8,375 matches
-
la picioare. Iar atmosfera și evenimentele anului 1940 nu-l ajută nici ele prea mult, înfun- dându-l și făcându-l să nu-și mai găsească niciun sens. Este tot mai depresiv, pe zi ce trece, dar ascunde toate frămân- tările și temerile ca un actor profesionist, mimând mereu un zâmbet perfect, plin de viață. — Haide, iubitul meu, hai câteva zile la Sinaia cu mine, să te pui puțin pe picioare. Ai avut o perioadă agitată și se vede că nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai fragili. Ușor, ușor și-a reluat și repetițiile. Nu forța nota, de teamă să nu dea înapoi. Își lucra glasul cu cea mai mare atenție și se îngrijea cum nu o făcuse niciodată ; renunțase de tot la țigări, la tării, se odihnea mai toată ziua, se trata cu zeci și zeci de infuzii de plante, lucra lent, ca un începător, pe exerciții și melodii simple, ca și cum ar fi reînvățat muzica de la capăt. Obișnuia să facă plimbări lungi prin pădure, ca să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție susținută cu tărie de Nicolae Iorga); pe lângă rolul ei În argumentația istorică, această „moștenire balcanică“ era de natură să justifice și politica românească În zonă: la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor și, În orice caz, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
versiune sui generis de Împărăteasă bizantină. Este desigur și mult teatru În tot ce face ea, În ținuta și atitudinile ei, ceea ce nu exclude sinceritatea, dar Îi dă mereu o formă „artistică“. Maria și-a „jucat“ viața; a crezut cu tărie În ceea ce a făcut, neîncetând totodată să interpreteze un rol sau o multitudine de roluri. Dar oare nu aceasta este menirea celor care poartă coroană? Vremurile „normale“ de după război i s-au potrivit mai puțin. În 1919, la Conferința de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu înceta să intervină cu fraze de mare efect ca „Bret e sursa mea de tărie“, la care un prieten al cărui nume n-a fost menționat a replicat: „E o glumă. Să fim serioși, motivul pentru care Jayne s-a măritat cu Bret Ellis are de-a face exclusiv cu un aspect de sine foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Înțeleg că încă n-ai anunțat autoritățile despre relația ta cu decedata. - Pentru că n-am nimic de-a face cu nici o cri... - A, ba da. - Cum? Asta mă solicita mult mai profund decât aș fi așteptat vreodată: o încercare dincolo de tărie. - Ai fost văzut de trei martori în apropierea apartamentului ei în noaptea în care trupul ei dezmembrat fusese descoperit în acea cameră foarte mizerabilă de la Orsic Motel. Așadar, ce făceai acolo, Bret? - Am un alibi pentru... - De fapt n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
naționale. Cu aceste gânduri de Încheiere a Încercării mele stângace de a vă reda câteva impresii de concediu, Îmi revin În memorie cuvintele D-rului Petru Groza rostite Într-o ședință la Academie, cu prilejul unei comemorări a lui Traian Vuia: „Tăria unui popor nu constă numai În grâu și cherestea ci În valorile artistice și culturale pe care acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta este esența celor spuse). Revenind acum la altă ordine de idei, de gânduri mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării "Tu ești Fiul meu preaiubit." La fiecare cotitură, îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Noi, după ce am găsit în sfârșit cheia enigmei, la fel de dumiriți ca cei care au aflat taina zilei și a nopții, ne putem fie arunca pe fereastră, pentru că din toate acestea rezultă că Ierusalimul ceresc nu va coborî niciodată intact din tării, fie aventura cu o lanternă de buzunar în subteranele puțin frecventate ale turnului Babel al nostru. Există acolo, pentru înțelegerea lucrurilor, un mic moment de fericire care ne consolează că ne-am jucat de-a Sisifii din tată în fiu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tineri, sutele de mii de oșteni, pentru a întinde Țara iar în vechile hotare, prindem a ne râdica împotriva dușmanilor noștri. Din pământul țării parcă se sue în noi din morminte sângele strămoșilor celor viteji, și-n pieptul nostru simțim tăria cea veche a celor cari au făcut rânduială cu sabia între neamurile cele rele! Cată să mergem cu vrednicie, să facem cu puterea noastră rânduială. Vrednicia cea veche românească care a spăimântat lumea odată, să cutremure iarăși ca fulgerul, până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etc. d). Se scrie: casă în loc de cassă etc. e). î din i, pretutindeni; și în Romîn, Romînia, romînesc, romînime. Academia face excepție pentru Romînia și derivatele deci România, românesc, românește. f). genitivul: primăverii casei, după pluralul nearticulat. Însă: viei, academiei, tăriei. g). Cauză, poezie însă censură, cosmopolitism; disidență, asistență. Vitesă, dezertor, filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puțin răgaz și-n sfârșit accepți supa o supă groasă cu cremă, ouă și ciuperci. Convii că merge și că, în orice caz, bucătăria dela Bagatelle e meritorie. Urmează homar proaspăt cu maioneză. N-ai ce face. Trebuie să dovedești tărie. Ai contractat pentru întregul menuu. Selle de mouton aux pommes de terre nouvelles ale cărei ultime preparații se fac pe-un rechuad, à la française, pe-o măsuță, alături de tine. Bună și asta: merge. Asperges cu sos flamand. Înghețată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trecut subt ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru dăm laudă Dumnezeului nostru. Auzind de asta, Împăratul cel păgân turcesc, și-a pus în gând să-și răzbune și să vie în luna lui Mai, cu capul său și cu toată tăria sa împotriva noastră, ca să supuie Țara aceasta, poartă a creștinătății, ferită