8,223 matches
-
să mă retrag, venind la gospodărie, pentru a mă ocupa de mama (operată de peritonită) și de pământ. Mi-am reluat profesia de dascăl, la Costișa, unde am funcționat ca profesoară suplinitoare de limba rusă, până la căsătorie. De la tata și unchiul Nicu am început să înțeleg tâlcul povestirilor, iar pe la șase ani inventam și eu povești, spuneam versuri și tot tata a fost acela care a observat înclinația mea spre literatură. Școala primară am urmat-o în comuna natală în perioada
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care mai de care mai moțate. Sub streașina șurei o mulțime de cuști pentru porumbei. Cel mai mult însă mă atrăgeau la ei stupii de albine. Aveau dublu ca număr față de noi și niște stupi grozavi aduși de departe, de unchiul Vasile. Albinele erau mândria și ocupația lui zilnică. Era foarte meticulos și ordonat. La ei găseai rafturile pline cu borcane cu miere, în orice timp din an. Mătușa avea în casă război de țesut și pregătea zestre pentru Aurelia, verișoara
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mâna goală. Fiecare ne aducea câte ceva, la amândouă la fel, să nu fie supărare. Mătușa Saveta venea cu 2-3 borcane de miere căci avea foarte mulți stupi de albine: mătușa Ileana ne oferea două tablouri pictate de Eufrosina, fata ei, unchii Buzilă veneau cu câte un coș cu păsări (găini, rațe și gâște). Nănașa Măriuța ne-a bucurat cel mai mult. Ce i-a trecut ei prin minte? A ținut mult să iasă oarecum din tiparul obișnuit. Așa că, ne-a oferit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a evita deportarea și numai printr-un noroc a scăpat de fiecare dată. În primăvara anului 1944, când trupele sovietice au trecut Nistrul, eu fiind cel mai mare dintre băieți, la sfatul părinților, m-am refugiat în țară, la un unchi matern stabilit în comuna Afumați, județul Ilfov. Restul familiei a rămas pe loc cunoscând riscurile la care se expun. În anul 1947 tata a fost arestat și apoi deportat în regiunea Dombas, apoi în Siberia și în cele din urmă
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
expun. În anul 1947 tata a fost arestat și apoi deportat în regiunea Dombas, apoi în Siberia și în cele din urmă pe șantierele din Moscova, unde a și murit în împrejurări necunoscute. După refugiul meu în România, prin bunăvoința unchiului meu Telipan Simion, am urmat școala tehnică “de îmbunătățiri funciare“ din Brăila, pe care am absolvit-o în anul 1950. După terminarea școlii, am lucrat o perioadă la Brăila, în anul 1951, m-am căsătorit, am devenit tată a doi
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
5 ani. Îi cunosc preferințele, și știu că adoră lucrurile inedite. Am tot chibzuit asupra darului pe care să i-l fac, care să-l surprindă și să-i și placă, în același timp. Deși au insistat, n-am deconspirat „unchilor” darul pe care urma să-l fac nepotului meu și al lor. La aeroport, am ajuns cu trei ore mai devreme. Timpul a trecut repede. Preferând ruta Otopeni Viena Narita, am zburat cu „Austrian Airlines”, făcând escală la Viena. Spre deosebire de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
8 locuri. Drumul spre Asakusa a fost la fel de plăcut, ca și la celelalte vizite. E drept, n-a fost aglomerație pe autostradă, toți fiind fericiți că am ajuns cu bine. Odată sosiți acasă, am despachetat ultima geamantanul, ca să crească adrenalina „unchilor”, vis-à vis de darul făcut nepotului. Am procedat astfel, pentru că Dimi era în tabără cu cercetașii. Mariana i-a confecționat lui Dimi un costum tradițional de capră, pentru ca el să nu uite obiceiurile noastre. După un somn odihnitor, mi-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și sora lui Dimi. La japonezi nu se folosește cuvântul „vitreg” sau „vitregă”. Băieții au fost încântați s-o cunoască așa că, micuța japoneză, gingașă precum un bibelou, s-a integrat ușor grupului. Shinya i-a prezentat pe băieți ca fiind „unchii” ei, cerându-i să-i trateze ca atare. Întruna din zile, Kotoha ne-a mărturisit că se simte ca făcând parte din familie. Am fost împreună cu ea la ryokan în Kamakura, la onsene, pe Aleea Nakamise, ne-am plimbat cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
