5,770 matches
-
această problemă, rușii au recunoscut numai autonomia politică, nu și pe cea teritorială. La 14 mai 1917, adunarea deputaților soldați și ofițeri din garnizoanele Odessa, Cherson si Nicolaev, ținută la Odessa în casa Comitetului împlinitor al Partidului național moldovenesc de pe Ulița Bazarnaia nr. 37, înființează un comitet anume pentru: Aceeași adunare alcătuiește la 19 mai, un comitet de 12 persoane, care își pune ca țel întocmirea de ‹roti› (companii) naționale moldovenești”33. Mai târziu, în septembrie 1917, comitetul central al ofițerilor
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
inventivitate care au recreat atmosfera din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea în filmul "Horea" (1984) sau Bucureștiul interbelic din filmele lui Sergiu Nicolaescu: "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974) și "Revanșa" (1978) , ambianța aristocratică din "Răscoala" (1965), ulițele sordide ale Brăilei interbelice în "Codin" (1963), orășelul transilvănean de graniță în anii de început ai regimului comunist în "Străinul" (1964). Scenograful Marcel Bogos a obținut trei premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): în 1974, în 1984
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
de autorități. Auzind că slugerul Tudor din Vladimiri strânge o oaste ca să izbăvească țara de greutăți, Anghel vrea să-și aducă și el contribuția. Astfel, el îl trimite pe Voinea la Brașov pentru a negocia cu armurierul Hans Müller de pe Ulița Negustorilor cumpărarea a 2-3.000 de flinte și pistoale în schimbul giuvaericalelor. Reîntors la ascunzătoare, haiducii rămași acolo i se plâng căpitanului de faptul că ostatica Caliopi (Carmen Maria Strujac), soția lui Ianuli (Constantin Codrescu), le face greutăți, ea încercând de
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
Biserica "Sfânta Elisabeta" din Ilișești este o biserică romano-catolică construită în anul 1895 în satul Ilișești (județul Suceava). Ea se află pe o uliță a satului care se intersectează cu DN17. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
germanilor de religie catolică din satul Ilișești (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Ilișești locuiau mulți etnici germani. Biserica a fost construită în apropiere de drumul care leagă Suceava de Gura Humorului, pe o uliță laterală aflată în parea stângă. Ea are hramul “Sfânta Elisabeta a Portugaliei” (sărbătorit la 4 iulie). După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 151 credincioși romano-catolici (3,57% din populația localității) și
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Mitocu Dragomirnei este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Mitocu Dragomirnei (județul Suceava). Ea se află pe o uliță a satului, în apropiere de școală, biserica ortodoxă și cimitir. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
bivolari, întemeind satul Slobozia Bivolari (așa cum apare în cronica liuzilor din 1803). Pe acolo treceau negustorii armeni, turci sau evrei în drum spre Camenița sau spre Hotin, ei folosind bivolii pentru tractarea căruțelor. Acest lucru este demonstrat de existența unei ulițe armenești în fostul târg Bivolari. La 13 iunie 1843, domnitorul Mihail Sturdza a emis hrisovul de înființare a târgului Bivolari, pe proprietatea hatmanului Iordache Ghica. Ca urmare, în mai 1844 s-a încheiat o înțelegere scrisă între proprietar și târgoveți
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta era o uliță îngustă, având lățimea de circa 3,6 metri și o lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului marocan” existent aici din secolul al XII-lea. Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
statu quo ului și a informat comunitatea evreiască că îndepărtarea lui a fost efectuată din ordinul său, după ce a primit o reclamație din partea Înaltului Consiliu Musulman. Arabii suspectau ca evreii vor să-si extindă drepturile la Zidul Plângerii, să transforme ulița din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și apoi să pună stăpânire și pe tot Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era prezentat de propaganda mufiului Al Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
