8,428 matches
-
cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar, sosea infracționalitatea În Residencia Costasol. După cîțiva ani de liniște, somnul fără capăt al țărmului Însorit urma să fie tulburat. Număram balcoanele silențioase care dădeau spre piață, așteptînd primele semne de viață ale dimineții. Era ora zece, dar abia dacă se mișca un singur locuitor, deși primele licăriri ale programelor de televiziune matinale Începuseră să joace pe tavane. Complexul Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am străduit să-mi potolesc tremuratul mîinilor.) Domnule doctor, arătați foarte obosit... vă simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare rău. Se sprijini de aripa mașinii, apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o simplă neliniște, și am presupus că-și pierduse ochelarii sau cheile. Privi În dreapta și În stînga În lungul șoselei, apoi cercetă prin geam bancheta din spate a Citroënului, În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Meet the Keystone Kops.## ), cu oamenii de ordine călcîndu-se pe picioare și umblînd de-a bușilea În căutarea telefoanelor mobile Împrăștiate pe jos, În timp ce căștile continuau să le zbiere ordine În urechi. Paula se Întoarse cu spatele, În mod vizibil tulburată de ceva, și băgă de seamă că o priveam din birou. Cu un zîmbet timid, deschise ușa de sticlă și se sprijini de ea. — Paula... pari cam obosită, am remarcat, oferindu-i scaunul meu. Atîta zgomot... cred că ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
singură dată În aproape patru luni. — Paula, știu... (Încercam să-i evit privirea.) Ar fi trebuit să merg să-l văd. Mărturisirea aia a lui m-a zăpăcit de tot - simțeam că Încearcă să mă implice În afacerea care-l tulbura pe el. Voiam să-i dau de capăt cazului Hollinger, și pe urmă a apărut Bobby Crawford. Am simțit că mi s-a luat o greutate de pe umeri... Dar Paula nu mă mai asculta. Se apropiase de fereastră pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
La vilă? Paula, e absurd - nimeni nu vrea să-i facă rău lui Crawford. — Nu după Crawford umblă ei. Incendiul o să fie la bungaloul lui Sanger. Pe el o să-l omoare, și oricine mai e acolo. I-am Întors spatele, tulburat de privirea ei sălbatică și Încă sperînd să-l văd pe Cabrera cum apare din spatele vreunei uși de serviciu. M-am uitat la Andersson, așteptîndu-l să spună ceva, s-o contrazică pe Paula, dar el Începu să dea Încet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zgura, dar nu se auzea nici un sunet al returului lui Crawford, nici un scrîșnet al tălpilor lui derapînd și nici respirația gîfÎită atît de familiară. Am ieșit din mașină și am trecut pe lîngă Porsche-ul cu motorul cald Încă. Nimic nu tulbura apa din piscină, doar furtunul de vid Îi cutreiera oglinda, aspirînd frunzele și insectele. Am ocolit casa pe alee, trecînd de garaj și de intrarea În bucătărie. Prin peretele de plasă ce Înconjura terenul de tenis, am văzut prosopul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mă cufund în somn. Am adormit în cele din urmă și m-am visat înotând într-o mare pustie și încremenită. Dar parcă aș fi înotat stând pe loc. Nu înaintam nici măcar un centimetru, oricât mă străduiam. M-a tulburat foarte tare visul acela, Edo. M-am întrebat de ce este un drum atât de greu între unde îmi doresc să fiu și unde sunt. Cum pot să mă desprind din încremenirea mea ca să ajung unde vreau să ajung? De ce nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seama până acum? M-am legănat mult timp - la propriu - în fericirea de a te fi descoperit, ascultând iar muzică. Tot Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum mi-ai adus tu marea aproape, doar întinzându-mi un desen. — Mă bucur pentru tine, e bine că mai ieși și tu la distracție săptămâna viitoare! îmi spune mama, încurajator. (I-a dispărut din ochi pânda aceea care mă tulburase. Acum e doar concentrată asupra mea și asupra cuvintelor pe care le rostește. Am redevenit fiica ei.) Să-ți pui rochia aia galbenă din triplu voal, îți stă bine cu galben! Și-ar trebui să-ți mai tund din bretonul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