E din 17. 08. 08, ziua plecării. Răsfoind ziarul, îmi atrage atenția articolul... „Lacrimi de tristețe în „cubul de apă”, referitor la ratarea Cameliei Potec... Ora 7:25profit de faptul că am rămas singură. Dimi a plecat la masă cu unchii și mama lui. Am închis tv-ul, îmi revizuiesc notițele, dar și pozele făcute ieri, apoi fac o poză la plicul în care are Dimi temele pentru acasă. Îmi fac toaleta de seară și mă culc. Asakusa Luni, 25. 08. 2008
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mi-ai salvat viața și-ar trebui să-ți mulțumesc altfel decât cu acest dar neîn semnat. Păstrează agrafa asta. și vino la curtea ducelui Ber told. Ai să găsești de lucru la el. E un stăpân generos ca și unchiul său, monseniorul Gebhard din Konstanz. Dacă vii de acolo nu se poate să nu fi auzit de el. Ia-o spre apus. Din colo de poiană e o cărare care merge tot pe vârful mun telui. Mergi pe ea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui și-au văzut uimiți stăpâ nul aducând apă proaspătă de la fântâna din apropiere și Împărțind cu gazda o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid la chilia lui. Bătrânul o primi de la Început cu căldură părintească, pe care o manifestă apoi și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să adauge că trebuie să se grăbească, fata Îi porunci s-o ducă la mânăstirea lui și o trimise pe Bertha Înapoi la castel, pentru a-i da de veste părintelui Bernhard. — Sau poate că Între timp s-a Întors unchiul meu Conrad. Du-te și spune-i că am nevoie de ajutor. Dar fratele Gregor se Împotrivi: — Doamne ferește, stăpâna mea, ești atât de palidă! Ce mă fac dacă leșini pe drum? Ia-ți slujitoarea să te sprijine și să te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plăteau cu aceeași monedă. Erau adversari temuți, care nu cedau niciodată. Conflictul cu starețul Otto din Schaffhausen, unul dintre dușmanii lor cei mai Înverșunați, durase mulți ani În șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard din Konstanz, unchiul celor doi prinți, al cărui tron tare ar fi poftit să-l ocupe, și a certurilor lor fără sfârșit cu mânăstirea Sankt Gallen, Otto devenise un spin chinuitor În carnea nobililor din Breisgau. Încă din timpul lui Bertold II, tatăl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a aflat vreodată În ce mânăstire s-a adăpostit. Lăsase pentru Conrad o scrisoare În care-l ruga să n-o caute. „Liniștea și tăcerea În care mă voi retrage sunt singurele bucurii care mi-au rămas. Vă rog, nobile unchi Conrad, nu mi le luați.“ În vremea care a urmat, s-au auzit nenumărate zvonuri, despre mânăstirea În care s-ar fi retras tânăra prințesă. Unii pretindeau că ar fi plecat În pelerinaj tocmai la Ierusalim și că acolo ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a unei vietăți, sau aiurea, neîngrădit. Auzind păsările cerului, bucurându-te de soare și de umbra copacilor, te simți liber, cu adevărat integrat în peisaj. La dreapta, printre copacii înalți, apăru intersecția spre mănăstirea Neamțului, însă conform traseului stabilit de unchiul meu - cunoscător și apropiat al clerului - am mers înainte, pe lângă pâlcurile de copaci seculari crescuți pe pajiști înverzite, spre Secu. M-am abătut de la drumul principal care se continua spre Poiana Largului, ajungând pe unul îngust, apoi la un altul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
același ritm ca în studenție. De fapt perioada aceea îmi este prezentă în minte, de parcă-ar fi fost ieri. Pedalând îmi aminteam că acolo, la Moldoveni unde-mi petreceam vacanțele, mă bucuram când soseau cu mașina cei din oraș. Un unchi, înainte de a avea mașina, venea până acolo deseori cu bicicleta, pe când avea vârsta mea de acum (sau, poate apropiată de ea). Spunea că mai cobora din șea la deal. după câțiva ani, în care bicicleta fusese uitată, mă întrebam dacă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