și formată din 4 sate: Rangul localității în conformitate ce prevederile Legii nr. 351/2001 fiind IV fiind traversat de DJ 546 și DJ 679 . Întinderea teritoriului administrativ este de 6723 ha, cu următoarele vecinătăți: Are de asemenea 37 km ulițe sătești și o populație de 3482 de locuitori , preponderent de naționalitate română si 30 persoane de etnie rromă. Poziția geografică și relieful determină în mare măsură și manifestarea elementelor climatice. Pe teritoriul comunei Văleni clima este de tip temperat-continentală, cu
Văleni, Olt () [Corola-website/Science/325122_a_326451]
-
Asemenea manifestări artistice au fost continuate de frații Valeriu și Aurel Sprinteroiu, care au atras în echipa de teatru și tineri săteni talentați că Ciurea Vasile, Tartoaca Ghiță, Axinte Ion și alții. În seara de Craciune grupuri de copii străbat ulițele și de la Văleni până la Cursa tot satul răsună de colindul „Moș Crăciun cu plete dalbe”, singurul colind cunoscut și cântat în sat. În ziua de Crăciun copii umblă cu steaua candtand „Azi cea prea lăudată” sau „Trei crai de la răsărit
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
protecție a plantelor" Peșteana. De asemenea, exista și ONG-uri, printre care EHN-ul și cea a rromilor. Căile de comunicații sunt reprezentate prin calea ferată CFR Târgu-Jiu - Filiași - Craiova, șoseaua europeana E79, drumul județean Peșteana-Jiu - Țicleni - Târgu Cărbunești și ulițele satelor. În prezent, în anii 2010, comuna Bâlteni, una dintre cele mai mari din Județul Gorj, are o viata economică în restructurare, iar dotările socio-culturale și economice, trebuie să continue a se moderniza pentru a deveni în viitor un oraș
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
împarte în și <ungureni>: Albești-Pământeni și Albești-Ungureni; Căpățâneni-Pământeni și Căpățâneni-Ungureni; Cepari-Pământeni și Cepar-Ungureni; Oești-Pământeni și Oești-Ungureni; Berevoiești-Pământeni și Berevoești-Ungureni, etc. Urme ale ungurenilor se mai păstrează și în toponimice ca: Ungureni-Sat, (în comunele Băbeni, Titulești, Brăduț- la Curtea-de-Argeș), Ungureanu-Valea Iașului, Ulița Ungurenilor, Râca. O serie întreagă de nume de localități din Muntenia amintesc de numele localităților din Transilvania din care proveneau ungurenii, fiind un fel de surori ale lor: Lisa, Poenari, Stâna Secelenilor, Bran( Căpățâneni), Galeș(Băduleț), patru toponimice Bârsești, etc.
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Statuia Sfântului Gheorghe realizată în anul 1373 de sculptorii Martin și Gheorghe din Cluj (în ) la comanda împăratului Carol al IV-lea. Copii ale acestei statui se află la Budapesta, în apropiere de Bastionul Pescarilor, și în fața Bisericii Reformate de pe Ulița Lupilor din Cluj. O altă copie se află în Muzeul Hradului din Praga. Între anii 1870-1929 au avut loc ample lucrări de renovare în stil neogotic. Catedrala actuală este cea de-a treia dintr-o serie de edificii religioase care
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Primului Război Mondial, datorită ofensivei armatelor Puterilor Centrale soldată cu ocuparea Bucureștiului, conducerea României se refugiază la Iași care devine astfel capitala de război a țării. În această perioadă reședință oficială a regelui Ferdinand a fost casa lui Cuza din strada Lăpușneanu (Ulița Mare). Regina Maria împreună cu copiii, după ce a așteptat mai bine de o săptamână în trenul regal oprit în gara Grajduri, a putut în final să se adăpostească în casa Cantacuzino-Pașcanu, casa pusă la dispoziție de Ministerul de Război. După război
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
Palatul Beldiman din capătul Uliței Sârbești, construcție cunoscută inițial sub numele de Casa Balș, a fost o clădire din Iași construită în 1807 și demolată în 1959. În timp clădirea a avut numeroși proprietari și diferite destinații, din reședință familială devenind imobil cu prăvălii, hotel
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
Asachi, prospăt inginer, care tocmai se reîntorsese în Moldova după câțiva ani de studii la Lemberg (1796-1804). Construcția a demarat în 1807 pe terenul cumpărat de polcovnicul Manolache Balș de la biserica Sfântul Nicolae cel Sărac (biserică dispărută astăzi) în capătul Uliței Sârbești, astăzi Strada Lăpușneanu (teren ce ar corespunde azi parcării situate în fața Casei de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași). Casa a trecut apoi în proprietatea Ecaterinei Balș, fiica polcovnicului, căsătorită cu căminarul Iordache Filipescu. În 1812 Ecaterinei Balș
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
