9,918 matches
-
la cele textuale) să se poată adapta mai bine la ceea ce gîndim noi despre reordonări textuale, ritm și frecvență. În aceste condiții, Pnin de Nabokov este un text la fel de atrăgător ca oricare altul. În cele ce urmează voi sublinia procesele temporale cuprinse în prima secțiune a primului capitol din roman. Secțiunea întîi din Capitolul întîi al romanului povestește o parte din călătoria ghinionistă a emigrantului rus între două vîrste, familiarizat deja cu Statele Unite ale Americii, profesorul universitar Pnin, către un colegiu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vîrste, familiarizat deja cu Statele Unite ale Americii, profesorul universitar Pnin, către un colegiu de fete unde trebuie să susțină o prelegere ca invitat. Primul paragraf este aproape pur descriptiv (voi reveni asupra acestui „aproape”), neavînd, deci, nici o pretenție de ordine temporală. Este format din două fraze: prima îl localizează și numește pe profesorul Timofei Pnin (și ca atare se referă la personaj și determinarea în spațiu, nu la un anumit eveniment), a doua prezintă o descriere succintă a ceea ce este mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în acest caz cel puțin, pare neatrăgătoare. În sens larg, ea socotește romanul pe ansamblu ca o narațiune cu structură foarte ciudată: cîteva prezentări destul de amănunțite ale unor momente din copilărie, de asemenea trăirile adolescentine ale lui Pnin, deseori limitate temporal și întrerupte în mod repetat de „prolepse” extrem de lungi privind viața lui Pnin între 1950 și 1951, și - ceea ce pare cel mai ciudat - foarte puține referiri la ce se întîmplă de-a lungul unei perioade lungi de timp, din 1920
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
trenul, ca pe Pnin al prezentului narativ - Astăzi, la cincizeci și doi de ani, se dădea în vînt după plajă, purta cămăși sport și pantaloni pescărești. - în vreme ce Pnin din trecut reprezintă un Pnin ante-istorie. Al treilea paragraf confirmă ipoteza structurii temporale a romanului preferată de noi, care conține explicații retrospective amuzante despre greșeala din prezent, neștiută de Pnin: Trebuie dezvăluit acum un secret. Profesorul Pnin se afla într-un tren greșit. Nu știa asta, și nici conductorul, care își croia deja
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
el mai potrivit. Din nefericire pentru Pnin, mersul trenurilor pe care-l avea era vechi de cinci ani și parțial perimat. Abia în acest moment putem înțelege sensul adverbului neprevăzut „inexorabil”; apariția acestui cuvînt este singurul indicator al unei secvențe temporale în primul paragraf. „Inexorabil” se referă la ceva deja început, continuu și de neoprit înainte de finalul predeterminat și nedorit: un indiciu proleptic al ghinionului. Mai departe, să luăm notă de cuvîntul secret folosit la începutul paragrafului al lll-lea („Trebuie dezvăluit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
anticipări și cu alte reflecții complexe asupra timpului, pe măsură ce Pnin realizează că s-a urcat în alt tren, și este îndrumat de către conductor. Însă sper că am demonstrat deja cît de extinse și complexe pot fi manipulările axelor temporale, chiar și în pasaje foarte scurte. Rezumînd, scopul acestor analize amănunțite nu este acela de a decodifica un text, de a reface o cronologie liniară, unică și netedă, ci mai curînd de a înțelege mai bine cum este posibil ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
50 cu anii ’30, sau anii ’30 cu primii ani ai deceniului? Perspectiva din care este relatată povestea trebuie studiată mai amănunțit. Cititorul trebuie să răspundă - în urma lecturii - la asemenea întrebări și să localizeze astfel, măcar aproximativ, perspectiva spațială și temporală în care s-a situat naratorul; îi rămîne să și încerce a descoperi identitatea naratorului (în măsura în care îi este dezvăluită). Acestea sînt chestiuni de orientare, iar termenul lingvistic pentru toate aceste elemente cu funcție specific orientativă într-o limbă este deixis
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Chiar și A fost o dată ca niciodată, într-un ținut îndepărtat, o prea-frumoasă fată de împărat. semnalează, prin accentuarea lui odată, îndepărtat și perfectul a fost, că perspectiva adoptată în relatare presupune apropierea dintre narator și ascultător, precum și depărtarea spațio- temporală, în trecut, a evenimentelor ce urmează a fi narate. Însă, foarte important este faptul că relatarea unei narațiuni nu trebuie să mențină, pe tot parcursul acesteia, o singură perspectivă sau orientare. Asta se poate întîmpla în cazul narațiunilor mai simple
