la mormântul sfântului, informație coroborată de cele două cronici hagiografice: "Vilăyetnăme" și "Menăkibnăme
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
a întreținut legături directe cu fondatorul ordinului. Din acest motiv, Murad I este cel care a poruncit ridicarea unui mausoleu la mormântul sfântului, informație coroborată de cele două cronici hagiografice: "Vilăyetnăme" și "Menăkibnăme". Conform cronicarului otoman Oruc, Ali Pașa, fratele sultanului Orhan a renunțat la toate privilegiile de conducere pentru a deveni derviș Bektași. Tot el a fost cel care a propus trecerea corpului de armată al ienicerilor sub protecția ordinului. În această împrejurare, sultanul Orhan apelează la Ḥağğ Bektaš pentru
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
cronicarului otoman Oruc, Ali Pașa, fratele sultanului Orhan a renunțat la toate privilegiile de conducere pentru a deveni derviș Bektași. Tot el a fost cel care a propus trecerea corpului de armată al ienicerilor sub protecția ordinului. În această împrejurare, sultanul Orhan apelează la Ḥağğ Bektaš pentru a obține „cartea de învestitură” ("icăzet") și boneta albă specifică ienicerilor. Legătura ordinului cu membri ai dinastiei otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei lui Osman, cunoscându-l pe Šayḫ Ede Balī, socrul lui Osman. (eponimul dinastiei otomane). În primele secole ale Imperiului Otoman, sultanii au menținut legături strânse cu membrii ordinului Bektași. Astfel Murad II este cel care a făurit stindardul sanctuarului fondatorului ordinului, din 1600 de piese de aur, în timp ce Bayazid II a recondiționat acoperișul acestui sanctuar. În timpul lui Selim I (1512-1520), lăcașul
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
ortodox. Situația ordinului se agravează ca urmare a luptei de la Kaldiran din 1514, în urma căreia Imperiul Otoman reușește să anexeze și teritoriile din sud-estul Anatoliei. În acest context, se întețesc persecuțiile asupra ordinului și se sistează ajutorul economic pe care sultanii îl ofereau lăcașurilor. Un rol important în reorganizarea ordinului l-a avut, în această perioadă, Hɪzɪr Balɪ sau Balɪm Sultăn (m. în 1516). Acest personaj misterios, în jurul căruia circulă numeroase legende privind concepția sa imaculată și originile sale creștine, este
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
lider al confreriei a fost un instrument de control al otomanilor care doreau crearea unei variante moderate, în paralel, cu ramura Bektașī- Alevī puternic influențată de doctrina șiită duodecimană îmbrățișată de safavizi. Faptul că Balɪm Sultăn se bucura de sprijinul sultanilor reiese din numirea sa, de către Bayazid II, în fruntea lăcașului central al ordinului. Încă de la început, doctrina ordinului Bektașī se revendică de la un sistem religios sincretic, care înglobează tradiții islamice șiite, elemente de panteism, dar și credințe specifice anumitor zone
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
kɪzɪlbași (capete roșii) s-au aflat într-o relație de conflict cu autoritățile otomane, pentru că primeau sprijinul Imperiului Safavid, adversar redutabil al otomanilor. După înfrângerea safavizilor în bătălia de la Kaldiran, din 1514, și masacrarea triburilor de kɪzɪlbași din estul Anatoliei, sultanii otomani au sistat orice contribuție de întreținere a lăcașurilor Bektașī urmând ca acestea să fie reluate în secolul XVIII. De asemenea, controlul pe care safavizii îl exercitau asupra acestor grupuri religioase Bektașī-Alevī și răscoalele lor împotriva otomanilor poate fi caracterizată
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
turcmene împotriva autorității otomane. Puterea dervișilor Bektașī derivă și din faptul că aveau legături foarte strânse cu corpul de armată al ienicerilor. Astfel ordinul devine o amenințare pentru stabilitatea internă a imperiului, deoarece putea controla eficient masele, întorcându-le împotriva sultanilor. Încă din secolul XVII, sultani precum Osman II (1618-1622), Ibrahim (1640-1648) și Mehmed IV (1648-1687) au început campanii de combatere a influenței dervișilor, una dintre aceasta fiind uciderea a 4000 de persoane în urma revoltei ienicerilor din 1656. Campania viza, de
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
dervișilor Bektașī derivă și din faptul că aveau legături foarte strânse cu corpul de armată al ienicerilor. Astfel ordinul devine o amenințare pentru stabilitatea internă a imperiului, deoarece putea controla eficient masele, întorcându-le împotriva sultanilor. Încă din secolul XVII, sultani precum Osman II (1618-1622), Ibrahim (1640-1648) și Mehmed IV (1648-1687) au început campanii de combatere a influenței dervișilor, una dintre aceasta fiind uciderea a 4000 de persoane în urma revoltei ienicerilor din 1656. Campania viza, de asemenea, represalii la adresa practicilor heterodoxe
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Campania viza, de asemenea, represalii la adresa practicilor heterodoxe care concurau cu tradiția oficială sunnită a otomanilor. Starea conflictuală dintre ieniceri sprijiniți de Bektașī, pe de o parte, și autoritățile otomane, pe de alta, au atins apogeul în secolul XIX. Astfel, sultanul Mahmud II (1808-1839), creează o armată puternică pe care, în 1826, o folosește în distrugerea ienicerilor, eveniment care a dus la diminuarea influenței ordinului Bektașī, cu atât mai mult cu cât s-a început și o campanie de eliminare a
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
și caravanseraiuri, iar funcțiile militare ale membrilor Bektașī au fost preluate de un alt ordin important, dar de data aceasta intelectual, este vorba despre ordinul Mevlevi. După dizolvarea armatei ienicerilor și represaliile asupra ordinului, a urmat o perioadă în care sultanii încep să aibă din nou contacte și să-i sprijine pe dervișii Bektașī. În special în timpul lui Abdulhamid II (1876-1909), ordinul revine în peisajul public, după ce trecuse printr-o serie de reforme. Astfel, liderii ordinului sunt influențați de ideile francmasonice
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
ordinului, dr. Javad Nurbakhsh, a emigrat în Statele Unite după revoluția din 1979, unde a pus baza mai multor lăcașuri ("khanaqah"). Ordinul are un mare număr de adepți în vestul Africii, în Europa, America de Nord și Australia. are trei subdiviziuni - Safi‘alishahi, Sultan‘alishahi și Dhu`l-Riyasatayn (sau Munawwar‘alishahi). Maestrul actual este Alireza Nurbakhsh. Adepții ordinelor sufite se numesc derviși. Fondatorul ordinului, Ni`mat Allah Wali, era un persan născut în Siria. Acesta s-a afllat mereu în exil intern. A călătorit
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
pe partea de nord a moscheii. Minaretul lui Iisus, se află în colțul estic al moscheii, având o înălțime de 77 de metri, fiind cel mai înalt minaret al moscheii. Cel de-al treilea minaret este cel vestic, construit de sultanul Mamluk Qaitbay în anul 1488. Marea moschee are o semnificație foarte importantă, atât pentru șiiți cât și pentru suniți. În urmă bătăliei de la Karbala, familia califului Ali a ajuns la Damasc fiind ținută prizoniera în moschee pentru 60 de zile
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
rușii aveau să păstreze această stemă, adăugând deasupra paloșelor o cruce argintie În 1750, mitroplitul Filotei al Proilaviei, reușește prin manevre dubioase care aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]