până acum de cătră Dumnezeu de asemenea silă. Dacă această poartă a creștinătății, Țara noastră, va fi pierdută ferească Dumnezeu! atunci creștinătatea cade în primejdie. De aceia ne rugăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se plinească amenințarea celui mai semeț și mai tare dintre Domnii Lumii, a pus ascuțime și tărie în mintea și brațul celui mai neînsemnat prințișor dela marginea Creștinătății. Turcii intră în Europa, la Galipoli, în 1356 Nicopoli 1396 Grecii Ion Huniade Scanderbeg George Castrioto Papa Pius + 1464 Ion Corvin voevod al Ardealului 1441 bate pe turci lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ori pe atât (S.VII.3) Nu cere lui Dumnezeu să stăpânești asupra altora; nu cere Împăratului scaun de mărire. Nu te justifica în fața lui Dumnezeu, căci el cunoaște străfundul inimilor. Nu cerca să fii jude dacă n-ai destulă tărie ca să rupi silințele nedreptății. Nu râde de omul căzut în nenorocire; căci Dumnezeu înalță și coboară și el toate le vede. Prietinii sunt ca vinul; cei mai vechi sunt cei mai buni. La démagogie pure est le despotisme de la canaille
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
geruri mari chiar de la început, dar nu vei slobozi frigul atât, încât mercurul să coboare mai mult de 25 de grade subt punctul de îngheț, și asta numai noaptea, căci ziua, la amiază, soarele cel palid îți va mai muia tăria. De prin mările polare vei căra pe marea ta spinare lungi volbure de ninsoare, iar aici în Carpați vei cerne fulgi vânturați de vânt. Și, ia aminte, îți hărăzesc acum în dar zilele de 2-5-6-10, 13-14 și 18 din fevruarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce mai întrebară pe drumeți și își căutară de drum. După o bucată de drum numai ce vede un căruțaș că din căruța lui tot picură necontenit sânge”. Căutând, dădu peste Ștefan care era rănit la șold. Minunându-se de tăria copilului, cărăușii l-au îngrijit și l-au dus cu ei până la Galați. De fapt este greu de spus unde și-a petrecut Ștefan cel Mare anii de pribegie între 1451-1457. Țara Românească și Transilvania au fost în mod sigur
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
grămădească în jurul lui, ba i s-au scos chiar de supt ascultare, zicând că nu s-a purtat niciodată ca domn, ci ca un chinuitor și călău. Ceia ce simțind dușmanul, a răspândit pretutindeni că n-a venit cu atâta tărie contra poporului, ci contra unui așa de strașnic chinuitor al neamului moldovenesc”. Nu poate fi însă vorba de o trădare a țării (boierii și țăranii). Niciodată n-a fost o situație mai favorabilă pentru a-l trăda pe Ștefan. Crasnăș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă la Moldova lui Ștefan cel Mare, laudă la superlativ talentul de conducător de oști al domnului, îndrăzneala, vitejia și tăria lui de caracter. A reușit să iasă victorios din patru mari campanii, iar succesele militare obținute au asigurat independența Moldovei. Fără aceste succese, Moldova ar fi devenit o simplă provincie a regatului ungar sau a regatului polon, sau un pașalâc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cându-i plină-n cina bună” (Feneș - Alba). Atracția și direcția spre care tinde jocul măiestru este dată de plinătatea puterii de iluminare în ambele regimuri temporale, ca principiu creator al lumii. Este un act dificil, de încordare și măsurare a tăriei celor doi: cal și călăreț ce-și arată unul altuia că pot acționa ca o entitate. Ghidarea propriuzisă a zeului vegetațional zoomorf apare într-o singură variantă: „Și mi-l frânge, și-l cofrânge,/ Și din gură așa-i zice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
percepție la perfect compus induce o condiție astrală definitivă în descântec: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele”. Hipertrofierea percepției vizuale este necesară pentru a crede cu tărie în efectul magic al ritualului, căci a vedea înseamnă a fi convins de existența acelui lucru. Perfectul compus din următoarea repetiție circumscrie personajul întors din sacru unei inițiative întreprinzătoare, specifice cotidianului: „Ș-o luat ș-o plecat la căsuța lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sticlă de votcă, pentru mămica și pentru mine, din cele pe care le luase din magazia misiunii lor, probabil, pentru a le oferi oficialităților române, la fiecare obiectiv vizitat. Observând pasiunea cu care oaspeții sovietici se bucurau de aroma și tăria țuicii românești, domnul Constantin Oancea, adjunctul ministrului, care îl însoțea permanent pe oaspetele de la Moscova, îl întrebă pe primul adjunct al ministrului de externe al U.R.S.S.: Cum au primit diplomații sovietici, mai ales cei de la ambasade, restricțiile la consumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aurul, ca mulți alți economiști, înainte de a ajunge guvernator, l-am făcut relicva barbară a omenirii. Însă, când am ajuns guvernator de bancă centrală, m-am dus la relicva barbară, am pus mâna pe aur și am ieșit cu o tărie extraordinară de acolo. Este aurul rege sau nu ? Nu mă aventurez să dau vreun răspuns. Vă voi spune doar trei povești adevărate cu aur legate de istoria Băncii Naționale: Tezaurul de la Moscova - o istorie neterminată; Aurul polonez - o istorie terminată
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
face pe următoarele baze: I.Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român. II.Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Tării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie. III.Competința Sfatului Țării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor; c) numirea tuturor funcționarilor administrației locale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]