Veyerd”. În arhiva de stat din Budapesta, sub Nr. 28715 din 1314, se pomenește numele localității Feiurdeni. Naționalitatea locuitorilor este ușor de dedus din toponimele localității din zona intravilană, care sunt de origine română, cum ar fi: Șes, Cot, Subpădure, Ulița Mare, Dâmbul Popii și altele, iar pentru zona extravilană: Țelini, Dos, Față, Deal, Curmătură, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului. În Feiurdeni sunt două biserici: una ortodoxă și una reformată, în stare de paragină. După primul război mondial și după
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
În 1841 mama sa s-a alăturat soțului în Ceylon, apoi a venit acolo și copilul, însoțit de profesorul sau particular. Laurence și-a petrecut un timp din copilărie la Colombo, unde tatăl a cumpărat o casă numită Alcove pe ulița Captains Gardens, azi denumită Maha Nuge Gardens. Se apreciază că Șir Anthony și fiul său Laurence sunt cei care au adus ceaiul din Chină în Ceylon. Ei au adus 30 plante de ceai și apoi au creat o primă plantație
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
pentru prietenul său Ladislau Schmidt. Ion D. Sîrbu este entuziasmat și scrie articolul "Un talent autentic își caută împlinirea". Îl considera "un prieten de destin și de vocație" și afirma:"(..) Nu mă interesează că nu a studiat în academii; și ulița și mina, și mediul pot fi convertite in studiu. Știe să deseneze ca un virtuoz, are în mână siguranța complexă a talentului.(..)" În anul 1985 a devenit membru de onoare al Societății Numismatice Române. La 22 decembrie 1994, Consiliul local
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
a regizat și jucat într-o parte din ele. După o bogată activitate în teatrele consacrate de repertoriu,de la începutul anilor 1980 s-a lansat în lumea teatrului "fringe", din afara establishmentului teatral. În 1982 a întemeiat la Jaffa Teatrul „Hasimtá” („Ulița”) pe care l-a condus vreme de 18 ani. În anul 2001 a înființat trupa teatrului „fringe” „Karov” („Aproape”) care a funcționat în clădirea Merkazim din Țel Aviv, până la un incendiu devastator în anul 2003. Focul a mistuit manuscrise, costume
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
e zidul nostru, rușine guvernului". Musulmanii, care sărbătoreau a doua zi Ziua nașterii lui Mahomed, au organizat împotriva lor o manifestație de protest care a degenerat în violențe. În cele din urmă guvernul mandatar a confirmat proprietatea arabă musulmană asupra uliței din fața Zidului Plângerii, dar și dreptul evreilor de a se ruga în acel loc. În august 1929, la capătul rugăciunilor în Haram ash Sharif muftiul Amin Al Husseini s-a adresat mulțimii printr-o predică în care a susținut că
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
inițial ca un serial de televiziune în limba franceză în patru episoade, iar în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii (de 87 și respectiv de 110 minute). Născut într-o casă nevoiașă de pe o uliță din mahalalele Parisului în 1431 (an de molimă, foame și restriște în care Ioana D'Arc era arsă pe rug la Rouen), François de Montcorbier a fost adoptat de Guillaume de Villon (Alain Mottet), capelan la Biserica Saint-Benoît-le-Bétourné (din apropiere
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
cu străzile Lipscani și Stavropoleos. Această stradă este printre primele străzi din centrul Istoric care au fost renovate și pavate. apare pentru prima dată in documente istorice care datează din secolul al XVII-lea. Strada era cunoscută sub numele de "Ulița Nemților", "Ulița Nemțeasca" și "Strada Germană". Este atestată pentru prima oară într-un document din 1 mai 1672, drept ulița care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor, iar în documentele din secolul XIX apare drept "Ulița Germană" și este
Strada Smârdan () [Corola-website/Science/327406_a_328735]
-
Lipscani și Stavropoleos. Această stradă este printre primele străzi din centrul Istoric care au fost renovate și pavate. apare pentru prima dată in documente istorice care datează din secolul al XVII-lea. Strada era cunoscută sub numele de "Ulița Nemților", "Ulița Nemțeasca" și "Strada Germană". Este atestată pentru prima oară într-un document din 1 mai 1672, drept ulița care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor, iar în documentele din secolul XIX apare drept "Ulița Germană" și este trecută astfel
Strada Smârdan () [Corola-website/Science/327406_a_328735]