apropiată de ea). Spunea că mai cobora din șea la deal. după câțiva ani, în care bicicleta fusese uitată, mă întrebam dacă voi face la fel... N-a fost cazul. Am constatat însă altceva. Am realizat, prin dreptul fântânii, că unchiul meu nu mai era de vreo șapte ani, eu nu mai eram copil, ba chiar am, la rându-mi, o fetiță... În dreptul intersecției cu drumul spre Buhuși, am primit pe neașteptate un mesaj de la George: Ce faci ?. Sperând că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Cristel, fiind mai mare cu vreo 5 ani, are mai multe amintiri din acea perioadă. În urmă cu două săptămâni trecuse pe acolo, chiar la pe la familia care ne găzduisefamilie ai cărei membri fuseseră catalogați "chiaburi" la vremea respectivă. Un unchi, profesor de română, fusese repartizat prin anii 1954-1955 la școala din Cârligi, al cărei director era tata. El mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri și pentru că-și amintise că tata, după ce fusese numit în funcție, firesc, inspectase toată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ Aici, în această localitate rurală, se găsesc toate neamurile și rubedeniile noastre. De aici provine familia Aciocîrlănoaiei, cu toate ramificațiile ei. Pe vremea aceea, încă mai trăiau bunicii mei după tată și, bineînțeles, o parte din unchii și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o casă cu bibliotecă, sobă cu lemne, pian, ceainic dătător de veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii soldați, rude de familie, care au luptat pentru România (am avut mulți unchi și veri, bunici și străbunici militari, care au pierit pe nenumăratele fronturi unde eroii români au fost sacrificați în ultimele două secole). O familie în care au dominat valorile, sacrificiul, cultul eroilor, prețuirea muncii și a competenței. O familie dedicată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
B.Dar visul, legenda? Mi se pare mult spus legendă. Întâmplarea se leagă de existența unei mătuși, Șerbana, de peste 95 de ani la vremea aceea. O ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii mei din partea mamei, Anghel și Neaga Moraru veneau din Ardeal. Au descălecat cu turmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un cârlig așezat În palma dreaptă cu o curea. Apucă apoi cu mâna stângă știuletele și cu dreapta, cu cârligul, retează știuletele. Acest cârlig modest a revoluționat culesul și a fost inventat de un fermier din Iowa În 1892, pentru unchiul său căruia Îi lipsea degetul cel mare. Se dă o deosebită atenție culesului, Întrucât 40 milioane hectare, Într-o țară lipsită de mână de lucru, constituie problema principală a agriculturii americane. Concursul de culegere a porumbului, În fiecare toamnă, merită
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
completului de judecată pentru posibilitatea de a auzi ceea ce ar fi trebuit să declare Securității că avea de gând să facă. Dan Dumitrescu nu a reușit să scape de condiția de 'creier spălat' și a afirmat că a învățat de la unchiul său, comandantul Butnaru, să fie criminal, că își imagina că distruge Legiunea, dar își dă seama că, de fapt, îndeplinea ordinul comandamentului legionar. Cornel Pop a arătat că au fost instruiți în cadrul Mișcării să distrugă și asta a făcut și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de preot. În momentul arestării era student la Facultatea de Medicină. Se pare că a fost torturat la camera 2-parter prin aprilie 1950. Transferat la Canal, a colaborat cu acțiunea, devenind șef al brigăzii 14. L-a torturat inclusiv pe unchiul său, avocatul piteștean Marin Pițigoi, membru marcant PNȚ.. Transferat la Aiud în 1953, a lucrat în fabrică și s-a menținut pe poziții de colaborare cu regimul comunist. Fuchs Condamnat la doi ani de închisoare, se pare pentru trecerea frauduloasă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Transilvania, cu piscină ș.a.m.d. V.A. : Prin SĂlaj... Știți că tatăl lui a fost agent țărĂnist înainte de război ? Acesta-i alt paradox al societății româ‑ nești. Mulți dintre liderii care au apărut după Revoluție au avut bunici, tați, unchi prin partidele istorice. Cum au devenit foarte comuniști este alt mister. A.M.P. : MĂgureanu este o persoană destul de ciudată și de complexă... V.A. : Foarte alunecoasă. A.M.P. : Și să nu uităm că, până la urmă, el a făcut un partid
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]