au în cap numai fleacuri... Rămân fără grai. Oare Eduard chiar îmi poate citi gândurile? Nu, e o pură coincidență, îmi spun, încercând să mă liniș tesc. îmi continui ideea, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic care să mă tulbure: — Nu te ironizez, mă mir sincer că tu nu ai văzut furtuna, îi spun, măsurându-l întrebătoare. îmi plac furtunile, dar și arși țele. La fel cum îmi place să înot în largul mării, până hăt-departe, dincolo de geamandură. Lângă masa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și înspăimântătoare de praf, care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă în alta. Nu am timp să mă frământ acum în legătură cu reacțiile disproporționate ale părinților mei. O să le treacă. Vreau să rămân singură, să-mi pun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ea, deși pe mine m-a relaxat dintr-odată. De ce oare nu le-o place multora muzica progresivă? Pe mine mă liniștește și mă echilibrează și, în plus, mă face să redimensionez în mintea mea tot ceea ce m-a tulburat într-un fel sau altul înainte. Cum de nu simt și alții același lucru, oare? Am vrut să plec, dar Eduard m-a rugat să mai stau și să mai vorbim despre roman. Domnul Scarlat tocmai plecase la spital, unde
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi acoperă cu totul ochii. — Cred c-am e-xa-ge-rat, scandează el într-un târziu, cu glas incolor, atent doar să nu se bâlbâie. însă ochii lui, atât cât văd eu din ei, îmi spun cu totul altceva. Ceva care mă tulbură ca o pâclă groasă, buimăcindu-mă și mai tare. îmi e ceva neclar, îmi scapă ceva de sub control. Dintr-odată nu mai am chef de nimic. Vreau să fiu singură. — Cred c-ar fi mai bine să plec, șoptesc, mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o anumită logică și-mi indică un anumit drum. Când însă mă atinge, într-o formă sau alta, realitatea, așa cum s-a întâmplat adineauri, când m-a tras Eduard de mânecă, dorind parcă să nu mă piardă, totul s-a tulburat în mine și iar am devenit nesigură pe tot și pe toate. Accept propunerea lui cu glas răgușit și-i spun că termin la 2. Mă îndrept spre clasă complet răvășită de gânduri cețoase și apăsătoare. Am găsit-o pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmbrăcată frumos, ca de obicei, în taiorul ei roz din lână, era coafată, ca de obicei, și plângea. Plângea în hohote, cu sughițuri. — Mama! am rostit eu în șoaptă, cu greutate. Ce s-a întâmplat? Nu m-a auzit. Mă tulburau nemăsurat lacrimile ei, plânsul ei cu sughițuri, croiam în jurul lor tot felul de scenarii, legate ba de mine, ba de tata. Mai degrabă de tata. Să fi fost ceva legat de tata, care era plecat în delegație? — Mama! am repetat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șuvoi de vorbe neîntrerupt privindu-l drept în ochi. Bobo se înroșise tot ascultându-l. Niciodată, niciodată nu-i spusese cineva atâtea cuvinte de laudă. în afară de Clara, firește. Marea tăcea lângă Eduard, necutezând să se miște pentru a nu-l tulbura. Ai fi zis că e lipsită de viață dacă nu i-ai fi auzit zvâcnetul în surdină al inimii. Un vuiet abia simțit se auzi de sus. Eduard înălță ochii spre cer. Zări plutind spre el un nor alb, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai aibă sub ochi harababura de acolo. Era prima dată când spărgea ceva de ani de zile, nici nu-și mai amintea de când, și incidentul de mai devreme o tulburase peste poate, rău prevestitor. Când închise ușa simți încă o dată mirosul ade menitor de cafea și se enervă și mai tare. Se întoarse în dormitor și se așeză la măsuța de toaletă inspirând adânc și privindu-se în oglindă. în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