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și spațiu. Un contrast similar și mai general între perspectivele constrînse și cele nelimitate (în realitate, cu o multitudine de niveluri intermediare de limitare) se aplică și în cazul unei focalizări asupra timpului. Pe lîngă această variație în orientarea spațio- temporală putem întîlni și variația psihică pe care Rimmon-Kenan o divide în variație cognitivă (de exemplu, cunoașterea limitată a focalizatorului intern vs. omnisciența teoretică a focalizatorului extern) și variația emotivă (neutralitate vs. angajarea în prezentare). De exemplu, acolo unde focalizarea emotivă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vs. heterodiegetic). Pentru a completa această clasificare se adaugă vizibilitatea unui narator ce poate fi sesizată și prin urmărirea următoarelor tipuri de material textual, indicii ale prezenței naratoriale. În ordinea subiectivității: 1. descrierea mediului înconjurător; 2. identificarea personajelor; 3. rezumate temporale; 4. definirea personajelor; 5. rezumate privind ceea ce nu credeau sau nu spuneau personajele; 6. comentariu - interpretare, evaluare, generalizare. Cele șase tipuri de mai sus prezintă, în ordine, un grad crescînd de cunoaștere naratorială și înțelegere a oricărei istorii. O narație
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
au fost opriți și prinși - fiecare întîrziere sau elaborare a pașilor următori creează și constituie suspansul. Acolo unde apare, suspansul este marcat de textul evaluativ (vezi Labov): descrieri ale stărilor de spirit, ale decorurilor, ale evenimentelor în desfășurare, fără limite temporale clare (cu efecte intensificatoare); secvențe retrospective și prospective, rezultate ipotetice și imaginate, evenimente contemporane, altele decît cele prezentate de linia narativă (cu efecte comparative și corelative); relatări ale cauzelor și motivelor (explicații). Uneori, suspansul poate fi creat prin îndreptarea atenției
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
film. Dacă este să fie înlocuită, atunci să fie înlocuită de reprezentări holistice neliniare (de exemplu, reprezentări vizuale). i. În centrul narațiunii filmice stă editarea, selecția și combinarea unui cadru cu altul, în mod invariabil acordînd atenție desenului, ritmicității, relațiilor temporale și spațiale care se creează prin secvențialitatea cadrelor. Nu există echivalente depline ale cadrelor și editării în povestirea scrisă, dar există variante. Astfel, propoziția este un fel de cadru, iar punctul este locul unde se întrerupe sau se taie filmarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dar există variante. Astfel, propoziția este un fel de cadru, iar punctul este locul unde se întrerupe sau se taie filmarea. Autorul poate face în așa fel ca cititorul, mergînd de la o propoziție la alta, să experieze continuitățile sau disjuncțiile temporale și spațiale ritmice, tot așa cum regizorul îl face pe spectator să aibă trăiri identice prin variante de editare. (Dar în roman există cadre "la un nivel mai ridicat”, ca tăieri: coordonarea unui paragraf cu următorul și, opțional, coordonarea unui capitol
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
următorul și, opțional, coordonarea unui capitol cu următorul.) j. Un subiect important pentru un studiu comparativ între roman și film trebuie să se refere la secvențialitatea relatării în unul față de celălalt. Textul scris conține tot felul de conjuncții și expresii temporale și spațiale: atunci, chiar după aceea, șase săptămîni mai tîrziu, dar afară, în spatele casei, ș.a.m.d. O combinație judicioasă a acestora, alături de încrederea în capacitățile cititorului de a deduce conexiunile dintre evenimentele și scenele reproduse, va fi indispensabilă în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Gabriel este suficient de coerentă încît să fie imperceptibilă în procesul citirii. Astfel de exemple justifică pretenția ca în unele utilizări ale modurilor de reprezentare a discursului (mai ales în DDL și DIL) să găsim, între narator și personaj, alinieri temporale ori spațiale subtile, atît în formulare cît și în perspectivă. Una din trăsăturile atractive ale Discursului Indirect Liber este aceea că cei mai mulți cititori nu conștientizează momentul cînd acesta se manifestă. Este o formă hibridă și pronunțată sau excepțională, nu este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
detașat decide că merită spus - un reporter care este în situația să reflecteze, să reorganizeze, să decidă asupra punctului sau a teleologiei povestirii, înainte de a o nara. Putem deci presupune că narațiunea diegetică va avea mai multe manipulări ale ordinii temporale, ale duratei și frecvenței, și o etajare mai evidentă a prezentării evenimentelor. 5.6. DIL: funcții și efecte În termenii neoplatonici menționați mai devreme (mimesis și diegesis), DIL ajunge la o diegeză mimetică (o relatare care arată sau prezintă aspecte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
invarianți de lungă durată, care pornesc de la geneza procesului de diferențiere teritorială a Europei. Această constatare se vădește fundamentală pentru înțelegerea Europei Centrale, Baltice și Orientale. Marele istoric Fernand Braudel compara studiul istoric cu observarea mării, descriind astfel trei ritmuri temporale. În primul rând, timpul scurt, evenimentul la nivel uman, cel al valurilor și al spumei; apoi timpul mediu, conjunctura, ciclurile și interciclurile, pe măsura unei generații, comparat cu mareele și variațiile sezoniere; în sfârșit, durata lungă, timpul cvasi imobil al
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
invenția conștiinței naționale; cea de-a doua, prin emergența economiei de piață, care guvernează societatea urbană ce se substituie astfel societății tradiționale. Înainte de a postula apariția unui fenomen istoric de o amploare considerabilă, și mai ales fără beneficiul unui recul temporal, trebuie epuizată orice altă ipoteză care poate fi admisă și concepută, de vreme ce este vorba de clasificarea unui partid care se caracterizează tocmai prin noutatea sa. În primul rând, trebuie să ne punem întrebarea dacă această nouă organizație nu reprezintă o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cercetătorului în cazul acesta privește condițiile care animă codul genetic al acestor partide care oscilează între inovație, dorința de a relua legătura cu tradiția de dinainte de război sau cu continuarea față de vechiul regim. Nu există astfel nicio vizibilitate a separațiilor temporale rigide, ci frontiere suple și permeabile în mod selectiv, care nu se înscriu nici în logica abordării comparative directe a lui Rokkan și Lipset, nici în logica analizei unei perspective axate exclusiv pe dinamica întreținută cu vechiul regim. Altfel spus
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
declară zona vorbirii motorii Astfel se instaurează epoca "localizaționistă" a funcțiilor creierului, care se destramă abia în epoca modernă, odată cu apariția metodelor de investigație mai precise. Creierul execută analiza celor "văzute" cu neuronii lobului occipital, a celor "auzite" cu zona temporală anterioară, a celor "pipăite" cu zona parietală. Toate aceste funcții primare de analiză ale creierului au fost localizate în hărți, alcătuite pe bază de studii de diferiți cercetători, printre care cei mai cunoscuți sunt Von Economo 8, Bailey și von
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
contribuie la înțelegerea neuroplasticității și a aplicațiilor ei. Cercetările lor au făcut posibilă crearea descriptorului SIFT (scale-in variant feature transform) "scara transformării caracterisiticilor vederii" (Lowe16 în 1999), care realizează algoritmul complicat al identificării unui obiect în mișcare, în cortexul lobului temporal. Cercetările lui Hubel și Wiesel au permis spiralogiei să înțeleagă vederea ca fiind un proces cerebral de analiză a obiectelor supuse radiațiilor luminoase ale fotonilor. Fotonii fiind cuante cu o viteză constantă, egală cu 229.792.458 m/s (metri
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
vitezei luminii. Săgeata arată drumul undei sonore spre membrana timpanului și, de aici, procesul de amplificare cu ajutorul oscioarelor ciocan și nicovală și al endolimfei Prin intermediul endolimfei, stimulul sonor ajunge la organul Corti, sau celula auditivă periferică, care-l transmite neuronului temporal din aria 41 Broadman. Luminii însă, care vine cu viteză net superioară sunetului, i se opun un număr de obstacole în drumul spre retină (stratul celular care face contactul cu fotonul). Pleoapa, corneea, cristalinul și corpul vitros reduc viteza uriașă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
înotul în mediul ambiant în funcție de direcția luminii solare. Văzul euglenei este vederea în forma ei cea mai primitivă, este forma primară de reactivitate biologică la folosirea luminii ca sursă de energie vitală (James TW20) . Ariile vizuale asociative parietale, frontale și temporale care participă împreună cu ariile occipitale (care nu apar pe figură), în procesul de vedere (sunt menționați și autorii care le-au localizat) La organismele mai complexe, vederea servește la mișcarea în spațiul mediului înconjurător. Dezvoltarea coliculilor superiori în trunchiul cerebral
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
mai puțin intense, dar active. Imaginile (de activități colaterale) nu apar la cimpanzeu. Cu ajutorul acestei metode descoperite în 1985 am depășit spirala cunoașterii localiciste a lui Virchow prin care Brodmann 10 situa centrul vederii în lobul occipital, auzul în lobul temporal și tactul în lobul parietal. Noi vedem, auzim și simțim cu tot creierul și aceasta ne deosebește de animale. În ce constă geniul lui Einstein? În capacitatea de a uni, de a lega, de a stabili legătura dintre trei elemente
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Nadia Călăreț desenat de Leonardo da Vinci Cunoscutul neurolog Oliver Sachks 39 este preocupat de găsirea unei tehnici de ameliorare a creativității. În ultimul timp, el a publicat un experiment făcut pe el însuși, în care demonstra că stimularea regiunilor temporale ale creierului său - cu un Stimulator Magnetic Transcranial (aplicat pe cap) - îi îmbunătățea talentul de a picta. Omul și șoarecele sunt rezultatul unor mutații ereditare produse pe scara evoluției cu multe zeci de milioane de ani în urmă. Unul dintre
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]