copleșise din senin o puternică emoție, un presentiment pe care nu și-l putea explica, de nemărginită panică. Nu, hotărât! Nu era bine să intre în jocul de-a trecutul. Mintea ei riguroasă și înțeleaptă o povățuia să nu-și tulbure drumul și norocul, să meargă înainte pe calea ei bătătorită, lipsită de obstacole. Clara adormi cu greu în acea noapte, foindu-se întruna în așternut. I se părea, în mod cu totul ciudat, că între ea și pernă se intercalase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îngrijorătoare despre visul din care se deșteptase - un vis despre o fată cu cozi împletite, care pășea prin aer cu capul plecat, târșâindu și picioarele și urcând fără să-și dea seama din ce în ce mai sus, înspre un nor. Amintirea visului o tulbură. De foarte mulți ani nu-și mai amintea visele de peste noapte. Poate că mă preocupă excesiv de mult ideea de a vorbi cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei devastată - fără să-i pomenească, însă, despre monstrul cu nenumărați ochi de gheață care o pândea de după ușă. îi mulțumi, recunoscătoare, când îl auzi oferindu-se să vină s-o ajute, la gândul că nu mai trebuie să și tulbure soțul cu întâmplarea asta nefericită. Fugi în dormitor să se îmbrace. Familia Neacșu locuia aproape de ei, la câteva stații de autobuz, așa că domnul Neacșu pu tea ajunge oricând, cu mașina, în următoarele minute. își trase pe ea repede o pereche
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la clandestinitate, o neliniști dintr-odată pe Clara. își trase pe ea jacheta roz de lână și botinele negre, își puse pe umăr geanta neagră și luă umbrela din cuier cu gesturi mecanice, de parcă o mâna cineva de la spate. Ieși tulburată din pro pria sa locuință, de parcă ar fi ieșit pe furiș dintr-o casă de rendez-vous. Nici nu așteptă liftul. Pentru prima oară de când se mutase cu Ion în acest bloc, coborî cele șapte etaje pe scări, aproape alergând, părându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-și ia costumul de baie de acasă și să meargă la piscină, să se rotească în cercul cu apă de una singură, pentru că pe așa o vreme sigur nu mai era nimeni dornic să înoate. Dar fusese mult prea tulburată de dezastrul din bucătărie, de sosirea înnegurată a domnului Neacșu și de insinuările lui din priviri și din cuvinte pentru a-i mai sta mintea la vreo piscină. Ce mare păcat! Ei, măcar putea să intre acolo pentru câteva minute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara se întoarse cu privirea la ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum ochii imenși cuprindeau doar ceea ce era în mintea fetei din tablou. Tabloul o tulbură peste măsură. Rămase în fața lui, legănându-și geanta fără să-și dea seama. Se învârti apoi mult timp prin hol, privind cu atenție toate tablourile și oprindu-se iar și iar în dreptul acelui portret. — Vă plac portretele noastre? se auzi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe geam în urmă cu douăzeci de ani să fi fost reasamblate și lipite de către o mână necunoscută. Dar când auzise menționat numele lui Bobo, totul îi devenise limpede. Bobo refăcuse portretul, cu talentul lui ieșit din comun. Se ridică tulburată din pat, își trase hainele pe ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase și îl speriase peste poate. Dar, în același timp, părea că așteaptă, că de-abia așteaptă să se pună pe tapet, în sfârșit, ceea ce îl contrariase și îl speriase. Părea tulburat peste măsură de ideea că, în sfârșit, se putea descărca în fața cuiva, după douăzeci de ani. — Credea că ne mână pe amândoi de la spate, fără să ne dăm seama, continuă el, cu același glas nefiresc de pițigăiat de mai devreme
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]